Decizia nr. 128/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994 , excepție ridicată de Virgiliu Gonțea în Dosarul nr. 2.323/2004 al Judecătoriei Fetești.

La apelul nominal răspunde Alexandru Stoica, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepției, depunând un număr de nouă înscrisuri.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 august 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.323/2004, Judecătoria Fetești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994 , excepție ridicată de Virgiliu Gonțea într-un proces având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece în raport cu data încheierii contractului de arendare acest act nu poate constitui un titlu executoriu, instanța de judecată fiind cea competentă să stabilească prin hotărâre judecătorească obligațiile contractuale care trebuie să fie executate de părți. Mai susține că prin acest text se creează o situație privilegiată arendatorului, încălcându-se astfel principiul egalității în drepturi.

Instanța de judecată consideră că excepția este fondată, întrucât contractul de arendare nu poate constitui un titlu executoriu, acesta neputând fi pus în executare dacă nu se referă la o creanță certă, lichidă și exigibilă. Se arată că în clauzele contractului pot fi stabilite obligații care pot duce la interpretări de natură să avantajeze pe una din părți în detrimentul celeilalte.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că, de fapt, critica autorului excepției nu vizează retroactivitatea textului legal criticat, ci aplicarea în timp a acestor prevederi, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește critica potrivit căreia învestirea cu titlu executoriu a contractului de arendare este neconstituțională, Guvernul precizează că acordarea de către legiuitor, prin lege specială, a unui asemenea caracter anumitor acte juridice nu constituie un aspect de neconstituționalitate. De altfel, și în alte domenii, spre exemplu în domeniul bancar, legiuitorul a calificat contractul de credit bancar drept titlu executoriu.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, se arată că prevederile legale criticate nu conțin reglementări de natură să contravină acestui text constituțional.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, text introdus prin articolul unic pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 157/2002

pentru modificarea și completarea

Legii arendării nr. 16/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 350/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 22 iulie 2003.

Textul de lege criticat are următoarea redactare: "Contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele și modalitățile stabilite în contract."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi.

Autorul excepției consideră că prevederile

art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994

sunt neconstituționale, întrucât învestesc contractul de arendare cu titlu executoriu, ceea ce în opinia sa contravine principiului neretroactivității legii, precum și principiului egalității în drepturi.

Examinând criticile de neconstituționalitate și argumentele aduse în susținerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea observă că, în realitate, aceasta privește aplicarea în timp a legii, adică stabilirea dacă prevederile textului de lege criticat se aplică și contractelor de arendare încheiate anterior intrării în vigoare a

Legii arendării nr. 16/1994 . În jurisprudența sa Curtea a statuat, în mod constant, că nu intră în competența sa controlul aplicării dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii în timp, acest aspect fiind de competența instanțelor de judecată.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia textul de lege contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât reglementarea cuprinsă în acest text se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

De altfel, Curtea, în jurisprudența sa, de exemplu

Decizia nr. 82 din 10 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 19 aprilie 2005, referindu-se la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit bancar, a statuat că prin aceasta se face aplicația unui principiu consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătorești învestite cu formulă executorie, ci și în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege.

Aceste considerente sunt valabile și în cauza de față, având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994 , excepție ridicată de Virgiliu Gonțea în Dosarul nr. 2.323/2004 al Judecătoriei Fetești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2006.