Decizia nr. 534/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Coral Tex" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 7.898/2005 al Tribunalului Cluj - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.898/2005, Tribunalul Cluj - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Coral Tex" - S.A. din Galați într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei autorizații de construire.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
instituie o discriminare în privința posibilității de a cere anularea unui act administrativ individual între persoanele care au solicitat emiterea actului respectiv și persoanele care au calitatea de terți în raport cu actul administrativ, dar pot fi vătămate în drepturile lor prin acel act. Consideră că aceste dispoziții legale îngrădesc exercițiul dreptului de acces la instanța de contencios administrativ, lezând și dreptul de proprietate al terților.
Tribunalul Cluj - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere că termenul pentru introducerea cererii a fost stabilit în scopul asigurării siguranței circuitului civil, fără a aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor, protecției proprietății private sau dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins și anularea actului ilicit.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:
"(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".
Alin. (1) al art. 11 din lege, la care face referire art. 11 alin. (2), prevede că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce la instanța competentă într-un termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii, data expirării termenului legal de soluționare a cererii sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, după caz.
Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, precum și art. 52 alin. (1) și (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
Textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu prevederile
art. 21 din Constituție, iar Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În considerentele acelei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție și la un proces echitabil, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege. Totodată, s-a reținut că dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
nu instituie un termen de natură a afecta însăși esența dreptului de acces liber la justiție. Legiuitorul, instituind un astfel de termen, a avut în vedere securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, și nicidecum îngrădirea accesului liber la justiție. Totodată, Curtea a stabilit că textul de lege criticat asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a se adresa justiției, însă în formele și modalitățile instituite prin lege.
Curtea constată că art. 52 alin. (1) și (2) din Constituție reglementează tot dreptul de acces liber la justiție, dar cu referire la o situație specială, respectiv la cazul în care o persoană este vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime de o autoritate publică. Astfel, considerentele și soluția deciziei citate își păstrează valabilitatea și la examinarea constituționalității
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
prin raportare la aceste dispoziții constituționale.
Totodată, Curtea reține că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu conține nicio dispoziție prin care s-ar crea privilegii sau discriminări. Alin. (1) al art. 11 prevede regula generală potrivit căreia termenul pentru introducerea cererii la instanța de contencios administrativ este de 6 luni, iar alin. (2) stabilește excepția, în sensul că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Aceste reglementări se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se consideră vătămate prin actul administrativ și vor să-l atace.
În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, întrucât dispozițiile legale criticate nu vizează dreptul de proprietate sau proprietatea privată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Coral Tex" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 7.898/2005 al Tribunalului Cluj - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.