Decizia nr. 516/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, excepție ridicată de Asociația GECSAT PAS din Târnăveni în Dosarul nr. 35.803/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, avocatul Lacrima Rodica Boilă, lipsind Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autoarei excepției susține neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 21 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , întrucât acestea nu respectă principiile nediscriminării, libertății contractuale, executării cu bună-credință a obligațiilor contractuale și prevăd îmbogățirea fără just temei a statului pe seama cumpărătorilor de acțiuni la societățile comerciale supuse privatizării.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 35.803/3/2005, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , excepție ridicată de Asociația GECSAT PAS din Târnăveni.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale referitoare la neretroactivitatea legii civile, libertatea contractuală, egalitatea de șanse pentru părțile contractante, nediscriminarea, buna-credință în îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, legea reglementând un veritabil mijloc de îmbogățire fără justă cauză a statului, în condițiile în care restabilirea situației anterioare, ca o consecință a desființării contractului, creează acestuia avantaje patrimoniale substanțiale în detrimentul cumpărătorului, care pierde chiar și dreptul la recuperarea sumei investite.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: "(1) În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.[...];

(2) Pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 privitoare la universalitatea drepturilor, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 44 alin. (1) și (2) privitoare la garantarea proprietății private.

Asupra dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , cu modificările și completările ulterioare, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 175 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În considerentele acelei decizii, s-a argumentat neretroactivitatea ordonanței tocmai prin referirea la conținutul dispozițiilor art. 2 din acest act normativ, care prevăd că "Prezenta ordonanță se aplică contractelor [... ] pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".

Reținând că

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

reglementează controlul postprivatizare, precum și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, Curtea a arătat că această ordonanță își are temeiul în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Totodată, în considerentele aceleiași decizii, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, și nici a dispozițiilor art. 44, întrucât conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Soluțiile și considerentele deciziilor pronunțate sunt aplicabile și în cauza de față, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia

art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

contravine art. 21 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că dispozițiile criticate privind efectele desființării contractului pe cale convențională sau judiciară nu împiedică părțile interesate de a se adresa instanțelor judecătorești în cazul în care apreciază că drepturile, libertățile sau interesele lor legitime au fost încălcate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, excepție ridicată de Asociația GECSAT PAS din Târnăveni în Dosarul nr. 35.803/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2006.