Decizia nr. 257/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 3.015/P/2003 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal răspund autoarea excepției, Societatea Comercială "Galmopan" - S.A., prin consilier juridic Pavel Lângă, partea Nițu Andronache, prin avocat Sorin Ciocoiu, părțile Valentin Angheluță, Panaite Pintilie și Vasilica Voicu, personal, lipsă fiind părțile Maria Cârcotă și Emilia Bârsan, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Autoarea excepției, prin reprezentantul său, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, arătând că dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 și 124 din Constituție, republicată, prin aceea că lasă la aprecierea organelor de urmărire penală extinderea procesului penal față de alte persoane.

Reprezentantul părții Nițu Andronache solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată arătând că dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 131, referitoare la rolul procurorului, de apărător al intereselor generale ale societății și al ordinii de drept.

Părțile Angheluță Valentin și Pintilie Panaite solicită, de asemenea, respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Partea Vasilica Voicu solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată de autoarea acesteia.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.015/P/2003, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galați, intimată - parte civilă în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală, referitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, încalcă dreptul la apărare al părților și dreptul la un proces echitabil, deoarece lasă la latitudinea procurorului extinderea procesului penal față de alte persoane, indiferent de probele ce se obțin în timpul cercetării judecătorești. Se încalcă astfel, în opinia autoarei excepției, și dreptul de acces liber la justiție.

Tribunalul Galați - Secția penală consideră că excepția este neîntemeiată. Astfel, se apreciază că dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție, întrucât exercitarea dreptului la acțiune în justiție, pentru apărarea unui interes legitim, nu este echivalentă cu exercitarea funcției de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzării în procesul penal. Rolul procurorului în procesul penal corespunde cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, republicată, potrivit cărora, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Se apreciază, de asemenea, că dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece înfăptuirea justiției prin instanțele judecătorești are semnificația judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare. Mai mult, persoana nemulțumită de soluția dată de organul judiciar are la dispoziție mai multe modalități de a contesta soluția, reglementate de dispozițiile art. 278 și în special ale

art. 278^1, introdus prin Legea nr. 281/2003 .

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că prerogativa încredințată procurorului, în ceea ce privește extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, este în perfectă concordanță cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, republicată, referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară, fiind firesc ca procurorul, care are inițiativa punerii în mișcare a acțiunii penale în cazurile în care aceasta este pornită din oficiu, iar nu partea civilă să poată solicita extinderea procesului penal, în condițiile art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală. Normele criticate respectă, în opinia Guvernului, accesul liber la justiție, existând garanții procesuale prin intermediul cărora persoana vătămată într-un interes legitim, prin actele procurorului, se poate adresa justiției. De asemenea, în cazul în care instanța de judecată găsește neîntemeiată cererea de extindere a procesului penal și procedează conform dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală (fie judecând cauza cu privire la acea persoană, fie revenind asupra extinderii sau dispunând trimiterea cauzei la procuror), partea nemulțumită poate exercita împotriva acestor hotărâri judecătorești căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală.

Se mai arată că dispozițiile procesuale penale criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece înfăptuirea justiției în numele legii și prin instanțele judecătorești are, în materie penală, semnificația judecării cauzei de către instanță cu excluderea oricărei alte autorități, însă în limitele prevăzute în actul de sesizare.

În concluzie, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 21 din Constituție, republicată, aceasta este neîntemeiată, întrucât procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este aplicată doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu. Or, dacă rechizitoriul dat de procuror, ca act de sesizare, stabilește limitele judecății (faptele și persoanele trimise în judecată), extinderea acestor limite în cursul judecății se face tot prin actul de voință al procurorului, iar atunci când acesta nu consideră necesară extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană, care nu era arătată în actul de sesizare, instanța nu poate efectua această extindere. O asemenea prerogativă este conformă cu rolul procurorului în procesul penal, în perfectă concordanță cu prevederile art. 131 din Constituție, republicată. Se menționează totodată că împotriva refuzului procurorului de extindere a procesului penal la alte persoane se poate formula plângere în justiție, potrivit prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar hotărârea pronunțată de instanță cu privire la plângerea făcută conform art. 278^ 1 din Codul de procedură penală poate, la rândul ei, să fie atacată cu recurs de orice persoană interesată ale cărei interese legitime au fost vătămate.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 126 din Constituție, republicată, se apreciază, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată. În cazul refuzului procurorului de a cere extinderea procesului penal la alte persoane decât cele indicate în actul de sesizare a instanței, procurorul nu face un act de justiție, în sensul prevederilor art. 126 din Constituție, republicată. Instanța de judecată este cea care se pronunță atât în fond, cât și în cazul exercitării recursului de către persoana nemulțumită de soluția pronunțată.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală, având următorul conținut: "În cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dacă instanța găsește cererea întemeiată, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Deși autoarea excepției nu indică textele din Constituție cărora le contravin dispozițiile legale criticate, din motivarea excepției rezultă că acestea ar aduce atingere dreptului de acces liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituție, dreptului la apărare prevăzut în art. 24 din Legea fundamentală și principiului potrivit căruia justiția se înfăptuiește în numele legii, înscris în prevederile constituționale ale art. 124 alin. (1).

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că nu poate fi primită nici una dintre criticile formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, Curtea reține că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, reglementată de normele criticate, este aplicabilă doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de către procuror (în cazul pornirii procesului penal la plângerea prealabilă a persoanei vătămate aceasta având posibilitatea chemării în judecată, în limitele prevăzute la art. 279 din Codul de procedură penală, a persoanei vinovate). Această procedură este în concordanță cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, republicată, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cărora "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Corespunzător acestor atribuții constituționale, Ministerul Public este singurul îndreptățit să ceară extinderea procesului penal, așa cum este singurul care întocmește actul de acuzare, în cazurile în care procesul penal este pornit din oficiu. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justiție, contrar susținerilor autoarei excepției, deoarece împotriva măsurilor și actelor efectuate de procuror se poate formula plângere în justiție potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiție al oricărei persoane.

Curtea mai reține că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, și nici dreptul la apărare, reglementat de prevederile constituționale ale art. 24. Astfel, în cazul în care instanța de judecată găsește întemeiată cererea de extindere a procesului penal și procedează conform dispozițiilor art. 336 din Codul de procedură penală (fie judecând cauza și cu privire la acea persoană, dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, fie revenind asupra extinderii ori dispunând trimiterea la procuror, atunci când procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condițiile art. 333 din Codul de procedură penală), partea nemulțumită poate exercita împotriva acestor hotărâri judecătorești căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală, putându-se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil.

Curtea mai constată că dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât înfăptuirea justiției în numele legii are semnificația, în speță, a judecării cauzei penale în limitele actului de sesizare, persoana nemulțumită de soluțiile adoptate de organele judiciare având la dispoziție suficiente modalități de contestare a acestora, folosind căile de atac.

De altfel, dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind, în repetate rânduri, că aceste dispoziții sunt conforme prevederilor Legii fundamentale ( Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001,

Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001,

Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002,

Decizia nr. 336 din 29 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002,

Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002,

Decizia nr. 221 din 11 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 4 octombrie 2002).

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția adoptată prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.d) și alin. (3) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 3.015/P/2003 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2004.