Decizia nr. 717/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) și a
art. 5 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Mehawed Mahrous Abdel Hamid în Dosarul nr. 7.734/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.221D/2006, nr. 1.393D/2006, nr. 1.395D/2006, nr. 1.397D/2006, nr. 1.701D/2006, 1.704D/2006 și nr. 1.988D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Ali Abdullah Saleh și Gabrael Deo în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) și, respectiv, nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 București, și de Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob și Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem în dosarele nr. 47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, 279/3/RF/2006 și, respectiv, nr. 2.913/3/RF/2006 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam și doamna Elena Andrei, interpreți autorizați de limba arabă și, respectiv, engleză, desemnați în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.221D/2006, nr. 1.393D/2006, nr. 1.395D/2006, nr. 1.397D/2006, nr. 1.701D/2006, 1.704D/2006 și nr. 1.988D/2006 la Dosarul nr. 1.190D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
a fost abrogată expres prin
privind azilul în România. Arată însă că soluția legislativă conținută în textul ce constituie obiectul excepției a fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) și (2). Consideră că jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
își menține valabilitatea și în ceea ce privește dispozițiile menționate din
Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 122/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 16 februarie 2006, 13 aprilie 2006, 11 mai 2006, 18 mai 2006 și 1 iunie 2006, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 7.734/RF/2005, nr. 47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, nr. 279/3/RF/2006 și nr. 2.913/3/RF/2006, și prin încheierile din 5 mai 2006 și 15 mai 2006, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) și nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005), Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) și
art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată. Excepțiile au fost ridicate de Mehawed Mahrous Abdel Hamid, Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob, Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem, Ali Abdullah Saleh și Gabrael Deo în cauze în materia acordării statutului de refugiat.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate având un conținut similar se susține, în esență, că textele criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituție și pe cele ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Autorii excepțiilor critică lipsa de claritate a dispozițiilor de lege a căror neconstituționalitate a fost invocată. Se arată că acestea permit limitarea arbitrară a condițiilor de acordare a protecției umanitare condiționate numai la situațiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuție pentru unul din cele 5 motive ale definiției Convenției de la Geneva: rasa, religia, naționalitatea, opiniile politice, apartenența la un anumit grup social.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, dispozițiile de lege criticate fiind suficient de clare în ceea ce privește stabilirea criteriilor pentru acordarea protecției umanitare condiționate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepțiile de neconstituționalitate ridicate nu sunt întemeiate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convenționale la care își raportează critica autorii excepțiilor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 5 lit. b) și ale
art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. În realitate, din cuprinsul încheierilor de sesizare rezultă că instanțele au avut în vedere acele dispoziții din ordonanță care, în urma republicării și renumerotării, au devenit art. 5 pct. 2, având următorul cuprins:
- Art. 5 pct. 2: "Protecția umanitară condiționată se poate acorda străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în țara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"
În opinia autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acestora, a intrat în vigoare
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea menționată, la aceeași dată a fost abrogată
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România.
Textul din
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , criticat de autorii excepțiilor, reglementa condițiile de acordare a protecției umanitare condiționate.
Articolul 26
preia esența conținutului normativ al
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 . Astfel, art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din lege prevede o formă de protecție a străinilor și apatrizilor denumită protecție subsidiară. Redactarea acestui articol este următoarea:
- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară: (1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"
Textul
art. 26 din Legea nr. 122/2006
nu oferă o nouă soluție legislativă, întrucât din examinarea comparativă a celor două texte normative se observă că, atât în cazul protecției umanitare condiționate, reglementată de
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , cât și în cazul protecției subsidiare prevăzute de
art. 26 din Legea nr. 122/2006 , condițiile ce trebuie îndeplinite de străin sau apatrid sunt identice.
Prin urmare, Curtea urmează să ia în discuție, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Ținând cont de identitatea de principiu a conținutului textului criticat de autorii excepțiilor și cel amintit din
Legea nr. 122/2006 , precum și având în vedere că prevederile
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, se impune menținerea jurisprudenței Curții Constituționale. Aceasta, deoarece argumentele și soluțiile pronunțate în deciziile referitoare la excepția de neconstituționalitate a
art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
își mențin valabilitatea și în cauzele de față. În acest sens, pot fi menționate, cu titlu de exemplu,
Decizia nr. 288 din 28 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006, și
Decizia nr. 468 din 6 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iunie 2006.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Mehawed Mahrous Abdel Hamid, Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob și Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem în dosarele nr. 7.734/RF/2005, nr. 47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, nr. 279/3/RF/2006 și nr. 2.913/3/RF/2006 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, și de Ali Abdullah Saleh și Gabrael Deo în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) și, respectiv, nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.