Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 588/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale Ordonanței Guvernului nr. 56/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești

prezumat în vigoare

Data actului
19 septembrie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 912 din 9 noiembrie 2006
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 9.710 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • OG nr. 56/1998 19 august 1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării…
  • OUG nr. 150/2002 31 octombrie 2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale

Ordonanței Guvernului nr. 56/1998

privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, excepție ridicată de Adrian Stan și alții în Dosarul nr. 44.993/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorii excepției, prin avocat, precum și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că reglementarea, pe calea ordonanței de urgență, a sistemului de asigurări sociale de sănătate este neconstituțională, chiar dacă acest viciu a fost acoperit prin adoptarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății. În ceea ce privește

Ordonanța Guvernului nr. 56/1998 , arată că aceasta reglementează în domeniul legii organice, încălcând astfel prevederile art. 115 alin. (1) din Constituție. Mai apreciază că reglementarea sistemului de asigurări sociale de sănătate se poate face doar prin lege organică.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate privind

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , întrucât aceasta nu mai este în vigoare, și ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 56/1998 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

ca inadmisibilă, actul normativ în cauză fiind expres și integral abrogat prin

Legea nr. 95/2006 , iar a celor ale

Ordonanței Guvernului nr. 56/1998

ca neîntemeiată, întrucât nu se reglementează în domeniul legii organice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 44.993/3/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale

Ordonanței Guvernului nr. 56/1998

privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, excepție ridicată de Adrian Stan și alții într-un litigiu având ca obiect soluționarea contestației privind alte drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că cele două acte normative criticate sunt neconstituționale, întrucât prin acestea Guvernul reglementează într-un domeniu rezervat legii organice, domeniu în care Guvernul nu poate fi abilitat să adopte ordonanțe.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, deoarece organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale putea fi reglementată numai prin lege organică.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

este inadmisibilă, actul normativ în cauză fiind abrogat prin

Legea nr. 95/2006 , iar a celor ale

Ordonanței Guvernului nr. 56/1998

este neîntemeiată, întrucât nu se reglementează în domeniul legii organice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, și

Ordonanța Guvernului nr. 56/1998

privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 25 august 1998.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 73 alin. (3) lit. t) referitor la reglementarea prin lege organică și ale art. 115 alin. (1) și (6) privind condițiile în care Guvernul poate emite ordonanțe.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că, în esență, cele două ordonanțe ale Guvernului sunt criticate pentru neconstituționalitate extrinsecă, respectiv pentru nerespectarea normelor constituționale de legiferare în domeniul reglementat.

I.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost expres și integral abrogată prin

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, pe data intrării în vigoare a legii, la 28 mai 2006.

Astfel, Curtea reține că actul normativ criticat nemaifiind în vigoare, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu mai poate fi supus controlului de constituționalitate, iar excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

II. Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 56/1998

nu reglementează organizarea asistenței medicale și nici sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci înființarea, organizarea și funcționarea unei instituții publice, pentru care Constituția nu prevede reglementarea prin lege organică. Această ordonanță a fost emisă în baza

Legii nr. 148/1998

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998, lege a cărei constituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 105 din 13 iulie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998.

Astfel, având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Adrian Stan și alții în Dosarul nr. 44.993/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 56/1998

privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.