Decizia nr. 565/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Enache Pleșcan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.523/44/2004, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Enache Pleșcan cu ocazia soluționării unui recurs declarat împotriva unei decizii penale a Tribunalului Vrancea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece soluționarea cererii de recuzare fără citarea și audierea obligatorie a celui care solicită recuzarea încalcă "dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată dreaptă și dreptul privind interzicerea discriminării".

Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanță cu prevederile constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, a statuat că dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 16, 21 și 24 din Legea fundamentală. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), art. 127 și ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa fiind, procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanță cu prevederile constituționale.

Tot cu acel prilej, Curtea a mai reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face "de îndată", iar părțile sunt ascultate numai "dacă se găsește necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport de art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile legale criticate, referitoare la procedura recuzării în materie penală, nu instituie privilegii sau discriminări pentru părțile cărora li se aplică aceste prevederi legale.

Dispozițiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, deoarece încheierea prin care se soluționează cererea de abținere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei. De asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituție, privind dreptul la apărare.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Enache Pleșcan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2006.