Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 740/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 și 4 din Legea arendării nr. 16/1994

prezumat în vigoare

Data actului
26 octombrie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 8 din 5 ianuarie 2007
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 8.968 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 1 și 4 din Legea arendării nr. 16/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005) al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocatul Constantin Ștefan Șelaru și Agenția Domeniilor Statului, prin avocatul Cecilia Popa.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Avocatul Agenției Domeniilor Statului solicită respingerea excepției ca inadmisibilă în raport cu critica de neconstituționalitate care vizează încălcarea "principiului juridic al rațiunii încheierii contractelor", deoarece acest principiu nu se regăsește în Legea fundamentală.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 53 alin. (1) și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, consideră că sunt neîntemeiate, întrucât cerința formei scrise a contractului de arendă și înregistrarea acestuia la consiliul local sunt condiții cerute cumulativ de legiuitor pentru valabilitatea contractului și pentru opozabilitatea lui față de terți. Este de principiu că încheierea unui contract cu încălcarea unei norme juridice imperative este sancționată cu nulitatea absolută. De aceea, instituirea sancțiunii cu nulitate absolută a contractelor de arendă care nu sunt încheiate în formă scrisă și nu sunt înregistrate în termen de 15 zile nu aduce atingere valorilor apărate de Constituție, ci, din contră, descurajează comportamentul contrar normelor care guvernează activitatea economică și financiară și se asigură mediul necesar desfășurării acestora. În susținere, depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine principiului libertății contractuale, fiind expresia obligației statului de a asigura libertatea contractuală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005), Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (1) și (4) din Legea arendării nr. 16/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamț într-un litigiu comercial având ca obiect nulitatea unui act juridic și evacuare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (1) lit. a) și ale art. 53 alin. (1), întrucât îngrădesc libertatea contractuală prin "sancțiunea lipsirii de valabilitate a contractelor de arendare care nu sunt înregistrate la consiliul local" și "prin impunerea voinței legiuitorului voinței părților contractante".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă normele constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată. În acest sens arată că, prin derogare de la principiul consensualismului consacrat de Codul civil, legiuitorul a instituit pentru contractul de arendare două condiții de valabilitate, și anume, forma scrisă și înregistrarea acestuia într-un registru special sub sancțiunea nulității absolute, tocmai în scopul asigurării unui climat de disciplină economică la care operatorii economici trebuie să se conformeze.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 6 alin. 1 și 4 din Legea arendării nr. 16/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, prevederi ce au următorul conținut: "Contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistreaza într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local. [...]

Sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local, în condițiile prezentei legi."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 135 alin. (1) lit. a) privind economia de piață și ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit textelor de lege atacate, "sunt valabile și opozabile" numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate în termen de 15 zile de la încheiere la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate. Rezultă că, prin derogare de la principiul consensualismului actului juridic civil, legiuitorul a prevăzut forma scrisă și înregistrarea actului, alături de condițiile prevăzute de art. 948 din Codul civil, ca fiind condiții de validitate ale contractului de arendare și, ca atare, sancțiunea nerespectării acestor condiții la încheierea contractului este nulitatea absolută. Includerea acestor condiții de validitate la încheierea contractului de arendare determină natura juridică a acestuia ca fiind un contract solemn, și nu unul consensual, voința părților contractante trebuind să se supună dispozițiilor legale în acest sens.

Curtea reține că, sub aspect economic și al evidenței bunurilor agricole supuse arendării, introducerea acestor condiții de validitate contribuie la asigurarea unui climat de disciplină economică în domeniul exploatării terenurilor agricole.

Pe de altă parte, sancționarea cu nulitate absolută a contractelor de arendare ce nu sunt încheiate în formă scrisă și nu sunt înregistrate în termenul de 15 zile nu contravine textelor constituționale invocate, fiind expresia obligației statului de a asigura protecția libertății comerțului și de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea reține că nici criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea art. 53 alin. (1) din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu sunt întemeiate, întrucât reglementarea nu privește niciuna dintre categoriile de drepturi și libertăți prevăzute de această dispoziție constituțională.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 1 și 4 din Legea arendării nr. 16/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005) al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.