Decizia nr. 773/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor 93 alin. (5) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 3.631/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limbă arabă desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Dalati Bassam.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.548D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Azaldin Gello în Dosarul nr. 4.263/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă, de asemenea, același interpret de limbă arabă.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2006 la Dosarul nr. 1.547D/2006, primul înregistrat.

Având cuvântul asupra excepției, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierile din 6 și 19 aprilie 2006, pronunțate în dosarele nr. 3.631/2/2006 și nr. 4.263/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepțiile au fost ridicate de Zahia Dawara și Azaldin Gello în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, autorii susțin că

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

contravine dreptului la apărare ocrotit de art. 24 din Constituție, liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din aceasta și principiului independenței justiției statuat de art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece acesta impune instanței de judecată pronunțarea măsurii de prelungire a duratei de luare în custodie publică. De asemenea, arată că sunt încălcate și prevederile art. 5 alin. (4) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul oricărei persoane lipsite de libertate prin arestare sau deținere de a introduce recurs în fața unui tribunal pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.

În plus, în Dosarul nr. 1.548D/2006, autorul excepției susține și încălcarea art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a art. 16 și a art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece procedura prevăzută de art. 93 alin. (5) din ordonanța criticată exceptează reclamanta - Autoritatea pentru străini - de la plata taxei de timbru pentru acțiunea introdusă, ceea ce contravine totodată și principiului egalității părților în procesul civil.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și aceeași opinie în ambele cauze, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu impune instanței o anumită soluție, deoarece aceasta urmează a hotărî în raport de motivele arătate în cerere de către Autoritatea pentru străini și apărările străinului, de probele administrate, precum și de propria convingere. Prin urmare, nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 21, art. 24 și ale art. 124 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și, respectiv, înfăptuirea justiției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, în cadrul procesului prin care se solicită prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor, aceștia sunt citați în calitate de pârâți, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale prevăzute de lege, instanța urmând a hotărî în raport de motivele arătate în cererea Autorității pentru străini, de apărările pârâtului și probele administrate. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 21, art. 24 și a art. 124 alin. (3) din Constituție. Totodată, potrivit art. 95 din ordonanța de urgență atacată, străinii luați în custodie publică vor fi introduși în centre de cazare, având dreptul de a fi informați imediat după aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă înțeleasă, despre motivele principale care au condus la luarea măsurii, drepturile și obligațiile pe care le au în timpul șederii în aceste centre.

În legătură cu pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sunt invocate considerentele în materie reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 276 din 26 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 28 iunie 2005.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

Dispozițiile

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu conțin norme contrare liberului acces la justiție, acesta presupunând dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Or, prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în 30 de zile are scopul de a-i împiedica pe străinii depistați cu ședere ilegală pe teritoriul țării de a se sustrage măsurilor de returnare dispuse de autoritățile române împotriva lor. Totodată, străinii cazați în centrele de cazare beneficiază, potrivit art. 95 alin. (2) din ordonanță, de asistență juridică, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 24 din Constituție consacrat dreptului la apărare.

Dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pretins a fi încălcate, se referă la lipsirea de libertate, or, în cauza de față nu este vorba de o măsură privativă de libertate, ci doar de o măsură administrativă și temporară de restrângere a libertății de circulație. Totodată, se apreciază că art. 124 din Constituție nu are incidență în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, al căror conținut este următorul: "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) și (4), care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Autorității pentru străini."

Autorii excepției consideră că textul de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 24 consacrat dreptului la apărare și ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

De asemenea, aceștia mai susțin și nerespectarea art. 5 paragrafele 1 și 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Autorii excepției susțin că dispozițiile

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

impun instanței de judecată pronunțarea măsurii de prelungire a duratei de luare în custodie publică a străinilor, eludând astfel exigențele accesului liber la justiție, ale dreptului la apărare, precum și ale principiului independenței justiției. Judecătorul nu pronunță soluția după intima convingere, în urma examinării tuturor susținerilor părților și a probelor administrate, ci ea este cuprinsă și impusă de însuși textul de lege criticat.

Examinând prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , în ansamblul său, Curtea constată că prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României se dispune de către curtea de apel competentă, în urma analizării motivelor ce susțin cererea Autorității pentru străini, dar și a apărărilor străinului, care este citat și care, potrivit art. 95, beneficiază de dreptul la asistență juridică și căruia i-au fost comunicate în scris motivele luării în custodie publică. În urma administrării probelor aflate la dosar, instanța de judecată va pronunța o soluție care nu este, așadar, impusă de lege, așa cum afirmă autorul excepției. Mai mult chiar, Curtea observă că art. 93 alin. (5) din ordonanță cuprinde norme juridice menite a proteja drepturile procesuale ale străinului, întrucât în această etapă, în care Autoritatea pentru străini solicită prelungirea perioadei de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării sau care au fost declarați indezirabili, măsura este cerută în fața instanței de judecată și hotărâtă de aceasta în cadrul unui proces. Astfel sunt garantate exercitarea dreptului la apărare și accesul liber la justiție ale pârâtului, iar judecătorul va hotărî în mod deliberat și în urma analizării tuturor probelor administrate în proces.

În consecință, Curtea nu poate reține contrarietatea dispozițiilor

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

față de art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) din Constituție, privind independența judecătorilor. În legătură cu indicarea art. 16 din Legea fundamentală, Curtea observă că acest text nu are incidență în cauză, deoarece norma constituțională se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor români.

Cât privește invocarea art. 5 paragrafele 1 și 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acest text nu poate fi invocat ca argument în susținerea excepției, deoarece prelungirea duratei de luare în custodie publică reprezintă o măsură administrativă, dispusă de magistrat, de restrângere temporară a libertății de circulație a străinului care nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o măsură privativă de libertate. Perioada pentru care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publică este strict prevăzută de lege, înăuntrul acestor termene străinul având oricând posibilitatea părăsirii centrului de cazare odată ce condițiile pentru care a fost dispusă măsura încetează.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Yahia Dawara și Azaldin Gello în dosarele nr. 3.631/2/2006 și nr. 4.263/2/2006 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.