Decizia nr. 555/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) și (2) și art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, precum și ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) și (2) și
art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, precum și ale
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 și nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 546D/2006 și nr. 552D/2006, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 552D/2006 la Dosarul nr. 546D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.977/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.235/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) și (2) și
art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, precum și ale
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup" -S.A. cu ocazia soluționării unor ordonanțe președințiale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 581 și 582 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale, dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică și într-un termen rezonabil a cauzei, realizată de către o instanță independentă și imparțială instituită prin lege. În continuare, se arată că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție și cu prevederile art. 53 alin. (1), art. 57 și ale art. 124 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 61, 62, art. 133 alin. (1) și (2) și ale
art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , arată că acestea contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, deoarece, prin faptul că se prevede posibilitatea ca instanțele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauțiune, se creează posibilitatea suspendării hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor în mod șicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorității este lipsit de eficiența sa firească. De asemenea, autorul excepției mai apreciază că, "prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauțiunii, acționarii majoritari pot fi șicanați după bunul plac al acționarilor minoritari", fără ca aceștia să poată fi "ținuți răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează". În ceea ce privește dispozițiile art. 29 alin. (6) teza întâi, arată că acestea contravin prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție.
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 581 și 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) și (2) și ale
art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";
- Art. 582 din Codul de procedură civilă: "Ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Instanța de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
Recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Dispozițiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunțării și redactarea ordonanței sunt aplicabile.
Împotriva executării ordonanței președințiale se poate face contestație.";
-
Articolul 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.";
-
Articolul 61
din Legea nr. 31/1990 : "(1) Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor statutare ale societății, iar termenul asociați include și acționarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel.";
-
Articolul 62
din Legea nr. 31/1990 : "(1) Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente.
(2) Dispozițiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, fiind aplicabile dispozițiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
(3) Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai recursului.";
-
Articolul 133
alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 : "(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.";
-
Articolul 231
alin. (3) din Legea nr. 31/1990 : "Creditorii și orice parte interesată pot face opoziție la tribunal împotriva hotărârii, în condițiile art. 62."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuțiile Curții Constituționale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 581 și 582 din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constituționalitate.
Astfel, prin
Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat că prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădește dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și, implicit, dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale, ca și cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.
De asemenea, prin
Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a constatat că nu au incidență în cauză prevederile art. 53 din Constituție, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale și, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporționalității unei restrângeri. Tot cu acel prilej, Curtea a statuat că nu sunt incidente în speță nici prevederile art. 57 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea și exercitarea unor asemenea drepturi. Invocarea de către autorul excepției a încălcării prevederilor art. 124 din Constituție nu are nicio relevanță, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanței președințiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiției și, totodată, nici independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituțional amintit.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 45 referitoare la accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora, se constată că acestea nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 , Curtea reține că prin
Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a statuat că dispozițiile
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare. Curtea a constatat, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate permit instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai reținut că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 61, 62 și ale
art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție.
Soluțiile adoptate și argumentele ce au stat la baza deciziilor menționate mai sus se mențin și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții.
Cu privire la dispozițiile
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , Curtea reține că, în cadrul controlului constituționalității legilor, sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea declanșării controlului poate fi făcută numai dacă soluționarea cauzei are legătură cu dispozițiile criticate ca neconstituționale. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
fiind așadar inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) și (2) și
art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 și nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.