Decizia nr. 530/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecătoriei Onești.

La apelul nominal răspunde pentru Mihai Scutaru, avocat Nicolae Constantin, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, reiterând argumentele expuse în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.030/2005, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Scutaru în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, precum și normele constituționale privind înfăptuirea justiției, întrucât lasă la latitudinea procurorului extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, indiferent de probele administrate în timpul cercetării judecătorești. În opinia autorului excepției, refuzul procurorului de a solicita extinderea procesului penal și la alte persoane decât cele indicate în actul de sesizare a instanței echivalează cu "triumful arbitrariului" și "încălcarea principiilor de dreptate și echitate ce trebuie să caracterizeze activitatea tuturor organelor care contribuie la înfăptuirea justiției", judecătorul având doar sarcina "de a confirma judecata deja făcută de procuror prin emiterea rechizitoriului".

Judecătoria Onești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece o cauză penală se judecă în limitele actului de sesizare, iar persoana nemulțumită de soluțiile adoptate de organele judiciare are la dispoziție toate căile de atac prevăzute de lege pentru a le contesta.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în cazul în care persoana cu privire la care s-a extins procesul penal consideră că îi sunt încălcate interesele legitime se poate adresa instanței contestând soluția dată. Prin urmare, accesul liber la justiție nu este cu nimic afectat, ci, dimpotrivă, persoanei în cauză îi sunt aplicabile toate drepturile procedurale și procesuale recunoscute fiecărei părți, indiferent de momentul în care a intrat în proces. De asemenea, dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, întrucât înfăptuirea justiției în numele legii are, în speță, semnificația judecării cauzei penale în limitele actului de sesizare. Or, persoana nemulțumită de soluțiile adoptate de organele judiciare are la dispoziție suficiente modalități de contestare a acestora, folosind căile de atac. Prevederile constituționale ale art. 20 nu au, în opinia Guvernului, relevanță în soluționarea excepției.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Ministerul Public, potrivit rolului său în activitatea judiciară, reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, sens în care este singurul îndreptățit să ceară extinderea procesului penal, așa cum este singurul care întocmește actul de acuzare în cazurile în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Această simetrie juridică respectă principiul liberului acces la justiție, întrucât împotriva măsurilor și a actelor efectuate de procuror, potrivit art. 278 din Codul de procedură penală, se poate formula plângere în justiție, respectându-se astfel accesul liber la justiție al oricărei persoane. Dispozițiile legale criticate sunt, în opinia Avocatului Poporului, în deplină concordanță cu regulile constituționale privind înfăptuirea justiției, iar prevederile art. 20 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 337 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, potrivit căruia: "În cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dacă instanța găsește cererea întemeiată, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției susține că prin textul de lege criticat sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiție și ale art. 124 privind Înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 337 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a reținut, pentru considerentele acolo arătate, că art. 337 din Codul de procedură penală nu încalcă liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și nici normele constituționale privind înfăptuirea justiției. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea.

De altfel, în prezenta cauză, autorul excepției este nemulțumit de refuzul reprezentantului Ministerului Public de a cere extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană decât cea indicată în actul de sesizare a instanței. Consideră că astfel îi este încălcat accesul liber la justiție, câtă vreme art. 337 din Codul de procedură penală lasă la latitudinea procurorului cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, instanța de judecată neputând să dispună o astfel de măsură decât la inițiativa acestuia. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute întrucât, în situația în care procurorul nu formulează o asemenea cerere, partea interesată poate sesiza, după caz, fie organele de urmărire penală, fie instanța de judecată, în temeiul art. 221 (Modurile de sesizare), respectiv art. 279 (Organele cărora li se adresează plângerea) din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la justiție și, în mod corespunzător, toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării dreptului la apărare și a îndeplinirii exigențelor privind înfăptuirea justiției.

În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 20 din Legea fundamentală, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a făcut referire la nicio normă din vreun tratat internațional pretins a fi încălcată prin textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecătoriei Onești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2006.