Decizia nr. 796/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de S.C. "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzești în Dosarul nr. 18.859/3/2004 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin consilier juridic, precum și S.C. "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Paroșeni, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât adresa Curții Constituționale de solicitare a punctului de vedere al Senatului nu a fost înregistrată la această instituție și, în consecință, nu și-a comunicat punctul de vedere cu privire la excepția ridicată.

Curtea, cercetând înscrisurile din dosar, constată că adresa în cauză a fost înregistrată la Senat pe data de 28 iunie 2006, însă această instituție nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția invocată. Faptul că Senatul nu și-a comunicat punctul de vedere asupra excepției nu justifică acordarea unui nou termen de judecată, textul

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

prevăzând obligația Curții Constituționale de a solicita punctele de vedere, nu și obligația autorităților solicitate de a răspunde. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că nu există nici un motiv pentru acordarea unui nou termen de judecată și, în consecință, respinge cererea autorului excepției.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentanții părților prezente solicită admiterea excepției, apreciind, în esență, că plata unei taxe judiciare de timbru de către intervenient la valoarea cererii principale încalcă accesul liber la justiție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că accesul liber la justiție nu presupune gratuitate, legiuitorul fiind în drept să stabilească taxe judiciare de timbru pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de soluționarea litigiilor. Totodată, se arată că textul criticat se aplică fără discriminări tuturor persoanelor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 18.859/3/2004, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de S.C. "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzești într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de obligare a S.C. "Termoelectrica" - S.A. București și a celor două sucursale interveniente ale sale la plata unei sume de bani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul legal criticat impune în sarcina intervenientului obligația de a-și timbra cererea la valoarea cererii sau acțiunii principale. În consecință, se apreciază că accesul liber la justiție și dreptul de apărare al intervenientului sunt afectate prin introducerea unei taxe prohibitive, disproporționat de mare în raport cu cererea sa, neputând dobândi astfel calitate procesuală. În aceste condiții, se consideră că s-a instituit un tratament inegal al intervenientului în raport cu pârâtul și cu reclamantul. Totodată, îi sunt afectate în mod nepermis patrimoniul, interesele legitime și accesul liber la o activitate economică.

Tribunalul București - Secția comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiție nu presupune gratuitate, iar realizarea unor drepturi pe cale judecătorească făcându-se prin intermediul instanțelor de judecată determină costuri ce sunt suportate de la bugetul de stat.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că instituirea unor taxe în cadrul procedurilor judiciare reprezintă un atribut al legiuitorului. Totodată, se arată că accesul liber la justiție nu presupune gratuitate, iar instituirea unei taxe judiciare de timbru nu este de natură a înfrânge prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, și are următorul cuprins: "Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare ale statului român, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie în sarcina intervenientului obligația de a-și timbra cererea la valoarea cererii sau acțiunii principale.

Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 și 24 din Constituție.

Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 177 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, a stabilit că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.

Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea reține că susținerea autorului excepției, potrivit căreia intervenientul are obligația de a-și timbra cererea la valoarea acesteia sau a acțiunii principale, este eronată. Art. 10 din lege prevede că cererile de intervenție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, aspect care nu duce la concluzia autorului excepției. Analizând norma legală criticată, Curtea observă că procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenție este aceeași cu cea aplicabilă cererii principale, nu și cuantumul taxei. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcție de valoarea pretinsă prin cererea de intervenție.

În acest sens, sunt, de altfel, și prevederile

art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobată prin

Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora "Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție ce apar în urma unei acțiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de S.C. "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzești în Dosarul nr. 18.859/3/2004 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2006.