Decizia nr. 831/2006

Ion Predescu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "GVM Exim" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.147/CA/2006-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în aces sens

Decizia Curții Constituționale nr. 161 din 28 februarie 2006 . Se mai apreciază că textul de lege criticat nu încalcă

art. 52 din Constituție, deoarece Legea nr. 550/2002

a fost adoptată în conformitate cu cerințele impuse de art. 76 din Constituție. Totodată, se consideră că susținerile autorului excepției, care se referă la existența unor neconcordanțe legislative, nu pot fi analizate de către Curte, întrucât excedează competenței acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.147/CA/2006-R, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "GVM Exim" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă acțiunea autorului excepției pentru anularea raportului de evaluare a unui spațiu comercial.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă textele constituționale ale art. 21, ale art. 52 și ale art. 129. În acest sens, se apreciază că

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

elimină posibilitatea unei instanțe superioare de a controla modul în care a fost aplicată legea de către prima instanță. Totodată, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 282 alin. 1 teza a 2-a din Codul de procedură civilă și ale

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, se arată că reglementarea limitelor exercitării dreptului la acțiune la un singur grad de jurisdicție prin lege ordinară încalcă textele constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că

Legea nr. 550/2002

conține o reglementare specială, prin care s-a promovat o soluție legislativă diferită față de reglementarea cu caracter general cuprinsă în

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Alegerea soluției, într-o situație specială, ține exclusiv de voința legiuitorului, chiar dacă aceasta este diferită de dreptul comun în materie.

Totodată, se arată că dispozițiile art. 129 din Constituție, care se referă la căile de atac, nu cuprind nici o precizare cu privire la numărul gradelor de jurisdicție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (3) partea finală din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Titlul

legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(3) Raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului.

Judecata se face de urgență, cu citarea contestatorului, a comisiei și a evaluatorului. Comisia este reprezentată de președintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Curtea s-a mai pronunțat în sensul constituționalității prevederilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 , chiar sub aspectele avute în vedere de către autorul excepției.

Astfel, prin

Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". Cu același prilej, Curtea a arătat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

De asemenea, Curtea a apreciat că nici măcar Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu prevede un dublu grad de jurisdicție, această garanție procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenție. Astfel, textul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac".

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a încălcării prevederilor Codului de procedură civilă și ale

Legii nr. 554/2004 , Curtea observă că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate a legilor și altor acte normative, ceea ce presupune controlul conformității acestora în raport cu dispozițiile Constituției, și nu are competența de a asigura coordonarea legislativă, atribuțiune ce revine, în mod exclusiv, autorității legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) partea finală din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "GVM Exim" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.147/CA/2006-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006.