Decizia nr. 175/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 506/2002 , excepție ridicată de Asociația "CELPI" - S.A. în Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 2003 și au fost consemnate în ședința din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6 mai 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.520/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 506/2002 , excepție ridicată de Asociația "CELPI" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate încalcă art. 15 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (1) și (7), art. 48 alin. (1), art. 49, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 135 alin. (6) din Constituție.

În opinia autorului excepției, " Ordonanța nr. 25/2002

își produce efectele asupra unor acte juridice încheiate sub imperiul unor alte norme și nu se limitează sa reglementeze pentru viitor situația contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni care urmează să se desfiinteze". Mai susține autorul excepției ca prin textul de lege criticat "se stabilește o prezumție legală irefragrabila de culpa în sarcina cumparatorilor, asa cum sunt ei definiți de

Ordonanța nr. 25/2002 , cu încălcarea tuturor principiilor constituționale". În acest fel "cumpărătorii nu mai au la dispoziție posibilitatea legală de a se apara în fața unei instanțe de drept comun, arătând ca neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni se datorează unor cauze care nu le sunt imputabile, și, pe cale de consecința, nu sunt în culpa și nu datorează daune-interese autorității, reprezentanta a statului".

Instanța de judecată considera ca dispozițiile legale ata câte vin în contradictie cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca susținerile autorului excepției nu pot fi reținute, deoarece:

-

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

reglementează controlul postprivatizare, precum și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale;

- ordonanța se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care au ca obiect acțiuni de stat la societățile comerciale și care sunt în derulare, pentru efectele produse de aceste contracte după intrarea ei în vigoare;

- prin ordonanța se prevede că pot fi supuse controlului și societățile care în urma privatizării au fuzionat cu alta societate, dar și cele rezultate prin divizare, dacă aceste operațiuni au avut loc în perioadele de derulare a contractului;

- ordonanța nu instituie o prezumție de culpa în cazul persoanelor fizice sau juridice;

- părțile nu sunt oprite sa convină rezilierea sau rezoluțiunea, după caz, a contractului.

Se arata ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 134 din Constituție, întrucât "art. 134 din Constituție precizează clar rolul statului în economie, statul putând acționa prin utilizarea de către Guvern a parghiilor sale specifice de influentare, dar mai ales prin politica sa promovata în plan legislativ, prevederile alin. (2) definind obiectivele principale ale acțiunii statale, atât pe plan guvernamental, al puterii executive, cat și pe plan normativ, al puterii legislative".

Guvernul apreciază, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:

- textul criticat trebuie interpretat în corelare cu

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , care prevede că actul normativ se aplică contractelor în derulare numai pentru efectele produse de acestea după intrarea în vigoare a ordonanței, neputându-se retine neconstituționalitatea acestui text în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție;

- dispozițiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 48 alin. (1) din Constituție, întrucât oricare dintre cele doua părți în contract se poate adresa instanței de judecată pentru recunoașterea drepturilor, cumpărătorul putându-se apara în cadrul acțiunii în rezolutiune a contractului prin dovedirea respectării clauzelor contractuale, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului actionand în acest caz ca subiect de drept privat și nu în calitatea sa de autoritate a administrației publice, răspunderea stabilită în acest caz fiind strict contractuală, potrivit legislației civile;

- de asemenea, nu sunt incalcate prevederile art. 41 alin. (1) și (7), precum și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, întrucât în textul legal criticat nu este vorba despre o confiscare a averii, iar dreptul de proprietate al cumpărătorului, parte în contractul de privatizare, nu suporta nici o atingere;

- textul criticat nu contravine prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât nu restrânge în nici un fel exercițiul vreunui drept, acesta indicând doar un mod de calcul al daunelor-interese ce pot fi stabilite de instanța judecătorească în sarcina cumpărătorului în cazul în care se constata rezoluțiunea contractului de privatizare ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către cumpărător a clauzelor contractuale;

- nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece, "într-o economie de piața, respectarea legii și buna-credința reprezintă condiții apriorice pentru libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizării,

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 506/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.

Aceste modificări privesc și dispozițiile art. 21 alin. (1) criticat de autorul excepției.

Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Curtea constata ca în noua redactare textul păstrează soluția legislativă de principiu, și anume desființarea contractului de vânzare-cumpărare.

De asemenea, Curtea observa ca

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, dar aceste modificări și completări nu privesc dispozițiile alin. (1) al art. 21.

Asadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

în redactarea data prin

Legea nr. 506/2002 , al carei cuprins este următorul:

"Art. 21. - (1) În cazul desființării contractului pe cale conventionala sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia."

Textele din Constituție invocate ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 41 alin. (1) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 48 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.";

- Art. 49 alin. (1) și (2): "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Criticile de neconstituționalitate vizează, în esenta, încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Din examinarea comparativa a textului de lege criticat pentru neconstituționalitate și a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, invocat în susținerea excepției, nu rezultă incompatibilitate, întrucât textul criticat nu dispune aplicarea retroactivă a dispozițiilor sale.

Dimpotriva, potrivit dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 506/2002 , precum și prin

Ordonanța Guvernului nr. 40/2003 , se prevede expres ca ordonanța "se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societăți, încheiate de Fondul Proprietății de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului, denumita în continuare Autoritate, și aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".

Curtea constata că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Art. 16 alin. (1) din Constituție are în vedere numai cetățenii, nu și persoanele juridice. În acest sens este și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, ca, de exemplu, Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.

Curtea constata, de asemenea, ca aceste dispoziții nu contravin nici prevederilor art. 41 din Constituție, care reglementează dreptul de proprietate privată, deoarece, potrivit alin. (1) al acestui articol, dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestui drept fiind stabilite prin lege.

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

reglementează controlul postprivatizare, precum și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, însă aceasta activitate trebuie să fie în concordanta cu interesul național pentru a cărui apărare statul acționează prin politica legislativă. În acest context a fost emisă

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , care își are temeiul în dispozițiile din Constituție cuprinse în titlul IV "Economia și finanțele publice", în special cele prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale.

Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituție, aceasta prevedere urmează să fie aplicată în concordanta și cu dispozițiile alin. (1) privind economia de piața și ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului, ceea ce presupune ca dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

sunt conforme cu cerințele economiei de piața, în stadiul actual de dezvoltare a societății românești, precum și cu regulile necesare pentru asigurarea libertății comerțului în ansamblul general al economiei din țara noastră.

Referitor la încălcarea prin dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

a prevederilor art. 49 din Constituție, Curtea observa ca acestea nu au incidența în cauza, deoarece se referă la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale cetățenilor, iar nu ale unor societăți comerciale. În acest sens este și jurisprudenta Curții, ca, de exemplu, Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.

Și, în sfârșit, cu privire la susținerea potrivit căreia aceste prevederi încalcă art. 48 din Constituție, Curtea observa ca prin reglementarea cuprinsă în textul criticat nu s-a adus nici o ingradire posibilității de a solicita recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei în cazul vatamarii într-un drept de o autoritate publică printr-un act administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 506/2002 , excepție ridicată de Asociația "CELPI" - S.A. în Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.