Decizia nr. 812/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Alina Maria Colța în Dosarul nr. 603/CAF/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, în temeiul art. 68 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Gheorghe Florin Colța, soțul mandatar al autoarei excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, partea prezentă solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , întrucât textul de lege criticat contravine principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că articolul criticat nu conține dispoziții cu caracter retroactiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 603/CAF/2006, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Alina Maria Colța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea susține că prin adoptarea

Ordonanței de urgență nr. 148/2005

Guvernul modifică în mod retroactiv contractul de asigurări sociale valabil încheiat, potrivit legii în vigoare la momentul respectiv, între autoarea excepției și Casa Județeană de Pensii Vâlcea. Astfel,

Legea nr. 19/2000

prevedea o indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, de 85% din baza de calcul stabilită ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuția individuală de asigurări sociale. Or, textul de lege criticat modifică în mod arbitrar acest cuantum, pe perioada de derulare a contractului, în intervalul de 2 ani, respectiv 3 ani, diminuând valoarea indemnizației la suma de 800 RON, ceea ce este de natură a contraveni prevederilor constituționale privind neretroactivitatea legii și dreptul la ocrotirea sănătății prin organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale. Autoarea mai susține că ordonanța criticată nu ține seama de principiul fundamental de drept potrivit căruia contractul este legea părților, prin intervenția sa statul periclitând stabilitatea convențiilor încheiate, deci raporturile juridice deja existente.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, legiuitorul nefiind obligat să aibă în vedere în activitatea de legiferare convențiile încheiate de părți, întrucât, potrivit art. 969 din Codul civil, acestea produc efecte doar între părțile contractante.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materia neretroactivității legii.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , așa cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006 , nu contravin prevederilor constituționale invocate, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, potrivit căruia "Începând cu data de 1 ianuarie 2006 încetează plata indemnizației pentru creșterea copilului, efectuată în condițiile prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare."

Ulterior sesizării Curții,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, art. 25 alin. (1) având următoarea redactare: "De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență încetează plata indemnizației pentru creșterea copilului, efectuată în condițiile prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, precum și de actele normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2)." Întrucât soluția legislativă din ordonanța care modifică

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

este, în principiu, aceeași cu cea de dinaintea modificării, Curtea Constituțională urmează a se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare.

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și ale art. 52 care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins.

Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 . În ceea ce privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

În legătură cu principiul neretroactivității legilor, Curtea constată că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleiași situații juridice, în raport cu data intrării în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, ceea ce ar contraveni principiului egalității în drepturi a cetățenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeași situație juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.

Față de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituționalitate și în raport cu susținerile autorului excepției, Curtea constată că art. 34 și 52 din Constituție nu au relevanță în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Alina Maria Colța în Dosarul nr. 603/CAF/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2006.