Legea nr. 16/1994

Articolul 1

Bunurile agricole pot fi arendate în condițiile legii.

Prin bunuri agricole care pot fi arendate se înțelege terenuri cu destinație agricolă, și anume: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantațiile de hamei și duzi -, pășunile împădurite, terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă, precum și animalele, construcțiile de orice fel, mașinile, utilajele și alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.

Articolul 2

Prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole și arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinata și la un preț stabilite de părți.

Articolul 3

Arendarea se face prin contract scris încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole pe de o parte și arendaș pe de altă parte. Părțile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.

Arendașul, persoana fizica, trebuie să fie cetățean român cu domiciliul în România, să prezinte garanțiile solicitate de arendator.

Arendașul, persoana juridică, trebuie să aibă naționalitate română, sediul în România și obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole.

Articolul 4

Regiile autonome, institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, societățile comerciale și alte unități care au în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu pot da în arenda bunurile agricole prevăzute la art. 1 alin. 2 din prezenta lege.

Agenții economici cu capital majoritar de stat prestatori de servicii, rezultați din transformarea fostelor stațiuni de mecanizare a agriculturii, nu pot lua în arenda terenuri agricole.

Orice act de arendare făcut cu încălcarea prevederilor prezentului articol este nul.

Articolul 5

Contractul de arendare va cuprinde:

a) părțile contractante și domiciliul sau sediul acestora;

b) obiectul contractului, complet și precis determinat; obiectul contractului trebuie să cuprindă descrierea amănunțită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora și planul de situație al terenurilor;

c) obligațiile fiecăreia dintre părți, expres și complet menționate;

d) durata arendării;

e) arenda, modalitățile și termenele de plată a acesteia;

f) răspunderile fiecărei părți; orice suprafața de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de către proprietar, uzufructuar sau deținător legal se vor specifică separat în contract;

g) alte clauze convenite de părți și permise de lege.

Articolul 6

Contractul de arendare se întocmește în scris, cîte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui raza teritorială se afla bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local.

Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, înregistrarea și depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local în a cărui raza teritorială este situat bunul arendat.

Taxele de redactare și înregistrare a contractului de arenda sunt în sarcina arendașului.

Sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local, în condițiile prezentei legi.

Articolul 7

Durata arendării trebuie să prevadă data la care începe și data la care încetează, conform contractului.

Durata arendării nu poate fi mai mica de 5 ani.

În cazul plantațiilor de viță de vie, de pomi, de arbuști fructiferi, de hamei și duzi în declin, durata arendării poate fi mai mica de 5 ani în funcție de starea plantației și, respectiv, de durata de exploatare rămasă.

Pentru suprafețele de teren mai mici de 1 ha, a căror dare în arenda este justificată de lipsa temporară a mijloacelor de producție materiale și financiare, de absenta din localitate sau de motive de sănătate, durata arendării poate fi sub 5 ani.

Articolul 8

Cel care da în arenda este obligat sa predea bunurile arendate la termenul și în condițiile stabilite, sa garanteze pe arendaș de evicțiune totală sau parțială și să execute toate celelalte obligații asumate prin contract.

Arendașul are obligația de a folosi bunurile arendate, ca un bun proprietar, în condițiile stabilite, de a menține potențialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a plati arenda la termenele și în modalitățile stabilite, precum și de a executa toate obligațiile contractuale.

Cel care da în arenda are dreptul de a controla oricând modul în care arendașul administrează bunurile arendate.

La încetarea contractului, se poate recunoaște arendașului, prin hotărâre judecătorească, un drept de retenție cu privire la contrapretentiile sale față de cealaltă parte, izvorite din contract.

Articolul 9

Arendașul, persoana fizica, are drept de preemptiune înaintea statului, în cazul înstrăinării prin vînzare a terenurilor agricole din extravilan, arendate.

Dreptul de preemptiune se exercită în condițiile legii.

Articolul 10

Impozitele și taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau deținătorului legal.

Articolul 11

Arendașul este considerat agricultor; impozitele datorate de el pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate se plătesc potrivit dispozițiilor legale.

Arendașul, în calitate de producător agricol, beneficiază de facilitățile de creditare și impozitare prevăzute de actele normative în vigoare.

Articolul 12

Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înțelegerii părților și cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Fiecare parte contractantă este obligată sa încunoștiințeze în scris pe cealaltă parte, cu cel puțin 1 an înainte de expirarea contractului, despre intenția sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare.

Prin acordul părților, contractul de arendare poate să înceteze și înainte de a ajunge la termen.

Articolul 13

Plata arendei se face în natura, în bani sau în natura și în bani, potrivit înțelegerii părților contractante, și se executa la termenele și locul stabilite în contract.

Articolul 14

Elementele de stabilire a arendei pentru fiecare categorie de folosință a terenului pot fi: suprafața, potențialul de producție, structura parcelara, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizarii, posibilitățile de acces, distanta față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clădirilor, amenajările de îmbunătățiri funciare sau alte dotări.

În cazul terenurilor plantate cu viță de vie, pomi, arbuști fructiferi, hamei și duzi, arenda se poate stabili tinindu-se seama și de tipul de plantație, vârsta, soi, starea tehnica și biologica.

În cazul efectivelor de animale, arenda se poate stabili în funcție de specie, rasa, vârsta, starea biologica, potențialul de producție și starea sanitară-veterinara a acestora.

Articolul 15

Arenda în natura se stabilește într-o cantitate determinata de produse agricole, cuprinsă între un minim și un maxim de producție.

Produsele prin care se plătește arenda se stabilesc de părți în funcție de specificul activității agricole și de zona respectiva.

Termenele și locul de plată a arendei în natura se stabilesc de părți, tinindu-se seama de felul produselor și de specificul obținerii lor.

Articolul 16

Arenda în bani va consta din echivalentul în lei al produselor stabilite conform prevederilor art. 15 din prezenta lege și se va plati la termenele stabili te și la prețurile practicate pe piața locală la data plății.

Articolul 17

Arenda convenită în natura și în bani se va stabili și se va achită potrivit prevederilor art. 15 și 16 din prezenta lege.

Articolul 18

Funcționarii publici și salariații din conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, ale societăților comerciale agricole pe acțiuni și ale altor unități care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat nu pot lua în arenda bunurile agricole prevăzute la art. 1 din prezenta lege.

Articolul 19

Normele metodologice orientative de calcul al arendei se elaborează de către Ministerul Agriculturii și Alimentației în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii și se publică în Monitorul Oficial al României.

Articolul 20

Arendașul poate schimba categoria de folosință a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de către proprietar și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Articolul 21

În contractul de arendare, de comun acord, părțile contractante pot stabili cazurile și limitele suportării daunelor produse de calamitati naturale.

De asemenea, de comun acord pot sa prevadă suportarea pierderilor totale sau parțiale ale bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majoră.

Articolul 22

Nu sunt permise oficii de arendasi.

Subarendarea totală sau parțială este interzisă.

Orice act de subarendare este nul.

Articolul 23

Salariații permanenți sau sezonieri folosiți de arendasi se bucura de toate drepturile și de protecția socială prevăzute de legislația muncii în vigoare.

Articolul 24

Contractele de arendare încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi sunt nule sau anulabile.

Oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă parte, în condițiile legii.

Litigiile sunt de competența instanțelor judecătorești sau pot fi soluționate, cu acordul părților, și prin arbitraj.

Părțile contractante au la dispoziție toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime contractuale, în legătură cu bunurile arendate.

Articolul 25

Persoanele fizice, cărora le-a fost stabilită calitatea de acționar în baza prevederilor

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , pot opta în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru calitatea de locator, în condițiile legii.

Contractul de locațiune se încheie, pentru perioada minima de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea comercială care deține terenul în cauza și persoana fizica care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrării opțiunii scrise.

Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia judeteana va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil și va pune în posesie persoanele îndreptățite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme și localități.

După expirarea perioadei minime de arendare, prevăzută la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptățite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.

Articolul 26

Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației civile, în măsura în care acestea nu sunt contrare prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comuna din 16 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României.