Decizia nr. 603/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , excepție ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în Dosarul nr. 3.339/2006 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.339/2006, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la adoptarea legilor organice, întrucât vizează Codul penal, care nu poate fi modificat pe calea unei ordonanțe de urgență a Guvernului. Așa fiind, acest viciu de constituționalitate atrage și încălcarea dispozițiilor din Legea fundamentală referitoare la rolul și structura Parlamentului (art. 61), la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimul executării acestora [art. 73 alin. (3) lit. h)], la inițiativa legislativă (art. 74), la sesizarea Camerelor (art. 75), la adoptarea legilor organice cu votul majorității membrilor fiecărei Camere (art. 76), la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (1) și (2)].

Judecătoria Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală nu prevede interdicția reglementării prin ordonanțe de urgență în domenii ce fac obiectul legilor organice.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, în cauză fiind vorba de intrarea în vigoare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică legislativă, iar nu de reglementarea unor infracțiuni, pedepse și a regimului executării acestora. De asemenea, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, se arată că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu și ordonanțele de urgență, astfel încât nu pot fi reținute nici criticile textului de lege ce face obiectul excepției, în raport cu prevederile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (1) și (2).

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin regulii constituționale privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora. Ordonanțele de urgență se pot adopta și în domeniul legilor organice, întrucât restricția prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituție se referă numai la ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, având următoarea redactare:

"Articolul 512 din

Legea nr. 301/2004

- Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din

29 iunie 2004, se modifică și va avea următorul cuprins:

«Art. 512 - Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006»."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale referitoare la rolul și structura Parlamentului (art. 61), la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimul executării acestora [art. 73 alin. (3) lit. h)], la inițiativa legislativă (art. 74), la sesizarea Camerelor (art. 75), la adoptarea legilor organice cu votul majorității membrilor fiecărei Camere (art. 76), la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (1) și (2)].

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) și ale art. 115 alin. (1), invocate în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.114 din 9 decembrie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, statuând că prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenței sale constituționale și cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv în art. 115 alin. (1), (4) și (6) din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reținut că interdicția reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituție pentru ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicție nu operează și în cazul ordonanțelor de urgență, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Emiterea unor asemenea ordonanțe este condiționată de existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței. De altfel, chiar Legea fundamentală stabilește, în art. 115 alin. (5), posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest sens că "Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1)".

De asemenea, prin

Decizia nr. 23 din 12 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 15 februarie 2006, Curtea constată că nici critica referitoare la art. 76 alin. (1) din Constituție nu poate fi primită, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005 și înregistrată spre dezbatere la Senat la data de 27 iunie 2005, fiind adoptată de această Cameră potrivit art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituție. Ulterior, proiectul a fost transmis Camerei Deputaților cu Adresa din 28 septembrie 2005, fiind înregistrat de aceasta în aceeași zi. Așadar, intrarea în vigoare a ordonanței de urgență criticate s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de art. 115 alin. (5) din Constituție.

Considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

Cât privește celelalte dispoziții din Constituție referitoare la rolul și structura Parlamentului (art. 61), la inițiativa legislativă (art. 74), precum și la sesizarea Camerelor (art. 75), invocate, de asemenea, în motivarea excepției, se constată că acestea nu au incidență în cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , excepție ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în Dosarul nr. 3.339/2006 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2006.