Decizia nr. 119/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Angelescu Gafton Victoria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de la acea data. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data 7 mai 1997, când, datorită imposibilității întrunirii completului, a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 23 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Angelescu Gafton Victoria.

Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996

a declarat recurs, în termen legal, Angelescu Gafton Victoria, pentru următoarele motive:

- la judecata în fond, dosarul a fost conexat cu încă 18 dosare, iar în fapt excepțiile nu au fost rezolvate, ci soluția se întemeiază pe decizii anterioare ale Curții - nr. 73/1996 și nr. 96/1996 - prin care aceasta s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă;

- Decizia nr. 145/1996 a fost pronunțată fără citarea părților, incalcandu-se astfel dreptul fundamental la apărare;

- în speta, imobilul obiect al litigiului a fost preluat de către stat, în mod abuziv, fără titlu, motiv pentru care instanța de judecată a dispus restituirea acestuia.

Totodată, la ședința de dezbateri din data de 30 aprilie 1997, recurentul, asistat de avocat, prin susținerile orale și notele scrise depuse la dosar, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat și următoarele aspecte:

- gresita interpretare de către Curte a dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Constituție și ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sustinand ca deciziile Curții sunt obligatorii numai dacă se referă la cauza respectiva și nu au efecte erga omnes;

- necorelarea dintre considerentele deciziei, în cuprinsul cărora se apreciază ca excepția este inadmisibila sau lipsită de obiect, și dispozitivul deciziei, în care excepția este respinsă ca vadit nefondata, ceea ce presupune, în sens etimologic, o apreciere asupra fondului cauzei;

- Curtea nu a analizat excepția de neconstituționalitate invocată și, prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 41 alin. (1) și art. 49 din Constituție, incalcandu-se astfel prevederile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă este nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât asupra prevederilor art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat prin decizii definitive. Cu referire la posibilitatea modificării dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul unui termen pentru declararea recursului în anulare, apreciază ca aceasta constituie eventual o propunere de lege ferenda, care excede competentei Curții.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului și Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs referitor la conexarea Dosarului nr. 331C/1996 la Dosarul 315C/1996 este neîntemeiat, deoarece art. 164 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea conexarii atât la cererea părților, cat și din oficiu, de către instanța, atunci când exista o strânsă legătură de obiect și cauza care să justifice judecarea împreună a unor pricini. În speta, obiectul dosarelor conexate este excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții din Codul de procedură civilă, privind recursul în anulare, și deci între aceste dosare exista o strânsă legătură, care justifica conexarea lor.

Motivul de recurs prin care se susține încălcarea dreptului părții la apărare, prin aceea ca partea nu a fost citata la judecata în fond a excepției, este, de asemenea, neîntemeiat. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 și practicii jurisdicționale a Curții, asa cum rezultă din deciziile nr. 39 din 7 iulie 1993 și nr. 114 din 8 octombrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, respectiv, nr. 294 din 19 noiembrie 1996.

Afirmatia ca ar exista o necorelare între considerentele și dispozitivul deciziei atacate, prin aceea ca, în justificarea soluției, Curtea a apreciat excepția când inadmisibila, când lipsită de obiect, iar în soluția pronunțată a considerat excepția ca vadit nefondata, nu poate fi reținută. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, termenul vadit nefondata are un caracter specific, de tehnica juridică, ce nu se confunda cu înțelesul sau uzual, semantic sau etimologic. De aceea excepția este vadit nefondata, indiferent de motivare, atunci când completul de judecată, în unanimitate, considera ca atare chiar și în situația în care aceasta este inadmisibila sau lipsită de obiect, ca în cazul de fața.

În legătură cu noile texte constituționale invocate în susținerea motivelor de recurs și în justificarea excepției este de menționat ca existenta recursului în anulare, procedura legală instituită prin Codul de procedură civilă, nu poate fi considerată, în nici un fel, contrară prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social. Posibilitatea anulării unei hotărâri judecătorești, prin acest recurs, pentru depășirea limitelor puterii judecătorești sau când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată, este, dimpotriva, o garanție a legalității și a principiului constituțional prevăzut de art. 123 alin. (1), conform căruia justiția se înfăptuiește în numele legii, deci nu contrar ei. De asemenea, recursul în anulare nu este contrar universalitatii drepturilor instituite de art. 15 din Constituție, nici garantarii dreptului de proprietate prevăzut de art. 41 și nu are semnificatia unei restrangeri a acestui drept, potrivit art. 49 din Constituție, întrucât, de principiu, un drept nu poate fi ocrotit decât cu condiția de a se întemeia pe lege, adică de a fi dobândit în mod legal.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Angelescu Gafton Victoria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 21 mai 1997.

------------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu