Decizia nr. 571/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea și Cezar Seceleanu în Dosarul nr. 7.391/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.391/2005, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea și Cezar Seceleanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , ce instituie un termen de 6 luni pentru trimiterea notificării în vederea restituirii imobilelor ce intră sub incidența actului normativ criticat, contravin dispozițiilor constituționale invocate. Se arată, în acest sens, că forma inițială a

Legii nr. 10/2001

nu includea, în sfera imobilelor preluate în mod abuziv, pe acelea considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul

Decretului nr. 111/1951

privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moștenitori sau fără stăpân. Această categorie de imobile a fost introdusă ca urmare a modificării

Legii nr. 10/2001

prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Prin urmare, în opinia autorilor excepției, termenul de 6 luni pentru trimiterea notificării nu se mai poate aplica și imobilelor prevăzute la

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 , referitor la imobilele ce intră sub incidența

Decretului nr. 111/1951 , introdus prin

Legea nr. 247/2005 .

Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 privind principiul neretroactivității legii, în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 21 - Accesul liber la justiție, în art. 44 - Dreptul de proprietate privată, și în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că principala critică de neconstituționalitate constă în susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate, referitoare la termenul de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării în vederea restituirii imobilelor ce intră sub incidența

Legii nr. 10/2001 , nu mai pot fi aplicabile și în privința imobilelor considerate a fi fost abandonate și preluate de stat în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul

Decretului nr. 111/1951 , categorie de imobile introdusă în cuprinsul

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 , ca urmare a modificării acestui act normativ prin

Legea nr. 247/2005 .

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, prevederile

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 , modificată prin

Legea nr. 247/2005 , nominalizează expres

Decretul nr. 111/1951

în sfera actelor normative abuzive, act normativ în temeiul căruia imobilele considerate a fi abandonate treceau în proprietatea statului, în baza unei hotărâri judecătorești sau a unei dispoziții administrative. În forma inițială a legii, imobilele considerate a fi fost abandonate erau incluse în sfera imobilelor preluate în mod abuziv, fără însă ca dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) să indice actul normativ în temeiul căruia aceste imobile erau trecute în proprietatea statului. Prin urmare, introducerea expresă a acestui act normativ, respectiv

Decretul nr. 111/1951 , nu aduce niciun element de noutate față de reglementarea anterioară, astfel încât textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

De altfel, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență referitoare la constituționalitatea prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

față de dispozițiile

art. 21, 44 și 53 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), ce prevăd că procedura de judecată este stabilită numai prin lege. S-a mai arătat, în decizia menționată, că niciuna dintre situațiile limitativ prevăzute la alin. (1) al art. 53 din Constituție, în care poate interveni restrângerea exercițiului unui drept, nu are incidență în cauză, dat fiind că nu este vorba despre o restrângere a exercițiului dreptului de acces liber la justiție al persoanelor interesate, ci, în fapt, de condiționarea exercitării acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale. Curtea a statuat că prevederile legale criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului, reglementată prin art. 44 alin. (1) teza a doua, de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate.

Argumentele ce au stat la baza respingerii ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate sunt valabile și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea constată că prevederile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeași situație juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nici aceste susțineri ale autorilor excepției nu pot fi reținute.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea și Cezar Seceleanu în Dosarul nr. 7.391/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006.