Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 817/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

prezumat în vigoare

Data actului: 9 noiembrie 2006
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 1007 din 19 decembrie 2006
Citat de: 5 acte
Citează: 4 acte
Structură: 1 articol · 9.722 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 28/1999 25 martie 1999 (prevederi anume) privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 53 și art. 135 alin. (2) din Constituție, invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 20.104/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat în temeiul textului de lege criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 14 alin. (2) din ordonanță încalcă, în ordinea invocării lor, art. 135 alin. (2) și art. 53 din Constituție, deoarece: sancțiunea complementară pe care o dispune este mai gravă și mai aspră decât cea principală; suspendarea pe termen de 3 luni a activității unei firme "aduce după sine pierderi statului prin neplata impozitelor, dar și pagube sociale care pot fi de o deosebită gravitate prin pierderea locurilor de muncă, a neplății taxelor și impozitelor pe salarii."

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece "măsura dispusă de textul legal este justificată de imperativul protejării interesului general și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, "întrucât prin reglementarea contravențiilor, sancționarea acestora cu amendă și aplicarea de măsuri sancționatorii complementare, în raport cu gravitatea faptei, nu se aduce, în niciun fel, atingere exercitării drepturilor și nici libertății economice, în condițiile legii, statul fiind obligat să asigure, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, «protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară»". Invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 91/2006 .

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile ce fac obiectul excepției nu numai că nu încalcă art. 135 alin. (2) din Constituție, "ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligații constituționale". În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție, consideră că "măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală". Menționează că acesta este sensul în care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textul de lege criticat prevede: "Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni." Aceste fapte constituie, potrivit art. 10 lit. b) din ordonanță, la care textul de lege criticat face trimitere, și contravenții dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni.

Autorul excepției consideră că prin textul de lege menționat sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a), potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; [...]", și ale art. 53 referitoare la "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Articolul 14

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1998, republicată, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la art. 53 din Constituție, în esență, cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a reținut că "măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței.

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea constată că, într-adevăr, potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, dar cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăși reglementarea criticată, astfel că și această susținere urmează a fi înlăturată.

În ceea ce privește aprecierile autorului excepției referitoare la eventualele consecințe negative ale suspendării pe termen de 3 luni a activității unei firme, constând în pierderi aduse veniturilor statului, trebuie precizat că prin reglementarea criticată se urmărește, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia menționată, protejarea ordinii de drept și a interesului social, iar nu obținerea unor venituri la bugetul de stat cu încălcarea acestor imperative.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent șef,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.