Decizia nr. 576/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599 alin. 1 și art. 600 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup" - S.A. din București în Dosarul nr. 7.574/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.574/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 598, art. 599 alin. 1 și art. 600 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Tofan Group" - S.A. din București într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei cereri de înființare a unui sechestru judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 598 și 600 din Codul de procedură civilă, prin posibilitatea instituirii sechestrului judiciar înainte de stabilirea unei posibile creanțe, creează o prezumție de culpă în sarcina debitorului, ceea ce contravine dreptului de proprietate, dreptului de apărare, dreptului la un proces echitabil, precum și libertății comerțului, întrucât se blochează transferul dreptului de proprietate cu privire la bunurile asupra cărora se instituie o asemenea măsură. De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

contravin prevederilor constituționale referitoare la competența Curții Constituționale, întrucât aceasta are competența exclusivă de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, iar nu instanța de judecată.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și-a exprimat opinia, în sensul că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată, întrucât simpla instituire a unui sechestru judiciar, măsură provizorie, nu creează o prezumție de culpă a debitorului, ci în litigiul de fond instanța va aprecia toate probele necesare, astfel încât nu se încalcă nici dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil. Referitor la

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , arată că nu instanța de judecată soluționează excepția de neconstituționalitate, ci aceasta este un prim filtru, respingând-o ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, ele reprezentând norme de procedură a căror reglementare intră în competența exclusivă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 598, art. 599 alin. 1 și art. 600 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Dispozițiile art. 598, art. 599 alin. 1 și art. 600 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având, în prezent, următorul cuprins:

- Art. 598: "Ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv."

- Art. 599 alin. 1: "Se va putea, de asemenea, încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:

1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;

2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;

3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări."

- Art. 600: "Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgență, cu citarea părților. În caz de admitere, instanța va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauțiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunțare. Dispozițiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Paza bunului sechestrat va fi încredințată persoanei desemnate de părți de comun acord, iar în caz de neînțelegere, unei persoane desemnate de instanță, care va putea fi chiar deținătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru și-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat și instanței care a încuviințat măsura.

Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare și administrare, va încasa orice venituri și sume datorate și va putea plăti datorii cu caracter curent, precum și cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părților litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă a instanței care l-a numit.

Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deținătorul, instanța va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remunerație, stabilind totodată și modalitățile de plată."

Dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, au următorul cuprins: "(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private și art. 146 lit. d) privind competența Curții Constituționale de a soluționa excepții de neconstituționalitate.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 599 și 600 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi, art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi și

art. 136 alin. (5) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 621/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005, statuând că înființarea unui sechestru judiciar nu poate fi condiționată de dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, ci exclusiv de aceea a unui interes rezultând din existența unei creanțe neajunse la scadență sau litigioase și a unei stări de pericol induse de conduita debitorului în ceea ce privește posibilitatea valorificării ulterioare a respectivei creanțe. De asemenea, în condițiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, nu se poate susține că astfel s-ar institui o prezumție de culpă în sarcina debitorului.

Asupra dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , raportate la prevederile

art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 35/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 20 februarie 2006, statuând că prevederile criticate sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitu-ționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599 alin. 1 și art. 600 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup" - S.A. din București în Dosarul nr. 7.574/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006.