Decizia nr. 290/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conad" - S.A. din Călărași în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Călărași.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea că părțile Nicolae Dragu și Constantin Cuzeli au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 22 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 692/P/2004, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de recurenta Societatea Comercială "Conad" - S.A. din Călărași.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiție, precum și celor ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Autoarea excepției arată că textul de lege criticat lasă la latitudinea instanței posibilitatea de a chema sau a nu chema partea care a formulat cererea de recuzare. De asemenea, mai arată că, potrivit dispozițiilor din Constituție, orice persoană se poate adresa nemijlocit justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Totodată, autoarea excepției precizează că a depus o cerere de recuzare a tuturor magistraților Tribunalului Călărași și a solicitat, în scris, Curții de Apel București să fie citată, însă această instanță nu a dat curs cererii sale, astfel încât apreciază că soluția dată este nelegală.
Tribunalul Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât nu conțin privilegii sau discriminări. De asemenea, consideră că, prin textul de lege criticat, nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea fundamentală, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată o dată cu hotărârea instanței prin care s-a soluționat cauza.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, nu îngrădesc accesul liber la justiție și nu încalcă sub nici un aspect dreptul părților la un proces echitabil și nici la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, arată că atât inculpatul, cât și celelalte părți își pot exercita dreptul la apărare și celelalte drepturi procesuale în fața instanței competente, precum și dreptul de a ataca, prin mijloacele prevăzute de lege, hotărârea prin care această instanță va soluționa cauza.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere."
Autoarea excepției consideră aceste dispoziții de lege ca fiind contrare mai multor prevederi ale Constituției, și anume art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, potrivit dispozițiilor art. 127 din Constituție, "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege". De asemenea, conform prevederilor cuprinse în art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Rezultă, așadar, că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa fiind, iar procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanță cu prevederile constituționale.
Se mai reține că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face "de îndată", iar părțile sunt ascultate numai "dacă se găsește necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport de art. 16 din Constituție, se constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile legale criticate referitoare la procedura recuzării în materie penală nu instituie privilegii sau discriminări pentru părțile cărora li se aplică aceste prevederi legale.
Dispozițiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, deoarece încheierea prin care se soluționează cererea de abținere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.
De asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituție, privind dreptul la apărare.
De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, și prin
Decizia nr. 306 din 8 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 27 august 2004, respingând excepția ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, soluția adoptată în aceste decizii, precum și considerentele pe care se întemeiază sunt valabile și în cauza de față.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conad" - S.A. din Călărași în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Călărași.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.