Decizia nr. 559/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Antonio Ventriglia în Dosarul nr. 5.528/2005 al Judecătoriei Pitești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate ca întemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate contravin atât prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, cât și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece judecătorul care admite plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată exercită, în situația în care reține cauza spre judecare, în condiții de antepronunțare, funcția de acuzare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.528/2005, Judecătoria Pitești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Antonio Ventriglia în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că în cauză soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror s-a întemeiat pe împrejurarea că, în urma cercetărilor penale, s-a stabilit că fapta nu a fost săvârșită de învinuit. Or, într-o atare situație judecătorul care admite plângerea împotriva soluției date de procuror și reține cauza spre judecare nu face altceva decât să se antepronunțe, eludându-se premisele judecării procesului în condiții de imparțialitate a magistratului judecător.

În opinia autorului excepției, textul legal criticat este constituțional numai în măsura în care controlul judecătoresc asupra soluțiilor adoptate de reprezentanții Ministerului Public nu vizează și soluția de netrimitere în judecată dispusă în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală.

Judecătoria Pitești nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care a invocat jurisprudența Curții Constituționale în materie. De altfel, judecătorul care reține cauza spre judecare nu are obligația să pronunțe o hotărâre de condamnare, el trebuind să efectueze cercetarea judecătorească și să pronunțe soluția ce se impune, potrivit legii, după finalizarea acesteia și pe parcursul căreia părțile beneficiază de toate garanțiile procesuale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instanța de judecată, pronunțându-se asupra plângerii formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, nu judecă cauza, ci doar temeinicia și legalitatea acestor soluții. Dezlegarea fondului constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanță și în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipulează în mod expres că se aplică "în mod corespunzător."

Prin urmare, prevederile legale criticate supuse controlului de constituționalitate asigură părților posibilitatea de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac stabilite de lege, așadar de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conținut: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții: [...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător. [...]"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.

De altfel, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii, sens în care s-a decis că "judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluționeze fondul acesteia".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Antonio Ventriglia în Dosarul nr. 5.528/2005 al Judecătoriei Pitești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.