Decizia nr. 781/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003

și ale

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepție ridicată de Consiliul Județean Constanța în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Sindicatul Salariaților din Teatrul de Revistă "Fantasio" din Constanța, domnul avocat Aurel Glăvan, apărător ales cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției și a părților Sindicatul Salariaților din Teatrul Dramatic "Ovidius" și Sindicatul Salariaților din Teatrul de Balet "Oleg Danovschi", ambele din Constanța. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției a transmis o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Sindicatului Salariaților din Teatrul de Revistă "Fantasio" și reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Salariaților din Teatrul de Revistă "Fantasio". Acesta solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.691/2006, Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003

și ale

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Consiliul Județean Constanța într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care Tribunalul Iași - Secția de contencios administrativ a anulat două hotărâri emise de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

sunt neconstituționale, întrucât constituie o completare a art. 9 din Constituție, care nu prevede în mod expres dreptul sindicatelor de a introduce acțiuni în fața instanțelor judecătorești. Consideră că textul de lege criticat este contrar și art. 21 din Constituție, care, în interpretarea sa, consacră dreptul persoanelor fizice sau juridice, inclusiv organizațiilor sindicale, de a se adresa justiției, dar numai pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime proprii, nu și ale altora. În continuare, susține că formularea din finalul

art. 78 din Legea nr. 24/2000

reprezintă o încălcare a art. 120 alin. (1) și art. 122 din Constituție, întrucât restrânge aplicarea principiului autonomiei locale doar la domeniile stabilite de legiuitorul ordinar, or, prevederile constituționale conferă autorităților administrației locale competență materială generală.

Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal arată că, asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri în sensul respingerii acesteia. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 din Legea nr. 24/2000 , apreciază că este neîntemeiată, întrucât consacrarea constituțională a principiului descentralizării, autonomiei locale și al deconcentrării serviciilor publice nu semnifică o libertate absolută a unităților administrativ-teritoriale în exercitarea atribuțiilor conferite prin lege.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

este neîntemeiată. Precizează că textul criticat reprezintă o aplicare a art. 9 din Constituție, acesta fiind chiar temeiul constituțional al reglementării condițiilor și mijloacelor prin care organizațiile sindicale contribuie la apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor lor. Consideră că textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 din Constituție. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 78 din Legea nr. 24/2000 , arată că reglementarea la nivel legal a limitelor în care autoritățile administrației publice locale pot elabora acte normative nu contravine principiului constituțional al autonomiei locale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

sunt constituționale și constituie o concretizare a dreptului de acces liber la justiție, sindicatele contribuind la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. Precizează că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 , întrucât prevederile constituționale invocate de autorul excepției se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, potrivit cărora "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. (...)", și cele ale

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, care au următorul cuprins: "Actele normative ale autorităților administrației publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local, în limitele stabilite prin Constituție și prin lege și numai în domeniile în care acestea au atribuții legale."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate,

art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003

contravine dispozițiilor constituționale ale art. 9 - "Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale" și ale art. 21 - "Accesul liber la justiție". În ceea ce privește

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, autorul excepției susține că este contrar dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1) care stabilește principiile de bază pe care se întemeiază administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale și celor ale art. 122 referitor la consiliul județean.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Dispozițiile

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea a respins excepția ca neîntemeiată. Astfel, în considerentele

Deciziei nr. 175 din 15 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a constatat că "nu există nicio interdicție constituțională pentru ca legea și statutele organizațiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor". În aceeași decizie, Curtea a reținut că, "potrivit tezei finale a

art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 , acțiunea în justiție nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată, ceea ce constituie o garanție a realizării scopului sindicatelor, și anume apărarea drepturilor și intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi". Prin urmare, dreptul de liber acces la justiție, garantat constituțional prin art. 21, nu este nesocotit. De asemenea, Curtea a statuat că temeiul constituțional în virtutea căruia sindicatele au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, îl constituie prevederile art. 9, pe care autorul excepției le invocă în motivarea acesteia.

II. În ceea ce privește dispozițiile

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea observă că acestea circumscriu posibilitatea autorităților administrației publice locale de a adopta sau de a emite acte normative numai în domeniile în care acestea au competențe atribuite în mod legal. Asupra semnificației principiului statuat de art. 120 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a reținut, în

Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, că "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu". Prin

Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a reținut că însăși Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, făcând referire, în art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, definește conceptul de autonomie locală ca "dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice". În plus, Curtea Constituțională a statuat că principiul autonomiei locale nu presupune "absolvirea autorităților administrației publice locale de la obligația respectării legilor cu caracter general și valabilitate pe întreg teritoriul țării". Prin urmare, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 , prin raportare la prevederile constituționale ale art. 120 alin. (1) și ale art. 122, este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003

și ale

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepție ridicată de Consiliul Județean Constanța în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.