Decizia nr. 802/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale, excepție ridicată de Ion Corneanu în Dosarul nr. 41/RCA/2006 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 41/RCA/2006, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Corneanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care Judecătoria Medgidia a respins plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine art. 57 din Constituție. Precizează că activitățile de colectare și restituire a veniturilor la bugetul de stat trebuie efectuate de compartimentele specializate ale puterii de stat, fără ca prin aceasta să se aducă atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Mai arată, în esență, că prevederile

art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

îngreunează activitatea societăților comerciale, fiind contrare art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție. În fine, precizează că textul de lege criticat impune primarului să intervină în activitatea compartimentelor specializate din cadrul unității administrativ-teritoriale, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1), care consacră principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice pe care se întemeiază administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale.

Tribunalul Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că prevederile

art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Precizează că textul de lege criticat este în sensul prevederilor art. 137 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege".

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege ce constituie obiect al excepției de neconstituționalitate este în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepției în motivarea acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, aprobată cu modificări și completări, prin

Legea nr. 108/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 16 aprilie 2004, potrivit cărora "Ordonatorii de credite răspund de: (à'61) urmărirea modului de realizare a veniturilor".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, ale art. 120 alin. (1), potrivit cărora administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, precum și ale art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitoare la economia de piață și la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia, primar al comunei Cobadin, județul Constanța, a fost sancționat contravențional de inspectorii Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la urmărirea modului de realizare a veniturilor provenind din impozitele și taxele locale datorate de două societăți comerciale. Contestând constituționalitatea obligației instituite prin lege, în sarcina ordonatorilor de credite, de a urmări modul de realizare a veniturilor, autorul excepției invocă dispozițiile art. 57 din Constituție referitoare la "Exercitarea drepturilor și a libertăților". Analizând aceste susțineri, Curtea constată că ele sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile menționate privesc exclusiv persoanele fizice cetățeni români, cetățeni străini și apatrizi -, care trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Așadar, prevederile art. 57 din Constituție nu sunt aplicabile reprezentanților autorității publice, care, precum în speță, pot fi sancționați pentru eventualele abuzuri în exercitarea atribuțiilor lor prin multiple mecanisme, preponderent de natură jurisdicțională, instituite atât la nivel constituțional, cât și legal. Ca atare, prevederile art. 57 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât stabilirea, printr-un act normativ cu forță de lege, a unei obligații în sarcina unui organ al autorității administrației publice locale nu poate reprezenta prin ea însăși o nesocotire a principiilor economiei de piață statuate de textul constituțional. Această concluzie este întărită de o altă prevedere a Legii fundamentale, și anume aceea a art. 137 alin. (1), potrivit căreia "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege". Acesta constituie fundamentul constituțional în baza căruia legiuitorul a stabilit în sarcina ordonatorilor de credite responsabilități referitoare la urmărirea realizării veniturilor unităților administrativ-teritoriale.

Invocarea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, a prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituție, nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze, întrucât este evident că nu există nicio legătură între obligația instituită prin textul criticat și principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, care stau la baza organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale, excepție ridicată de Ion Corneanu în Dosarul nr. 41/RCA/2006 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2006.