Decizia nr. 548/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, cu referire specială la poziția nr. 3 din anexa la ordonanța de urgență, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 100/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției personal, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât referirile la imobilul din Avrig, județul Sibiu, cuprinse la poziția nr. 3 din anexa la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998 , nu corespund situației reale, evidențiată în Cartea funciară.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 100/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, cu referire specială la poziția nr. 3 din anexa la ordonanța de urgență, excepție ridicată de Ioan Rotărescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că actul normativ criticat, cu referire specială la poziția nr. 3 din anexa la ordonanța de urgență, contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) și art. 136 alin. (2) din Constituție, deoarece imobilul nominalizat la poziția nr. 3 din anexa la ordonanța de urgență, respectiv Sanatoriul din Avrig, județul Sibiu, este un bun proprietate publică și nu poate face obiectul restituirii către foștii proprietari, iar "actul în baza căruia a fost trecut în proprietatea statului este eronat". Se mai arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998

a fost adoptată fără respectarea cerinței existenței unei situații extraordinare, conform art. 115 alin. (4) din Constituție.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998

a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, devenit art. 115 alin. (5).

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, precum și poziția nr. 3 din anexa la această ordonanță.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998

dispune cu privire la restituirea către titulari sau succesorii acestora a clădirilor, împreună cu terenul aferent, cuprinse în anexa la această ordonanță de urgență, ce au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în patrimoniul statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive. Totodată, dispune cu privire la condițiile și procedura prin care o comisie special constituită va duce la îndeplinire prevederile ordonanței de urgență, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare.

În anexa la ordonanța de urgență, între cele 17 imobile prevăzute a se restitui se află imobilul de la poziția nr. 3, cu indicarea următoarelor mențiuni: la coloana "Adresa imobilului" - "Avrig, județul Sibiu"; la coloana "Actul de proprietate" - "C.F. 4.339., C.F. 4.338."; la coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" - "Ministerul Sănătății"; la coloana "Destinația inițială" - "Sanatoriul Fundației Samuel von Bruckenthal"; la coloana "Folosința actuală" - "Sanatoriu"; la coloana "Actul în baza căruia a trecut în proprietatea statului" - " Legea nr. 10/1949 ", iar la coloana "Observații" - "Solicitant: comunitatea germană din România."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998

a fost aprobată prin

Legea nr. 458 din 12 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 19 noiembrie 2003.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 115 alin. (4) și ale art. 136 alin. (2) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Autorul acesteia susține neconstituționalitatea actului normativ criticat, arătând că, în fapt, imobilul nominalizat la poziția nr. 3 din anexa la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998 , respectiv Sanatoriul din Avrig, județul Sibiu, este bun proprietate publică, trecut în proprietatea statului înainte de anul 1945, precum și că atât destinația inițială a imobilului - sanatoriu al Fundației Samuel von Bruckenthal, cât și

Legea nr. 10/1949 , în baza căreia a trecut în proprietatea statului, așa cum figurează în anexa la ordonanță, nu corespund situației reale. Arată că acest imobil nu a fost în trecut proprietatea Fundației Samuel von Bruckenthal.

Din analiza acestor susțineri, Curtea constată că, în cauză, nu este criticată legitimitatea constituțională a ordonanței de urgență, ci se solicită Curții să se pronunțe asupra unei situații de fapt, constând în lipsa de concordanță a prevederii legale cu realitatea. Or, în temeiul

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "(2) Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.". Așa fiind, aceste susțineri ale autorului excepției nu pot fi reținute.

Autorul excepției mai susține că ordonanța criticată contravine dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, referitoare la obligația Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.

În legătură cu aceste susțineri, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998

a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, devenit

art. 115 alin. (4) după revizuirea acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea a statuat că elementele cuprinse în nota de fundamentare a ordonanței, coroborate cu faptul notoriu al întârzierii măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de regimul dictaturii comuniste, sunt de natură să justifice emiterea acestei ordonanțe de urgență, în condițiile art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituție, devenit art. 115 alin. (4). Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

De altfel, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998

a fost aprobată prin

Legea nr. 458 din 12 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 19 noiembrie 2003, voința legiuitorului delegat, respectiv Guvernul, fiind în acest fel însușită de Parlament. În consecință, și aceste susțineri ale autorului excepției urmează a fi respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, precum și a poziției nr. 3 din anexa la această ordonanță, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 100/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.