Decizia nr. 778/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 26/2000 30 ianuarie 2000 (prevederi anume) cu privire la asociații și fundații
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Victoria Surdu și Mioara Angela Leontieș (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.953/2005 C al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curții faptul că autorii excepției au transmis la dosarul cauzei o cerere scrisă de amânare, întrucât apărătorul ales este în imposibilitate de prezentare, având fixat pentru aceeași dată un alt termen de judecată în fața unei alte instanțe.
De asemenea, magistratul-asistent informează că partea Asociația Alimentexp Botoșani "Programul Acțiunilor Salariaților" a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției ca nefondată.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public este de acord cu aceasta.
Deliberând, Curtea respinge cererea.
Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.953/2005 C, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații. Excepția a fost ridicată de Victoria Surdu și Mioara Angela Leontieș (Romaniuc) într-un recurs civil având ca obiect o cerere de dizolvare a unei asociații.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
derogă de la prevederile constituționale ale art. 126 alin. (1), întrucât nu instanța de judecată este cea care dispune aplicarea legii, în sensul de a aprecia asupra admisibilității cererii și legalității hotărârii adunării generale de dizolvare a asociației. Hotărârea de dizolvare se depune la instanță doar în vederea înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor, fiind exclus, astfel, orice act de justiție al instanței cu privire la respectiva hotărâre.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Dispozițiile
art. 56 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
enumeră situațiile în care asociațiile se dizolvă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, procedura implicând, așadar, controlul judecătoresc. Separat de aceste ipoteze, ordonanța criticată prevede, la art. 57, și situația în care dizolvarea poate avea loc prin efectul hotărârii adunării generale, aceasta fiind necesar a fi depusă la judecătoria competentă pentru înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Legea nu impune să existe o motivație pentru care membrii asociației hotărăsc dizolvarea, acesta fiind un exemplu clasic de operațiune inversă celei constituirii și unde, de asemenea, este exclusă intervenția instanței de judecată, singura condiție pentru a produce efecte juridice specifice fiind aceea a înscrierii în registrul special.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
sunt constituționale, deoarece prin reglementarea modalității de dizolvare a unei asociații prin hotărârea adunării generale nu se încalcă prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, referitoare la instanțele judecătorești.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 246/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Acestea au următorul cuprins: "Asociația se poate dizolva și prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data ședinței de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor".
Autorii excepției consideră că acest text de lege contravine art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
În esență, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
exclud controlul judecătoresc exercitat, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, deoarece prevăd posibilitatea dizolvării unei asociații ca urmare a hotărârii adunării generale, instanța de judecată competentă având doar rolul unui "simplu oficiu" la care hotărârea este depusă în vederea înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Analizând prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (2) din aceasta, asociațiile și fundațiile sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. Totodată, în temeiul exercitării dreptului de asociere, consfințit de art. 40 din Constituție și reafirmat și de art. 2 lit. a) din ordonanța criticată, persoanele pot constitui, în condițiile stabilite de lege, asociații și fundații, fără ca legiuitorul să fi impus și cerința intervenției unei instanțe judecătorești, decât pentru verificarea acelor condiții legale specifice, în vederea dobândirii, prin înscrierea la Registrul asociațiilor și fundațiilor, a personalității juridice. Așadar, în faza constituirii uneia dintre formele de asociere prevăzute de lege, judecătorul desemnat de președintele judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul va examina cererea de înscriere și legalitatea actului constitutiv, a statutului asociației și a celorlalte condiții cerute de art. 7 alin. (2) din ordonanță și, prin încheiere, va dispune înscrierea în registrul special.
Dreptul de asociere nu este însă un drept absolut, astfel că, pentru protejarea ordinii publice, a securității naționale și a drepturilor fundamentale a celorlalte subiecte de drept se impune exercitarea acestui control judecătoresc în vederea constituirii formelor de asociere în conformitate cu legea.
În ceea ce privește dizolvarea asociației sau fundației prin hotărârea adunării generale, acționează același drept constituțional de asociere, care presupune și dreptul de a nu mai face parte dintr-o formă sau alta de asociere.
Articolul 57
din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
consacră tocmai posibilitatea legală ca, prin voința și acordul comune ale membrilor adunării generale a asociației sau fundației, să se hotărască dizolvarea acesteia. Voința comună a adunării generale a asociaților de dizolvare nu poate fi cenzurată nici de legiuitor și nici de către o instanță judecătorească, astfel că, la fel ca și în cazul constituirii, instanța are rolul de a lua cunoștință de această hotărâre doar pentru îndeplinirea condiției formale de a se înscrie dizolvarea în același Registru al asociațiilor și fundațiilor. Cu toate acestea, nu trebuie omise prevederile art. 56 din ordonanță, care reglementează situațiile în care dizolvarea se dispune, la cererea oricărei persoane interesate, prin hotărâre judecătorească, dacă respectiva asociație nu mai îndeplinește una dintre condițiile enumerate de lege.
Prin urmare, Curtea constată că posibilitatea dizolvării asociației prin hotărârea adunării generale este prevăzută ca alternativă impusă, în primul rând, de art. 40 din Constituție privind dreptul de asociere. Dezacordul unui asociat față de hotărârea adunării generale a respectivei asociații sau fundații nu poate fi convertit într-un aspect de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
privind asociațiile și fundațiile, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 126 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Victoria Surdu și Mioara Angela Leontieș (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.953/2005 C al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.