Decizia nr. 629/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Asociația "Hesper Privat" București în Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 839/3/2006, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Asociația "Hesper Privat" București într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind liberul acces la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind protecția proprietății private, precum și pe cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român.

Se consideră că, prin scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a instituției publice implicate, se facilitează accesul liber la justiție al acesteia pentru apărarea dreptului său de proprietate și are loc o favorizare a instituției publice implicate, în detrimentul ocrotirii proprietății private a altor titulari. Totodată, se arată că, prin formularea unor acțiuni privind contractele de vânzare-cumpă rare de acțiuni, instituțiile publice nu exercită atribuțiuni de drept public, ci se comportă ca administratori ai averii private a statului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui asemenea regim juridic instituțiilor publice.

Autorul excepției apreciază că dispozițiile legale criticate nu asigură o egalitate a armelor, având în vedere că, în timp ce o parte este scutită de plată taxei de timbru, cealaltă este obligată să plătească o taxă de timbru exorbitantă, ceea ce este de natură a încălca și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la caracterul excesiv al taxelor de timbru sunt invocate unele hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Kreuz împotriva Poloniei (2001), Jedamski și Jedamska împotriva Poloniei (2005), Podbielski și PPU Polpure împotriva Poloniei (2005) și Kniat împotriva Poloniei (2005).

Tribunalul București - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 264 din 22 iunie 2004 și nr. 125 din 1 martie 2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziții ce au fost introduse prin prevederile

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată prin

Legea nr. 540/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, și modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 191/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul legal criticat are următorul cuprins:

"Art. 40^1. - Cererile formulate de instituția publică implicată, în legătură cu calitatea de acționar la societățile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu obligațiile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind protecția proprietății private, precum și cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând constituționalitatea acestuia.

Astfel, prin

Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea a reținut că exonerarea de la obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează nici dreptul de proprietate privată, nici egalitatea în fața legii. Totodată, scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege își are justificarea în strânsa legătură a acțiunilor în justiție pentru care textul criticat prevede scutirea de la plata la bugetul de stat - alimentat, printre altele, și prin încasarea taxelor judiciare, precum și în interesul general pe care-l prezintă aceste instituții publice.

Curtea a constatat că aceste considerente sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cu cea a Curții Constituționale, care a stabilit că principiul egalității nu are semnificația uniformității, fiind deci posibilă instituirea unui tratament juridic diferit atunci când situațiile diferite justifică aceasta în mod rațional și obiectiv.

În ceea ce privește susținerea că textul criticat ar încălca dreptul de acces liber la justiție, Curtea a reținut că aceasta este nefondată, întrucât dispozițiile art. 21 din Constituție nici nu prevăd că accesul liber la justiție trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este un drept absolut, statele având posibilitatea de a stabili termene de prescripție sau de decădere sau alte condiții privind exercitarea acestui drept.

În legătură cu critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, invocată în susținerea excepției, Curtea, cu același prilej, a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia dintre drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, garantate de Constituție, sau a vreunui alt text constituțional relevant sub aspectul conținutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Asociația "Hesper Privat" București în Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.