Decizia nr. 658/2006

Articolul 137

și 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală:

- Art. 137: "(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3) Executarea silită începe în termen de 15 zile de la data înștiințării.

(4) Înștiințarea de plată este act premergător executării silite.

(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(6) Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 133.

(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.

(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10) În cazul în care instituțiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, după caz.

(11) În cazul în care autoritățile administrației publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.";

- Art. 141: "(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.

(2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.";

-

Articolul 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, alin. (4) al

art. 137 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost abrogat expres prin

art. I pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 675 din 7 august 2006, iar alin. (3) al

art. 137 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost modificat, având următorul conținut: "Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător."

Totodată, prin

art. I pct. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 35/2006

s-a introdus un nou alineat la

art. 137 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , cu următorul cuprins:

"(7^1) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea observă că, deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat în susținerea acesteia întregul text al art. 16 și 21 din Constituție, în realitate excepția se referă numai la primele două alineate ale art. 16 și la primele 3 alineate ale art. 21.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

I. Susținerea potrivit căreia prin prevederile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) și ale

art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), întrucât se creează o inegalitate între organele de executare competente și celelalte părți, în speță persoane juridice, nu este întemeiată, deoarece principiul egalității se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, și nu la egalitatea între persoane juridice și autorități publice.

Totodată, nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia "titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanțe" sunt "exceptate de la controlul judiciar", ceea ce ar încălca prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [...]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."

În final, Curtea observă că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 53 din Constituție, deoarece prin dispozițiile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) și ale

art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

nu se aduce nicio restrângere exercițiului dreptului de acces liber la justiție și nici dreptului la apărare.

II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, 53 și ale 146 lit. d) din Legea fundamentală, precum și de prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, dintre care menționăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, și Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare dată excepția de neconstituționalitate.

Cu aceste prilejuri Curtea a reținut, în esență, că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constituție, deoarece dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

"sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale".

Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, s-a mai arătat că "procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial nu conține privilegii sau discriminări, pentru a fi reținută o încălcare a prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere dreptului la apărare al părților, acestea având deplina libertate de a-și angaja apărător și de a se prevala de toate garanțiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare".

III. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 137 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , excepția urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Ulterior sesizării Curții Constituționale, alin. (4) al

art. 137 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost abrogat expres prin

art. I pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.

Totodată, prevederile

art. 137 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

au fost modificate, prin același act normativ, soluția legislativă adoptată în urma modificării textului fiind substanțial diferită.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunță asupra prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. Curtea constată însă că această cerință nu este îndeplinită.

Or, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se poate pronunța asupra dispozițiilor "dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare", așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 137 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, conform dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d.) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I.Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11), ale

art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A din Galați în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iași.

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 137 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.