Decizia nr. 799/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) și
art. 5 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Al Fares Mahmoud în Dosarul nr. 3.754/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.398D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Husan Suleiman Ali Ibrahim în Dosarul nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate.
Magistratul-asistent referă asupra cererilor autorilor excepției prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale.
Având cuvântul asupra cererilor de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestora.
Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecată.
În continuare, Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.722D/2006, nr. 1.956D/2006, nr. 1.966D/2006 și nr. 1.967D/2006, având ca obiect aceeași excepție ca în dosarele precedente, ridicată de Lu Yanbo, Qian Guofu și Zhao Jufeng în dosarele nr. 3.755/302/2006, nr. 6.310/302/2006 și, respectiv, nr. 6.727/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București și de Kupainia Mohamad în Dosarul nr. 7.373/302/2005 (RF) al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepției Lu Yanbo, Qian Guofu și Zhao Jufeng, personal și asistați de traducătorul autorizat de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată lipsa autorului Kupainia Mohamad și a părții Oficiul Național pentru Refugiați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Autorii prezenți ai excepției de neconstituționalitate și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.398D/2006, nr. 1.722D/2006, nr. 1.956D/2006, nr. 1.966D/2006 și nr. 1.967D/2006 la Dosarul nr. 1.375D/2006, care a fost primul înregistrat.
Magistratul-asistent învederează Curții că în toate aceste dosare partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților.
Autorii prezenți solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarele cauzei. De asemenea, expun și situația de fapt care îi determină să nu dorească să se întoarcă în țara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
a fost abrogată expres prin
privind azilul în România. Precizează însă că soluția legislativă conținută în textul ce constituie obiectul excepției a fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) și (2). Consideră că jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
își menține valabilitatea și în ceea ce privește dispozițiile menționate din
Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 122/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 19 mai 2006, 5 iunie 2006, 17 iulie 2006 și 10 iulie 2006, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarele nr. 3.754/302/2006, nr. 3.755/302/2006, nr. 6.310/302/2006 și nr. 6.727/302/2006, și prin încheierile din 13 aprilie 2006 și 18 mai 2006, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) și nr. 7.373/302/2005 (RF), Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) și
art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată. Excepțiile au fost ridicate de Al Fares Mahmoud, Lu Yanbo, Qian Guofu, Zhao Jufeng, Husan Suleiman Ali Ibrahim și Kupainia Mohamad în cauze în materia acordării statutului de refugiat.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate având un conținut similar, se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale din cauza lipsei lor de precizie și claritate. Se arată că formularea acestora creează posibilitatea unor interpretări și aplicări arbitrare a condițiilor de acordare a protecției umanitare condiționate numai la situațiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuție pentru unul din motivele cuprinse în Convenția de la Geneva: rasa, religia, naționalitatea, opiniile politice, apartenența la un anumit grup social.
Judecătoria Sectorului 5 București și Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepțiile de neconstituționalitate ridicate sunt neîntemeiate. În motivarea acestui punct de vedere, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale în raport cu care își argumentează autorii excepțiilor criticile de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor prezenți ai excepțiilor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) și
art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. În realitate, din cuprinsul încheierilor de sesizare rezultă că instanțele au avut în vedere acele dispoziții din ordonanță care în urma renumerotării și republicării au devenit art. 5 pct. 2, având următorul cuprins:
Articolul 5
pct. 2: "Protecția umanitară condiționată se poate acorda străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în țara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în:
(...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acestora,
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
a fost abrogată expres prin
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Prevederile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
preiau esența conținutului normativ al
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , instituind o formă de protecție a străinilor și apatrizilor, denumită protecție subsidiară.
Prin urmare, Curtea reține că obiectul excepțiilor din prezentele dosare îl constituie dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România. Redactarea acestui articol este următoarea:
Articolul 26
alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:
(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
Curtea a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 . Prin
Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006 , nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.
Cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Al Fares Mahmoud, Lu Yanbo, Qian Guofu și Zhao Jufeng în dosarele 3.754/302/2005, nr. 3.755/302/2005, nr. 6.310/302/2006 și nr. 6.727/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București și de Husan Suleiman Ali Ibrahim și Kupainia Mohamad în dosarele nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) și nr. 7.373/302/2005 (RF) ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.