Decizia nr. 681/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul nr. 167/1958 21 aprilie 1958 (prevederi anume) privitor la prescripția extinctiva
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților București în Dosarul nr. 4.132/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal răspunde Ioan Traian Berbecaru, împuternicit de către autoarea excepției să depună la dosarul cauzei note scrise în susținerea admiterii excepției de neconstituționalitate. Lipsește partea Casa de Ajutor Reciproc Speranța București, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.132/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă. Excepția a fost ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat, în temeiul căruia introducerea unei cereri de chemare în judecată nu întrerupe cursul prescripției, dacă cererea a fost respinsă de instanță, contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție și în art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.
Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, potrivit cărora: "Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție și în art. 24 privind dreptul la apărare.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Condiționarea întreruperii cursului prescripției dreptului material la acțiune al titularului dreptului subiectiv prescriptibil de admiterea cererii de chemare în judecată, prin hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă, este justificată de finalitatea acestui demers, și anume de recunoașterea pretenției deduse judecății, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești de admitere a cererii.
Este lipsită de temei susținerea potrivit căreia condiționarea întreruperii cursului prescripției dreptului de a obține valorificarea unui drept subiectiv pe cale silită de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile de admitere a acțiunii este echivalentă cu lipsirea titularului dreptului subiectiv prescriptibil de accesul la justiție și de dreptul la apărare, atâta vreme cât instanța de judecată a examinat pretenția dedusă judecății, pronunțând o soluție de respingere.
Mai mult, Curtea reține că soluția exceptării de la efectul întreruptiv al prescripției a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunțarea la acțiune este firească, dat fiind faptul că, în această situație, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripția nu recunoaște dreptul subiectiv prescriptibil.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, de exemplu în
Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiție, dimpotrivă, prin stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a unui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.
Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților București în Dosarul nr. 4.132/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.