Decizia nr. 221/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepției arata ca art. 337 din Codul de procedură penală este neconstitutional, întrucât persoana cu privire la care se extinde procesul penal nu beneficiază de drepturile recunoscute de lege în faza urmăririi penale, iar condamnarea se realizează în alte condiții decât cele obișnuite. Autorul excepției invoca Decizia Curții Constituționale nr. 171 din 23 mai 2001, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, arătând ca, analog situației reglementate în articolul menționat, art. 337 din Codul de procedură penală permite judecătorului sa dispună extinderea procesului penal potrivit convingerilor sale, iar nu conform legii. În acest mod, judecătorul devine acuzator și se pronunța anticipat asupra vinovatiei persoanei, contrar principiului prezumției de nevinovatie.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2002 Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece, reglementandu-se extinderea procesului penal cu privire la alte persoane în cursul judecații, fără a fi parcursă faza urmarii penale, se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale persoanei în cauza. În susținerea acestei excepții autorul a invocat încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, considerând ca prin extinderea procesului penal fără să se parcurga faza urmăririi penale, cu garanțiile procesuale pe care aceasta le presupune, se produce o discriminare a celor în cauza, ale art. 49, întrucât are loc o restrangere nejustificată a unor drepturi și libertăți, ale art. 23 alin. (1), deoarece dispozițiile criticate conduc la aplicarea unei pedepse în alte condiții decât cele prevăzute de lege, ale art. 123, pentru ca înfăptuirea justiției se realizează cu încălcarea drepturilor și libertăților persoanei, precum și cele ale art. 125 alin. (3) și ale art. 130 alin. (1) și (2), întrucât, în temeiul dispozițiilor legale criticate, instanțele judecătorești își depășesc atribuțiile intrand în sfera competentei organelor de urmărire penală, iar Ministerul Public este împiedicat să își exercite atribuțiile de apărare a ordinii și a drepturilor cetățenilor.

Judecătoria Brăila apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate de autor, persoana cu privire la care s-a dispus extinderea procesului penal având posibilitatea să solicite administrarea de probe în cursul cercetării judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 130 alin. (1) din Constituție, ci sunt în concordanta cu acestea, procurorul fiind singurul competent sa pună în mișcare acțiunea penală atât în faza urmarii penale, cat și în cursul judecații. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 din Constituție, deoarece înfăptuirea justiției de către instanțele judecătorești, în cauzele penale, are semnificatia infaptuirii acesteia în limitele prevăzute în actul de sesizare, persoana nemultumita putând folosi căile de atac prevăzute de lege. În concluzie, se apreciază ca dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală sunt constituționale și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Guvernul arata ca dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin Constituției. Cu privire la prevederile art. 16 din Constituție, se apreciază ca textul criticat nu aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece "toate persoanele care dobândesc calitatea de inculpat în cursul judecații au aceleași drepturi și obligații procesuale, inclusiv dreptul de a propune probe în apărare și dreptul de a fi asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, după caz". În ceea ce privește neconcordanta cu prevederile art. 23 alin. (9) din Constituție, se considera ca art. 337 din Codul de procedură penală nu reglementează stabilirea sau aplicarea vreunei pedepse, ci reglementează numai aspecte procedurale ale fazei de judecată, motiv pentru care, în opinia Guvernului, nu poate fi reținută vreo încălcare a dispozițiilor constituționale invocate. De asemenea, sunt considerate ca fiind neintemeiate susținerile potrivit cărora extinderea procesului penal ar aduce atingere prevederilor constituționale relative la înfăptuirea justiției și la rolul Ministerului Public în desfășurarea actului de justiție.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "În cursul judecații, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Dacă instanța găsește cererea intemeiata, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 23 alin. (9): "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.";

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 130: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se realizează, în cursul judecații, numai în cazul în care se descoperă date noi fie cu privire la participarea unei alte persoane la săvârșirea faptei imputate inculpatului, fie cu privire la săvârșirea unei fapte de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta imputată inculpatului. Dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală, consacra principiul procesual penal, potrivit căruia instanța de judecată nu se sesizează din oficiu, ci acționează numai dacă este sesizată potrivit legii. Astfel, numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane și dacă declara ca pune în mișcare acțiunea penală, instanța este obligată sa procedeze la judecarea cauzei și cu privire la aceasta persoana, care se include astfel în obiectul judecații, potrivit art. 317 teza a doua din Codul de procedură penală. Instanța judecătorească trebuie să manifeste un rol activ, care este în strânsă legătură cu scopul aflarii adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Dacă însă procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanța este obligată să soluționeze cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare și nu poate să dispună extinderea procesului penal din proprie inițiativă.

Prin urmare, Curtea constata ca dispozițiile procesual penale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 123, 125 și 130, deoarece înfăptuirea justiției prin instanțele judecătorești are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare.

Pe de altă parte, în cursul judecații, persoana cu privire la care a fost extins procesul penal beneficiază de toate drepturile procesuale, inclusiv de acela de a cere administrarea probelor pe care le considera necesare, iar în cazul în care este nemultumita de soluția data de un organ judiciar, are la dispoziție suficiente modalități de a contesta aceasta prin intermediul căilor de atac. Astfel, nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 și 49 din Constituție, soluționarea cauzei și aplicarea pedepsei având loc după regulile obișnuite, ca în toate celelalte cazuri reglementate de lege, fără a se crea discriminări sau a se restrânge exercițiul anumitor drepturi, asa cum pretinde autorul excepției.

De altfel, asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, dintre care Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2002.