Decizia nr. 154/2007

Articolul 14

din Legea nr. 1/2000

a fost abrogat prin

art. I pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001. De asemenea, art. 15 și 19 din aceeași lege au fost abrogate prin

art. I pct. 19 al titlului VI din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

În consecință, potrivit

art. 29 alin. (1), coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14, 15 și 19 din Legea nr. 1/2000

este inadmisibilă.

II. Cât privește

art. 24 din Legea nr. 1/2000 , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi a fost ridicată într-o cauză civilă având ca obiect anularea unor titluri de proprietate emise de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar în favoarea foștilor proprietari. Aceste titluri de proprietate privesc însă terenuri agricole, or, textul de lege criticat reglementează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

De aceea, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (1) coroborate cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a

art. 24 din Legea nr. 1/2000

este inadmisibilă.

III. În continuare, Curtea examinează pe fond următoarele prevederi de lege:

-

Articolul 38

din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , având următoarea redactare: "(1) Persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar în temeiul art. 37, persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele și stațiunile de cercetare agricole și la regiile autonome cu profil agricol, potrivit

Legii nr. 46/1992 , precum și persoanele care au calitatea de locatori, potrivit

art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 , pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 10 ha de familie, până la limita suprafeței prevăzute la

art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul în acțiuni, în limita suprafeței de până la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevăzut în regulamentul aprobat de

Hotărârea Guvernului nr. 131/1991 , suprafața de teren putea depăși, ca echivalență, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).";

-

Articolul 25

din Legea arendării nr. 16/1994 , care prevede: "(1)Persoanele fizice, cărora le-a fost stabilită calitatea de acționar în baza prevederilor

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , pot opta, până la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de locator, în condițiile legii.

(2) Societățile comerciale agricole vor încunoștința în scris, până la data de 1 septembrie 1995, pe acționarii care nu și-au manifestat opțiunea în sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limită pentru comunicarea opțiunii.

(3) Contractul de locațiune se încheie, pentru perioada minimă de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea comercială care deține terenul în cauză și persoana fizică care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrării opțiunii scrise.

(4) Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia județeană va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil și va pune în posesie persoanele îndreptățite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme și localități.

(5) După expirarea perioadei minime de arendare, prevăzut la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptățite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.";

-

Articolul 4

din Legea nr. 1/2000 , așa cum a fost modificat prin

art. I pct. 4, 5 și 6 din titlul VI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul conținut: "(1) Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii.

(1^1) Pentru terenurile foștilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (l), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligația de a le menține destinația și, acolo unde este cazul, unitatea și funcționalitatea.

(1^2) Pentru terenurile menționate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiții, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceeași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.

(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceștia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.

(1^4) În cazul opțiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foștii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, prețul terenului 1 , care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piață, și termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.

(1^5) Acordul va fi înregistrat la comisia județeană care a validat cererea de reconstituire și devine titlu executoriu pentru plata prețului dacă investitorul nu își respectă obligația de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului, opțiunea părților este definitivă și părțile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire și, respectiv, despăgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condițiile dispozițiilor legale privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investițiilor preluate de stat odată cu terenul pe care l-au avut în proprietate.

(1^6) Până la efectuarea plății, proprietarul investiției va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părți, care nu poate fi mai mică decât redevența plătită statului la momentul acordului și nu va putea înstrăina în niciun mod investiția sa, sub sancțiunea nulității absolute.

(1^7) Proprietarii investițiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a contravalorii terenului.

(1^8) În situația în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor, sau în situația în care fostul proprietar și investitorul nu ajung la un acord în termenul menționat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat atât pentru teren, cât și pentru investițiile dovedite la data preluării terenului, în condițiile legii.

(1^9) În cazul realizării acordului prevăzut la alin. (1^4), pentru investițiile dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primește despăgubiri de la stat, în condițiile legii.

(2) În cazul în care investițiile pentru care suprafața de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafața preluată se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private.

Textele de lege criticate reglementează modalitățile și etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele cărora li s-a stabilit calitatea de acționar în baza

art. 37 din Legea nr. 18/1991 , pentru persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele și stațiunile de cercetare agricole și la regiile cu profil agricol, potrivit

Legii nr. 46/1992 , precum și pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit

art. 25 din Legea nr. 16/1994 . De asemenea, textele criticate reglementează situațiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se află investiții, precum și modalitățile de plată a investițiilor neamortizate.

Autorul excepției critică aceste prevederi, susținând că sunt neconstituționale, întrucât instituie un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor din domeniul funciar, în detrimentul proprietarilor investițiilor aflate pe acele terenuri. În speță, acesta, în anul 2001, în urma unei licitații organizate de A.V.A.S., a cumpărat serele fostei Societăți Comerciale "Prosper" - S.A. Constanța, ce ocupă o suprafață de 36,4 ha, și a făcut investiții în valoare de 100 de miliarde lei vechi, fiind nemulțumit de faptul că terenurile pe care se află aceste sere au fost restituite foștilor proprietari și că valoarea investițiilor efectuate este cu mult mai mare decât valoarea terenurilor restituite.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în domeniul legilor fondului funciar legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere. Astfel,

Legea nr. 1/2000 , în art. 2 alin. (1), prevede că "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere".

Analizând dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de

Legea nr. 247/2005 , legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepțiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, așa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, "soluționarea definitivă a problemei proprietății în sensul reparării unei mari nedreptăți istorice". Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum, în deplină concordanță cu principiul garantării proprietății prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit căruia: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

De altfel, Curtea observă că aspectele invocate de autorul excepției se referă de fapt la o soluție legislativă ce ține de competența exclusivă a legiuitorului, iar în ce privește posibilele dificultăți în aplicarea prevederilor de lege criticate, Curtea constată, de asemenea, că acestea excedează contenciosului constituțional, fiind de competența instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14, art. 15, art. 19 și

art. 24 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Leader Internațional" - S.A. din Constanța în dosarele nr. R5.549/2006 și nr. R12.199/2005 ale Judecătoriei Constanța și în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 și nr. 2.608/2004 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ale

art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994

și ale

art. 4 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de același autor în aceleași dosare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007.