Ordinul nr. 23/2006
privind cerințele suplimentare de adecvare a capitalului, tranzacțiile intragrup și concentrarea riscurilor la nivelul unui conglomerat financiar
prezumat în vigoare 5 acte modificatoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 5
- Regulamentul nr. 2/2013 24 iulie 2013 pentru modificarea Regulamentului nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori m…
- Regulamentul nr. 6/2014 18 martie 2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului nr. 1/2006 privind emitenții și operațiun…
- Regulamentul nr. 13/2014 21 august 2014 pentru modificarea și completarea unor regulamente emise de Comisia Națională a Valorilor …
- Regulamentul nr. 3/2015 25 martie 2015 pentru modificarea și completarea Regulamentului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare …
- Regulamentul nr. 11/2015 24 septembrie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative
Având în vedere dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2), ale art. 16 și ale
art. 18 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006
privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și/sau de reasigurare, a societăților de servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un conglomerat financiar,
în temeiul dispozițiilor
art. 48 din Legea nr. 312/2004
privind Statutul Băncii Naționale a României, al dispozițiilor art. 1, art. 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/2002 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 514/2002 , modificat și completat prin
privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, al dispozițiilor art.4 alin. (26) și (27), ale art. 5 lit. a) și ale
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000
privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
art. 20 și 55 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 ,
Banca Naționala a României, Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emit următorul ordin:
Capitolul I Domeniul de aplicare și definiții
Articolul 1
Prezentul ordin stabilește modul de determinare a cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, identificarea și raportarea tranzacțiilor intragrup și a concentrarilor de riscuri la nivelul unui conglomerat financiar.
Prezentul ordin se aplică entitatilor reglementate, persoane juridice române, care sunt supuse supravegherii suplimentare exercitate de către coordonator la nivelul unui conglomerat financiar.
Articolul 2
Termenii și expresiile folosite în prezentul ordin au semnificatia prevăzută în
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006
privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și/sau de reasigurare, a societăților de servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un conglomerat financiar.
Pentru scopul aplicării prezentului ordin, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
a) cerințe de solvabilitate - cerințele de adecvare a capitalului/cerințele de solvabilitate, reglementate potrivit regulilor sectoriale la nivel individual și, după caz, la nivel consolidat;
b) cota proporțională - proporția din capitalul social subscris care este deținută, direct sau indirect, de o entitate care deține o participație într-o alta entitate;
c) cerința de solvabilitate notionala - cerința de capital la care o entitate nereglementata din sectorul financiar ar trebui să se conformeze în baza regulilor sectoriale aplicabile, ca și cum ar fi o entitate reglementată a acelui sector financiar.
Capitolul II Adecvarea capitalului
Secțiunea 1 Dispoziții generale
Articolul 3
Calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se efectuează în conformitate cu principiile tehnice prevăzute la secțiunea a 2-a și, potrivit deciziei coordonatorului, cu una dintre metodele tehnice de calcul prevăzute în secțiunea a 3-a.
Articolul 4
Impunerea de către coordonator, potrivit prevederilor
art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 , a unei anumite metode de calcul al cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului va tine cont de structura conglomeratului financiar și va avea în vedere obiectivele supravegherii suplimentare, în special cele referitoare la concentrarea riscurilor și tranzacțiile intragrup, precum și protejarea obiectivelor supravegherii la nivel sectorial.
Articolul 5
Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau, după caz, societatea financiară holding mixtă ori entitatea reglementată identificata potrivit prevederilor
art. 15 alin. (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006
va efectua calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului anual și va transmite coordonatorului rezultatele calculului și datele relevante care au stat la baza efectuării acestuia.
Transmiterea datelor prevăzute la alin. (1) se va face în termen de 7 luni de la finele perioadei de referința.
Secțiunea 2 Principii tehnice
2.1. Domeniul de aplicare și forma calculului cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului
Articolul 6
Indiferent de metoda utilizata pentru calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, atunci când o entitate este filiala și prezintă un deficit de solvabilitate sau, în cazul unei entități nereglementate din sectorul financiar, un deficit de solvabilitate notionala, în vederea calculului cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului trebuie să fie luat în considerare deficitul total de solvabilitate al filialei.
în situația prevăzută la alin. (1), în cazul în care, în opinia coordonatorului, răspunderea societății-mama care deține o cota-parte din capital este limitată în mod clar și strict la acea cota-parte din capital, coordonatorul poate permite ca deficitul de solvabilitate al filialei să fie luat în considerare în mod proporțional.
Articolul 7
În situația în care nu exista legături de capital între entitatile dintr-un conglomerat financiar, coordonatorul, după consultarea celorlalte autorități competente relevante, determina nivelul cotei proporționale care trebuie să fie luat în considerare pentru calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, având în vedere răspunderea determinata de relația existenta între entitatile în cauza.
2.2. Alte principii tehnice
Articolul 8
Indiferent de metoda folosită pentru calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, coordonatorul și, acolo unde este necesar, celelalte autorități competente implicate asigura aplicarea următoarelor principii:
a) eliminarea utilizării multiple a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, precum și a oricărei creari inadecvate de fonduri proprii în interiorul grupului.
Pentru asigurarea eliminării utilizării multiple a fondurilor proprii și a creării inadecvate de fonduri proprii în interiorul grupului, autoritățile competente aplica, prin analogie, principiile relevante prevăzute în cadrul regulilor sectoriale aplicabile;
b) cerințele de solvabilitate pentru diferitele sectoare financiare reprezentate într-un conglomerat financiar trebuie să fie acoperite de elemente de fonduri proprii, în conformitate cu regulile sectoriale corespunzătoare.
În cazul în care exista un deficit de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar, vor fi luate în considerare pentru verificarea îndeplinirii cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului numai elementele de fonduri proprii care sunt eligibile potrivit tuturor regulilor sectoriale. Aceste elemente de fonduri proprii sunt denumite în continuare capital intersectorial.
În cazul în care regulile sectoriale prevăd limite cu privire la eligibilitatea anumitor instrumente de fonduri proprii, care ar putea fi considerate drept capital intersectorial, aceste limite se aplică în mod corespunzător la calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar.
În situația în care exista limite sectoriale diferite cu privire la eligibilitatea anumitor instrumente de fonduri proprii, în vederea determinării capitalului intersectorial se va lua în considerare la calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar limita sectoriala cea mai mica.
Articolul 9
La calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, autoritățile competente trebuie să ia în considerare eficacitatea transferabilitatii și disponibilitatea fondurilor proprii între diferitele entități juridice din cadrul grupului, ținând cont de obiectivele stabilite de regulile de adecvare a capitalului.
Articolul 10
În cazul unei societăți de administrare a investițiilor, cerința de solvabilitate înseamnă cerința de capital prevăzută la
art. 57 din Legea nr. 297/2004
privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.
2.3. Cerința de solvabilitate notionala
Articolul 11
În vederea calculului cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, în cazul unei entități nereglementate din sectorul financiar, se calculează o cerința de solvabilitate notionala în sensul prevederilor art. 2.
Articolul 12
În cazul unei societăți financiare holding mixte, cerința de solvabilitate notionala este calculată în conformitate cu regulile sectoriale aplicabile sectorului financiar cel mai important din conglomeratul financiar, determinat în conformitate cu prevederile
art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
Secțiunea 3 Metode tehnice de calcul
3.1. Metoda consolidării contabile
Articolul 13
Calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situațiilor financiare consolidate.
Articolul 14
Cerințele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferența între:
a) fondurile proprii ale conglomeratului financiar, calculate pe baza poziției financiare consolidate a grupului; elementele eligibile sunt acelea care sunt prevăzute în regulile sectoriale aplicabile; și
b) suma cerințelor de solvabilitate pentru fiecare sector financiar din cadrul grupului.
Articolul 15
Fondurile proprii și cerințele de solvabilitate ale entitatilor din grup se calculează prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzătoare referitoare la forma și întinderea consolidării.
Cerința de solvabilitate notionala pentru entitatile nereglementate care nu sunt incluse în calculul cerințelor de solvabilitate prevăzute la alin. (1) se calculează potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secțiunea a 2-a.
Articolul 16
Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 14 nu trebuie să fie negativ.
3.2. Metoda deducerii și agregarii
Articolul 17
Calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situațiilor financiare ale fiecărei entități din grup.
Articolul 18
Cerințele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferența între:
a) suma fondurilor proprii ale tuturor entitatilor reglementate și nereglementate aparținând fiecărui sector financiar din cadrul grupului; elementele eligibile sunt acelea prevăzute în regulile sectoriale aplicabile; și
b) suma cerințelor de solvabilitate/solvabilitate notionala ale tuturor entitatilor reglementate și, după caz, nereglementate, aparținând fiecărui sector financiar din cadrul grupului, și a valorii contabile a participatiilor în alte entități ale grupului.
Articolul 19
Cerințele de solvabilitate ale entitatilor din grup se calculează prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzătoare.
La calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, fondurile proprii și cerințele de solvabilitate sunt luate în considerare potrivit cotei proporționale, în sensul prevederilor art. 2, deținută de societatea-mama sau de entitatea care deține o participație într-o alta entitate a grupului.
Cerința de solvabilitate notionala pentru entitatile nereglementate din sectorul financiar se calculează potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secțiunea a 2-a.
Articolul 20
Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 18 nu trebuie să fie negativ.
Articolul 21
Operațiunile intragrup sunt eliminate într-un mod asemănător celui specific elaborării situațiilor financiare consolidate.
3.3. Metoda deducerii valorii contabile a participatiei societății-mama/a cerinței de solvabilitate a entitatilor în care se deține participația
Articolul 22
Calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situațiilor financiare ale fiecărei entități din grup.
Articolul 23
Cerințele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferența între:
a) fondurile proprii ale societății-mama sau ale entitatii care este liderul conglomeratului financiar; elementele eligibile sunt acelea prevăzute în regulile sectoriale aplicabile; și
b) suma cerinței de solvabilitate a societății-mama sau a entitatii - lider de grup și cea mai mare dintre: valoarea contabila a participatiilor societății-mama în alte entități din grup și cerințele de solvabilitate ale acestor entități.
Articolul 24
Cerințele de solvabilitate ale entitatilor din grup se calculează prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzătoare.
La calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, fondurile proprii și cerințele de solvabilitate sunt luate în considerare potrivit cotei proporționale, în sensul art. 2, deținută de societatea-mama sau de entitatea care deține o participație într-o alta entitate a grupului.
Cerința de solvabilitate notionala pentru entitatile nereglementate din sectorul financiar se calculează potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secțiunea a 2-a.
în procesul evaluării elementelor eligibile pentru calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, valoarea participatiilor se poate determina prin metoda punerii în echivalenta, prevăzută de reglementările contabile aplicabile.
Articolul 25
Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 23 nu trebuie să fie negativ.
Articolul 26
Prevederile art. 21 se aplică în mod corespunzător.
3.4. Combinarea celor 3 metode
Articolul 27
Coordonatorul poate permite, după consultarea celorlalte autorități competente relevante și a entitatilor reglementate supuse supravegherii suplimentare, o combinare a celor 3 metode sau combinarea a doua dintre cele 3 metode.
Capitolul III Tranzacțiile intragrup
Articolul 28
Coordonatorul unui conglomerat financiar, după consultarea cu celelalte autorități competente relevante, identifica tipul tranzacțiilor intragrup pe care entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, trebuie să le raporteze în conformitate cu prevederile
art. 18 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
Articolul 29
La identificarea tranzacțiilor intragrup, se considera tranzacții intragrup cel puțin următoarele tipuri de operațiuni realizate între entitatile aparținând unui conglomerat financiar care desfășoară activitate bancară sau prestează servicii de investiții financiare, pe de o parte, și cele care desfășoară activitate de asigurare, pe de altă parte:
a) tranzacții financiare, cum ar fi: credite, dobândirea de participatii, acordarea de garanții, vânzări de active, plati de comisioane, investiții prin intermediul unei entități a grupului într-o alta entitate din acesta;
b) schimburi de servicii, cum ar fi: prestarea unor servicii auxiliare prin intermediul unei entități pe contul altei entități din cadrul aceluiași grup - funcții suport, în special în ceea ce privește prevenirea și combaterea spalarii banilor, administrarea lichidității;
c) tranzacții comerciale, cum ar fi: vânzări incrucisate;
d) transferuri de riscuri, cum ar fi: reasigurari, securitizari.
Coordonatorul apreciază, de la caz la caz, dacă o operațiune constituie o tranzacție intragrup.
Atunci când defineste sau își exprima opinia asupra tipului tranzacțiilor, respectiv dacă acestea se încadrează în categoria tranzacțiilor intragrup, coordonatorul unui conglomerat financiar, împreună cu autoritățile competente relevante, ia în considerare structura specifică a grupului și administrarea riscurilor conglomeratului financiar.
Articolul 30
în vederea identificarii tranzacțiilor intragrup semnificative care trebuie raportate, coordonatorul unui conglomerat financiar, după consultarea cu celelalte autorități competente relevante și cu entitatile reglementate din conglomeratul financiar supuse supravegherii suplimentare, stabilește praguri corespunzătoare de semnificație, pe baza fondurilor proprii reglementate și/sau a provizioanelor tehnice.
O tranzacție intragrup este considerată semnificativă în sensul prevederilor
art. 18 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
Articolul 31
În vederea atingerii obiectivelor de supraveghere suplimentară cu privire la tranzacțiile intragrup, entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, transmite coordonatorului cel puțin următoarele informații:
a) o descriere a tranzacțiilor intragrup pe structura tipurilor de tranzacții intragrup prevăzute la art. 29 alin. (1) și care să sublinieze gradul de interdependenta a activităților desfășurate în cadrul conglomeratului financiar;
b) pentru fiecare tip de tranzacție, sensul în care aceasta se realizează în majoritatea cazurilor (de exemplu, de la sectorul bancar sau de servicii de investiții către cel de asigurări sau invers) și obiectivele urmărite;
c) modalitățile de tarifare a acestor tranzacții în interiorul grupului.
Articolul 32
Coordonatorul unui conglomerat financiar solicita entitatii reglementate care este liderul conglomeratului financiar sau societății financiare holding mixte, după caz, cel puțin următoarele informații cantitative referitoare la tranzacțiile intragrup considerate semnificative în sensul art. 30:
a) atunci când acestea depășesc pragul potrivit căruia o tranzacție intragrup este considerată semnificativă: valoarea nominală totală a tranzacțiilor care generează fluxuri de numerar, cu excepția operațiunilor de piața (de exemplu: credite, garanții, vânzări de active), valoarea globală a comisioanelor plătite, iar pentru operațiunile cu instrumente financiare la termen, expunerea neta globală la riscul de credit sau, în cazul stării de nerambursare, valoarea globală a notionalului;
b) pentru fiecare tranzacție intragrup, atunci când aceasta depășește pragul potrivit căruia o tranzacție intragrup este considerată semnificativă: valoarea nominală a tranzacției și data încheierii acesteia, precum și o descriere a tranzacției, identitatea părților contractante, sensul în care este realizată operațiunea și obiectivele urmărite.
Articolul 33
Entitatile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie să dispună de un proces adecvat de identificare, măsurare, monitorizare și control pentru tranzacțiile intragrup.
Articolul 34
Coordonatorul, respectiv autoritățile competente relevante pot aplica, față de societățile financiare holding mixte sau față de entitatile reglementate, după caz, măsurile sau sancțiunile corespunzătoare, potrivit prevederilor
art. 43, 44 sau 46 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 , dacă se considera ca tranzacțiile intragrup pot periclita situația financiară a entitatilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar. în acest sens, se vor avea în vedere, fără a fi limitative, situațiile în care tranzacțiile intragrup:
a) determina un transfer necorespunzător de capital sau de profit de la entitatile reglementate;
b) sunt încheiate sau executate de către părți de pe alte poziții decât cele care reprezintă interese economice diferite și pot fi dezavantajoase pentru entitatea reglementată;
c) pot afecta în mod nefavorabil solvabilitatea, lichiditatea și profitabilitatea, la nivel individual, ale entitatilor din grup;
d) sunt utilizate în scopul fraudarii cerințelor prudentiale la nivel sectorial, în particular a celor referitoare la adecvarea capitalului.
Articolul 35
Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, raportează anual compartimentului cu atribuții în domeniul supravegherii din cadrul autorității competente desemnate în calitate de coordonator informațiile solicitate de acesta cu privire la tranzacțiile intragrup semnificative.
Transmiterea datelor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 3 luni de la finele perioadei de referința.
Capitolul IV Concentrarea riscurilor
Articolul 36
Coordonatorul unui conglomerat financiar, după consultarea cu celelalte autorități competente relevante, identifica orice concentrare de riscuri pe care entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, trebuie să o raporteze în conformitate cu prevederile
art. 18 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
Articolul 37
La identificarea concentrarilor de riscuri, coordonatorul are în vedere cel puțin expunerile față de:
a) un client;
b) grupuri de clienți aflați în legătură sau grupuri de persoane aflate în relații speciale;
c) clienți dintr-o anumită zona geografică;
d) un anumit sector economic;
e) anumite produse;
f) prestatori de servicii;
g) apariția unor dezastre sau calamitati naturale.
Atunci când defineste sau își exprima opinia asupra concentrarilor de riscuri, coordonatorul unui conglomerat financiar, împreună cu autoritățile competente relevante, ia în considerare structura specifică a grupului și administrarea riscurilor conglomeratului financiar.
Sunt considerate persoane aflate în relații speciale cu o entitate din cadrul unui conglomerat financiar cel puțin următoarele:
a) celelalte entități din cadrul conglomeratului financiar;
b) membrii organelor de administrare, conducere sau supraveghere ale entitatilor din cadrul conglomeratului financiar;
c) actionarii semnificativi ai unei entități din cadrul conglomeratului financiar;
d) soțul/sotia, rudele și afinii până la gradul al doilea inclusiv ai oricăreia dintre persoanele prevăzute la lit. b) și c).
Articolul 38
Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, raportează coordonatorului orice concentrare semnificativă de riscuri față de un client, față de un grup de clienți aflați în legătură sau un grup de persoane aflate în relații speciale, din momentul în care expunerea față de oricare dintre aceste categorii este egala sau depășește 10% din fondurile proprii ale conglomeratului financiar.
Coordonatorul, după consultarea cu celelalte autorități competente și cu entitatile reglementate din conglomeratul financiar, poate impune, de la caz la caz, raportarea și a altor categorii de concentrari semnificative de riscuri.
Articolul 39
Entitatile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie să dispună de un proces adecvat de identificare, măsurare, monitorizare și control al concentrarilor de riscuri.
Articolul 40
Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, raportează anual compartimentului însărcinat cu supravegherea din cadrul coordonatorului informațiile solicitate de acesta cu privire la concentrarile de riscuri semnificative.
Transmiterea datelor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 3 luni de la finele perioadei de referința.
Capitolul V Dispoziții finale
Articolul 41
Nerespectarea dispozițiilor prezentului ordin atrage aplicarea măsurilor și/sau a sancțiunilor prevăzute la
art. 43 și 44 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 , respectiv la
art. 226, 227, 229 și 284 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului sau, după caz, la
art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000
privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 42
Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Prezentul ordin transpune prevederile art. 6.4 și ale anexelor I și II din
Directiva 2002/87/CE
a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar, precum și modificarea
directivelor Consiliului 73/239/CEE
, 79/267/CEE,
92/49/CEE
, 92/96/CEE,
93/6/CEE
și
93/22/CEE
și a directivelor
98/78/CE
și
2000/12/CE
ale Parlamentului European și ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.
Președintele Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, Mugur Constantin Isarescu Președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Gabriela Anghelache Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Angela Toncescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.