Decizia nr. 529/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Laura Monica Dunca în Dosarul nr. 195/112/2006 (număr în format vechi 196/P/2006) al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 195/112/2006 (număr în format vechi 196/P/2006), Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Laura Monica Dunca în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional sub aspectul condiționării accesului la cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepselor de plată integrală, până la primul termen de judecată, a prejudiciului cauzat. Astfel, sancționarea diferențiată a unor inculpați doar motivat de momentul achitării prejudiciului este, în opinia autoarei excepției, de natură să încalce dispozițiile art. 16 din Legea fundamentală. Totodată, se susține că prin condiționarea aplicării cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedepsei de plată unui pretins prejudiciu, contestat în marea majoritate a cazurilor de inculpați, se încalcă prezumția de nevinovăție. Inculpatul este obligat astfel la recunoașterea culpei penale, care constituie temei al răspunderii civile, precum și la acceptarea necondiționată a pretențiilor părții civile, care pot fi neîntemeiate fie sub aspectul fundamentului juridic, fie sub acela al cuantumului lor. Se apreciază că din textul de lege criticat ar trebui eliminată sintagma "până la primul termen de judecată."

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât "achitarea prejudiciului pretins de partea civilă înlătură dreptul inculpatului de a formula apărări pe latura civilă a cauzei din moment ce acceptă necondiționat pretențiile civile care uneori pot fi neîntemeiate sub aspectul cuantumului." Se mai arată că "sancționarea diferențiată a inculpaților în raport de momentul achitării prejudiciului aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție", privind egalitatea în fața legii. Se apreciază că textul de lege criticat este în contradicție, de asemenea, cu dreptul la un proces echitabil, deoarece creează o discriminare pe criteriul averii în condițiile în care accesul la o sancțiune administrativă sau la pedeapsa alternativă a amenzii depinde de achitarea prejudiciului.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autoarea excepției. Totodată, arată că, în realitate, se solicită adoptarea unei noi soluții legislative, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, potrivit căruia "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Autoarea excepției susține că acest text de lege încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și în art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție. Instanța de judecată, în opinia căreia excepția de neconstituționalitate este întemeiată, apreciază că prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

în raport cu aceleași texte constituționale și cu motivări similare, în acest sens fiind Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, și Decizia nr. 103 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006 [prin care s-a constatat constituționalitatea tezei finale a

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ], respectiv Decizia nr. 285 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 14 aprilie 2006, și Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006 [prin care s-a constatat constituționalitatea tezei întâi a

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ].

În jurisprudența menționată, Curtea a statuat că reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită s-a realizat de către legiuitor în baza dispozițiilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Prin lege organică se reglementează: [...] infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora", prevederi constituționale ce oferă legiuitorului libertatea să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. Stabilirea regimului sancționator prevăzut de textul de lege criticat, determinat de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, nu este de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi, care nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, ci impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Câtă vreme cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepselor prevăzute de dispozițiile legale ce fac obiectul excepției se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.

Totodată, s-a reținut că textul de lege criticat nu încalcă art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, care consacră prezumția de nevinovăție, deoarece cazul de reducere a limitelor pedepsei instituit de legiuitor se aplică în funcție de circumstanțele fiecărei cauze și are drept scop recuperarea cât mai rapidă a prejudiciului adus bugetului de stat, neinstituindu-se astfel nicio prezumție de vinovăție a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală.

Faptul că de reducerea limitelor pedepsei, respectiv de cauza de impunitate reglementate de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are semnificația îngrădirii liberului acces la justiție. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil. În fața instanței de judecată, partea interesată are deplina libertate să demonstreze existența sau inexistența, respectiv întinderea prejudiciului, după caz, instanța urmând ca, în temeiul competenței sale constituționale, astfel cum este consfințită aceasta de prevederile art. 126 din Legea fundamentală, să decidă în cauză, pe baza probelor administrate, și asupra laturii civile.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește solicitarea autoarei excepției în sensul eliminării, din textul de lege criticat, a sintagmei "până la primul termen de judecată", aceasta nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată", și, prin urmare, nu poate modifica textele de lege criticate ca neconstituționale.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Laura Monica Dunca în Dosarul nr. 195/112/2006 (număr în format vechi 196/P/2006) al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2006.