Decizia nr. 745/2006

Articolul 132

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 : "Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.";

-

Articolul 29

alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 : "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. (...)"

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private și a dreptului de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 - Înfăptuirea justiției, art. 135 - Economia și art. 146 lit. d) privind atribuția Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 370 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Curtea a respins excepția și a statuat că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, asigurând posibilitatea oricărei persoane interesate de a se adresa justiției atunci când se încalcă dispozițiile imperative ale legii.

În ceea ce privește susținerile autoarei excepției, în prezenta cauză, privind îngrădirea dreptului de proprietate al acționarilor unei societăți comerciale și a libertății economice, în general, prin exercitarea unor acțiuni abuzive, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nicio contradicție între textul de lege criticat și dispozițiile art. 44 alin. (1) teza întâi și ale art. 45 din Constituție, deoarece instanța de judecată decide asupra legalității și temeiniciei acțiunilor în justiție, fiind astfel ocrotite, prin lege, numai interesele legitime.

Argumentele ce au stat la baza respingerii ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate sunt valabile și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

De asemenea, în prezenta cauză, autoarea excepției invocă și încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 - Înfăptuirea justiției, fără a arăta în ce constă contrarietatea dintre textul de lege criticat și dispozițiile din Legea fundamentală.

Curtea constată că prevederile legale criticate, instituind o consacrare legală a regimului juridic al nulității absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a acționarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispoziție legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun aspect dispozițiilor constituționale invocate.

II. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că s-a mai pronunțat prin mai multe decizii asupra acestui text de lege, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 323 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, a statuat că prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

sunt norme de procedură pe care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ca unică autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu permite însă instanței judecătorești să respingă sau să admită excepția de neconstituționalitate, ci doar să se pronunțe asupra oportunității sesizării Curții Constituționale cu soluționarea acesteia, cum, de altfel, a procedat instanța de judecată și în prezenta cauză.

Neintervenind elemente noi care să conducă la o reconsiderare a jurisprudenței Curții, soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și a prevederilor

art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uton" - S.A. din Onești în Dosarul nr. 675/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006.