Decizia nr. 705/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Stark Joseph în Dosarul nr. 554/302/2006 (nr. vechi 553/2006) al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, reiterând aspectele invocate în fața instanței de drept comun.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece actele normative deduse controlului nu mai sunt în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 554/302/2006 (nr. vechi 553/2006), Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Stark Joseph în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva sancțiunii disciplinare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, fără a indica vreun temei constituțional, susține că dispozițiile

Legii nr. 23/1969 , precum și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

contravin Legii fundamentale, deoarece execută detenția în baza unei legi a Republicii Socialiste România abrogate, iar ordonanța nu este o lege organică.

De asemenea,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

contravine prevederilor constituționale ale

art. 78, 85 și 115, deoarece prin aceasta s-a amânat aplicarea Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor, cu toate că a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004.

Judecătoria Sectorului 5 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece concordanța unui act normativ, în speță

Legea nr. 23/1969 , cu prevederile Legii fundamentale nu depinde de data adoptării acestuia.

De asemenea, atât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003 , cât și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor art. 115 din Constituție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în ceea ce privește dispozițiile

Legii nr. 23/1969

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 , inadmisibilă, deoarece autorul nu a precizat nici un motiv de ordin juridic care să justifice critica, încălcându-se astfel prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Referitor la susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

aduce atingere prevederilor constituționale invocate, Guvernul arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 78 din Legea fundamentală, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Așa fiind, în cazul de față se analizează o ordonanță de urgență a cărei intrare în vigoare cade sub incidența dispozițiilor constituționale, pe deplin respectate, ale art. 115 alin. (5).

Avocatul Poporului consideră că excepția este, în ceea ce privește dispozițiile

Legii nr. 23/1969 , inadmisibilă, deoarece autorul nu a indicat niciun temei constituțional pe care să se sprijine critica formulată, încălcându-se prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

De asemenea, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

nu încalcă sub niciun aspect dispozițiile constituționale ale art. 78. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor aceleiași ordonanțe față de dispozițiile art. 115 din Legea fundamentală, Guvernul arată că, așa cum Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui act normativ sub aspectul competenței, al condițiilor și al formei de adoptare și, în consecință, al motivelor de neconstituționalitate extrinsecă se poate face numai prin raportare la prevederile constituționale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluționării excepției. Așa fiind, prevederile legale invocate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenței sale constituționale prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituția României din anul 1991.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 23/1969 , republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin

Legea nr. 403/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003, și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005.

Cu privire la evoluția legislativă a tuturor actelor normative care constituie obiectul prezentei excepții, se impun anumite precizări:

1. Astfel, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

s-a modificat atât

art. 512 din Legea nr. 301/2004

- Codul penal, în sensul că acesta va intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006, cât și

art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004 , stabilindu-se ca dată de intrare în vigoare tot data de 1 septembrie 2006. Ulterior, prin

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, termenele prevăzute la

art. 512 din Legea nr. 301/2004

- Codul penal și prin

art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004

au fost prorogate până la data de 1 septembrie 2008.

2. De asemenea,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

a abrogat prin art. 16 alin. (1) unele dispoziții ale legii, potrivit căruia "Art. 18 alin. 1 și 2, art. 19, 20, art. 40 alin. 1 și 2 și ale art. 44, precum și dispozițiile referitoare la dreptul de petiționare și dreptul la corespondență din

Legea nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."

Ulterior, în anul 2004 a fost adoptată

Legea nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care, potrivit

art. 97 alin. (3), abrogă Legea nr. 23/1969 , cu toate modificările ulterioare. Însă această abrogare, ca și întreaga reglementare, va intra în vigoare, astfel cum s-a arătat la punctul 1, abia la data de 1 septembrie 2008.

Cu toate acestea, în anul 2006 s-a adoptat

Legea nr. 275 din 4 iulie 2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din data de 20 iulie 2006, care potrivit

art. 86 alin. (3) a abrogat "Legea nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor privitoare la executarea pedepsei la locul de muncă,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, precum și orice alte dispoziții contrare."

Potrivit art. 86 alin. (1), "Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I", adică la data de 18 octombrie 2006.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 78 referitoare la Intrarea în vigoare a legii, ale art. 85 referitoare la Numirea Guvernului și ale art. 115 referitoare la Delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, începând cu data de 18 octombrie 2006, atât dispozițiile

Legii nr. 23/1969 , cât și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

nu mai sunt în vigoare.

De asemenea, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , potrivit cărora a fost stabilit un termen de intrare în vigoare a anumitor acte normative, și-au încetat aplicabilitatea.

Așa fiind, conform

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 23/1969 , ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 23/1969

privind executarea pedepselor,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Stark Joseph în Dosarul nr. 554/302/2006 (nr. vechi 553/2006) al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2006.