Decizia nr. 653/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004) al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspund părțile Societatea de Asigurare-Reasigurare "ASTRA" - S.A., prin consilier juridic Andreea Balint, și Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic Gelu Grigoraș, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Societatea de Asigurare-Reasigurare "ASTRA" - S.A., prin reprezentantul său, lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004), Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Naum Nicolae Ciomu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal se instituie o discriminare între cetățeni în sensul incriminării și pedepsirii în mod diferit a aceleiași fapte săvârșite din culpă. Se arată că, în condițiile existenței culpei, nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere nu mai prezintă relevanță sub aspect subiectiv, așa încât pedepsirea mai gravă în acest caz creează în mod nejustificat o discriminare. Referitor la art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se susține că reducerea pronunțării condamnării numai la aceste prevederi legale ar conduce la aplicarea mecanică a pedepsei, în contradicție cu normele constituționale ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Se arată că, în rezolvarea acțiunii penale, pronunțând condamnarea, instanța trebuie să constate nu numai că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, ci și toate circumstanțele reale ale cauzei și personale ale inculpatului.

Judecătoria Sectorului 5 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal, nu se creează o discriminare între cetățeni în privința incriminării și pedepsirii aceleiași fapte săvârșite din culpă. Totodată, arată că art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravine art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât instanța este obligată să țină seama de toate circumstanțele reale, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, atât la stabilirea pericolului social concret al faptei, cât și la individualizarea pedepsei, în ipoteza pronunțării condamnării.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal nu încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât acest principiu nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Referitor la dispozițiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se arată că nu contravine normelor constituționale invocate, deoarece, "dacă instanța pronunță o hotărâre de condamnare temeinică și legală care rămâne definitivă, nu s-ar putea susține că prin aceasta condamnatul este supus unei pedepse sau tratament inuman ori degradant". În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite aspecte legate de persoana care a săvârșit infracțiunea, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități, nu contravine principiului egalității în drepturi. Cu privire la art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se apreciază, de asemenea, că nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, precum și dispozițiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Prevederile din Codul penal criticate ca neconstituționale au următorul cuprins:

- Art. 184 (Vătămarea corporală din culpă) alin. 2 și 4: "Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Prevederile din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:

- Art. 345 (Rezolvarea acțiunii penale) alin. 2: "Condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și cele ale art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii, precum și a oricărei pedepse sau oricărui tratament inuman ori degradant.

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. Dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal reglementează două modalități normative agravante ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și dau expresie voinței legiuitorului de a sancționa mai aspru această infracțiune, atunci când fapta incriminată a avut ca urmare o vătămare a integrității corporale sau a sănătății care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut drept consecință pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecințe este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități. Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalității în drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor care au săvârșit fapta prevăzută de legea penală, cu consecințele și în împrejurările stabilite de lege. În plus, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 127 din 18 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, "art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui".

II. Nu poate fi reținută nici pretinsa contradicție între dispozițiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală și cele ale art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, care interzic tortura și orice pedepse sau tratamente inumane ori degradante. Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, textul de lege criticat nu are ca efect "aplicarea mecanică a pedepsei", întrucât nu limitează în niciun mod instanța de judecată, care are deplina libertate de a aprecia cu privire la toate circumstanțele reale ale cauzei și personale ale inculpatului și de a proceda, în consecință, la individualizarea și aplicarea pedepsei. De altfel, aplicarea pedepsei, astfel cum este definită de dispozițiile art. 52 din Codul penal ("mijloc de constrângere și mijloc de reeducare a condamnatului"), nu reprezintă în sine tortură sau tratament inuman sau degradant, în sensul art. 22 alin. (2) din Constituție. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa (Cauza Tryer împotriva Regatului Unit, 1978) că ceea ce interesează, prin raportare la scopurile avute în vedere de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice tortura sau alte tratamente inumane sau degradante, este executarea unei pedepse, iar nu aplicarea, dispunerea ei.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004) al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.