Decizia nr. 765/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Augustin Boariu în Dosarul nr. 17.520/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 17.520/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Augustin Boariu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că obligarea conducătorului unui autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a produce o probă biologică împotriva sa este în contradicție cu textele constituționale și din actele internaționale, potrivit cărora acuzatul poate să-și formuleze apărările față de acuzațiile care i se aduc, fără a contribui la propria incriminare. În opinia autorului excepției simpla constatare a valorii alcoolemiei, în afara cadrului procesual, printr-un buletin de analiză toxicologică, indiferent de denumire, nu poate avea valoarea unui mijloc de probă, deoarece excedează cadrului urmăririi penale.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Arată că recoltarea de probe biologice reprezintă un mod de constatare a infracțiunii și nu se poate realiza decât cu acordul expres al persoanei în cauză, care are posibilitatea contestării rezultatelor buletinului de analiză toxicologică.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu conține norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care incriminează fapta constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Din examinarea susținerilor autorului excepției se constată însă că acesta critică în realitate prevederile alin. (4) al

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit cărora "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani". În legătură cu aceste dispoziții se susține că prin constrângerea impusă conducătorului unui autovehicul "de a produce o probă biologică împotriva sa" se încalcă prevederile constituționale, precum și cele din actele internaționale invocate.

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002.

În motivarea excepției se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei la viață și la integritate fizică și psihică, în art. 23 alin. (11) și (12) privitoare la prezumția de nevinovăție și la legalitatea pedepsei, precum și în art. 24 privind dreptul la apărare.

Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, și a art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul privind drepturile civile și politice, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva sa înseși sau să se recunoască vinovată.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în raport de prevederile constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2) și ale art. 23 alin. (11), invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 493 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul persoanei la viață și la integritate fizică și psihică și nici pe cele ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție și la legalitatea pedepsei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto la producerea unei probe împotriva lui însuși. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa că dreptul persoanei de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obținute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voința suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge și de urină, ca și de țesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (Cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996). Așa fiind, Curtea constată că este neîntemeiată critica formulată în prezenta cauză, referitoare la încălcarea art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul privind drepturile civile și politice, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva sa înseși sau să se recunoască vinovată.

În plus, în prezenta cauză este invocată și încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, în legătură cu care Curtea constată că nu sunt lezate prin textele de lege criticate, întrucât cel în cauză are deplina libertate de a uza, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile ce caracterizează aceste drepturi.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Augustin Boariu în Dosarul nr. 17.520/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.