Codul De Bune Practici În Fermă din 14 noiembrie 2006
CODUL DE BUNE PRACTICI ÎN FERMĂ din 14 noiembrie 2006
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
___________
ANEXĂ*)
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
2.4
Alterare:
ansamblu al schimbărilor fizice, chimice și biochimice produse
în
roci la/sau aproape de suprafața scoarței terestre sub acțiunea agenților atmosferici, plantelor și microorganismelor.
2.5
Ameliorare
a
solului:
ansamblu
de
procedee
tehnice,
hidroameliorative, pedoameliorative și agroameliorative, care sunt folosite pentru îmbunătă rea radicală și durabilă a unui sol neproductiv sau slab productiv prin eliminarea
factorilor care limitează fertilitatea acestuia.
2.6
Amendament:
substanță încorporată în sol pentru corectarea unor însușiri fizice și chimice nefavorabile, în vederea îmbunătățirii mediului de viață pentru plantele cultivate.
2.7
Amonificare:
proces biochimic de eliberare a azotului amoniacal din compuși organici cu azot.
2.8
Apă
brută:
apă captată din surse de suprafață sau subterane, care are calitatea sursei în momentul prelevării, necesitând proces de
tratare
conform cerințelor calitative.
2.9
Apă freatică:
apă din stratul acvifer freatic.
2.10
Apă
de
percolare:
apă care se
infiltrează
în sol și este dirijată în profunzimea
lui.
2.
11
Apă
poluată:
apă cu un conținut de nitrați mai mare de 50 mg/I.
2.
12
Apă a solului:
apă aflată
în
sol, ocupând spațiul poros, sau parte din acesta.
2.13
Ape interioare:
toate apele a11ate
în
interiorul
liniei
de bază, de
la
care se măsoară extinderea apelor
teritoriale.
2.14
Ape de suprafață:
ape
interioare
și respectiv marine, stătătoare și curgătoare ale căror suprafețe sunt în contact cu atmosfera.
2.15
Ape suhterane:
ape aflate sub suprafața
terenului
în zona de saturație și în contact direct cu solul sau cu subsolul.
2.16
Bazin
hidrografic:
unitate fizico-geografică cc înglobează rețeaua hidrografică până la cumpăna apelor.
2.17
Biodegradare:
descompunere a unei substanțe organice complexe
în
molecule mai simple sau
i
oni
sub acțiunea microorganismelor.
2.18
Stare a solului:
ansamblu al tuturor proprietăților fizice, chimice și biologice, care definesc fertilitatea, productivitatea și funcțiuniile solului la un moment dat.
2.19
Coeficient
de
repartiție:
raport dintre concentrațiile unei substanțe în două compartimente de mediu.
2.20
Coeficient de
repartiție
sol
-
apă:
raport dintre concentrațiile unei substanțe în fază solidă și în fază lichidă a solului.
2.21
Concentrație critică:
estimare calitativă și cantitatăvă a conținutului unuia sau a mai multor poluanți, sub care nu se produc,
la
nivelul actual de cunoaștere, efecte nocive semnificative asupra unor elemente
specific
sensibile ale solului.
2.22
Condiționare:
conținut și ambalaj hidrosolubil protector, folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final, de către circuitele de distribuție.
2.23
Compost:
îngrășământ organic
rezultat
în urma compostării diferitelor materiale vegetale și reziduuri organice de diferite proveniențe după o prealabilă amestecare și umezire, și posibil adaos de îngrășăminte minerale .
2.24
Compostare:
tehnică
de obținere a compostului din amestecuri de diferite materiale organice și minerale.
2.25
Decontaminare:
operație complexă prin care se distrug microorganismele patogene de pc o suprafață, dintr-un spațiu sau dintr-un produs.
2.26
Degradare (deteriorare)
a
solului:
expresie generală care definește oricare proces ce conduce
la
scăderea
fertilității solului. Degradarea solului este determinată de exploatarea nerațională a terenului, adesea conducând la
scoaterea
sa din circuitul agricol.
2.27
Denitrificare:
proces de reducere
biochimică
a nitraților
sau
nitriților
sub
formă de azot gazos, fie ca
oxizi
de azot, fie ca azot molecular.
2.28
Descompunere:
desfacere a unei substanțe organice complexe
în
molecule mai simple sau
ioni
prin procese fizice, chimice și/sau
biologice.
2.29
Efluenți de silozuri:
lichide
care
se
scurg, din furajele conservate
prin
procese de însilozare, în instalații
speciale
numite
silozuri.
2.30
Eutrofizare:
proces de îmbogățire excesivă în elemente nutritive solubile,
îndeosebi
în nitrați și fosfor,
a
apelor subterane și a
apelor
stătătoare,
adesea,
ca urmare a folosirii intensive a îngrășămintelor.
2.31
Eroziune:
proces
prin
care paiticulele de sol sau rocă neconsolidată sunt desprinse și
îndepărtate
din loc prin
acțiunea
apei de scurgere sau prin acțiunea vântului.
2.32
Factor
limitativ:
oricare condiție cc limitează funcțiile și/sau folosirea solului.
2.33
Fertilitate a solului:
însușire complexă sau atribut al solului prin care sunt puse la dispoziția
plantelor
substanțele nutritive, apa și aerul de care au nevoie penttu creșterea și dezvoltarea
lor
în ansamblul
satisfacerii
și a celorlalți factori
de
vegetație; fiind pusă
în
valoare
de
munca
omului
în
vederea
obținerii recoltelor
ridicate.
2.34
Fertilizant:
a
se vedea
îngrășământ.
2.35
Fertilizare:
acțiunea de aplicare
a
îngrășămintelor
în
scopul
sponm
fertilității solului
sau
a unui substrat de cultură
și a
creșterii producției
vegetale.
2.36
Fond național de
date privind gospodărirea apelor:
totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice și hidrogcologicc, de gospodărire cantitativă și calitativă a apelor, organizate astfel încât să asigure un dialog eficient cu folosințele de apă.
2.37
Gospodărire
(management)
a
apelor:
activități care, printr-un ansamblu de mijloace
tehnice
și
măsuri legislative, economice și administt·ative, conduc, atât
la
cunoașterea,
utilizarea,
valorificarea
rațională,
îmbunătățirea
și
păstt·area
calității
resurselor
de apă pentru satisfacerea
tuturor
nevoilor sociale și economice, cât și la protecția
împotriva
epuizării, poluării acestor resurse, și la prevenirea și combaterea acțiunilor
distructive.
2.38
Humificare:
descompunere a organismelor
sau
a unei părți de organisme urmată de sinteza
substanțelor
humice.
2.39
Imobilizare:
trecere sau
conversie a
substanțelor
sau a diferitelor particule din sol spre o
formă
(temporar) imobilă.
2. 40 Influență antropică:
modificări ale proprietăților și proceselor din sol produse de activități umane, cu deosebire tehnologii te cultivare, exploatații miniere.
2.41
Încărcare
critică:
estimare a aportului unuia sau mai multor poluanți sub care nu se produc, la nivelul actual de cunoaștere, efecte nocive semnificative asupra unor elemente specific sensibile ale mediului
(ale
solului).
2.42
Îngrășământ:
substanță simplă sau compusă de natură minerală sau organică care contribuie direct sau indirect
la
menținerea și/sau
îmbunătățirea
nutriției plantelor.
2.43
Îngrășământ mineral sau îngrășământ
chimic:
îngrășământ de
origine
minerală sau obținut
industrial
prin procese fizice și/sau chimice.
2.44
Îngrășământ organic:
îngrășământ obținut din diferite materiale naturale de
origine
organică printr-o pregătire simplă
sau
prin compostare.
2.45
Îngrășământ
organo
- mineral:
îngrășământ rezullat prin amestecare mecanică sau prelucrare chimică a unor
îngrășăminte
minerale cu îngrășăminte organice.
2.46
Îngrășământ azotos:
îngrășământe
cu
azot,
care
se
găsesc sub
formă
nitrică, amoniacală, amidică sau
în
combinație nitrică
-
an1oniacală, nitrică
-
an1onicală-amidică. Îngrășământ care conține azot ca element ferlilizanl exclusiv
sau
în principal.
2.47
Îngrășământ fosfatic:
îngrășăminte în care fosforul se găsește sub
formă
de fosfat primar, secundar sau terțiar de calciu.
2.48
Îngrășământ complex:
care conține azot și fosfor sau azot,
fosfor
și
potasiu.
2.49
Lac:
masă
de apa
stătătoare care
ocupă
o concavitate a scoarței pământului.
2.50
Levigare:
fenomen de îndepărtare cu apa de percolare din profilul de sol sau
din
partea superioară a
acestuia a
unora dintre componentele
lui
solubile sau fin
dispersate.
2.51
Mobilizare:
trecere sau conversie a diferitelor substanțe din sol
sub
formă
mobilă.
2.52
Nitrificare:
proces
de
oxidare
biologică
a
amoniului până
la
nitrați de către bacteriile nitrificatoare din sol.
2.53
Plan
de Gospodărire a Apelor
pe
Bazin
Hidrografic:
instrument de planificare
și
aplicare a măsurilor de asigurare a
protecției
și utilizării durabile
a
apei
în
cadrul unui bazin hidrografic.
2.54
Productivitate
a solului:
însușire complexă, sau atribut al unui teren
(a
sistemului sol-plantă-atmosferă)
de
a produce recolte.
2.55
Productivitate potențială
a
solului:
capacitate
a
unui sol de a produce recolte în condiții optime, prin folosire de: îngrășăminte, pesticide, irigare,
lucrări.
2.56
Produse petroliere:
combustibili și lubrifianți obținuți
din
țiței.
2.57
Râu:
masă de apă care curge în cea mai mare parte la suprafață
în lungul
unei albii.
2.58
Resurse
de
apă:
ape de suprafață alcătuite
din
cursuri de
apă cu
deltele
lor,
lacuri, hăiți, ape maritime
interioare
și
marca
teritorială, și apele subterane în
totalitatea
lor.
2.59
Salinitate:
ansamblu de probleme ridicate de prezența unui
conținut de
săruri solubile sau sodiu schimbabil mai marc
decât
în
solurile obișnuite.
2.60
Salinizare:
acumulare de sărnri hidrosolubile
în
sol.
2.61
Schemă
cadru de amenajare
și
gospodărire a apelor:
documentație complexă, cuprinzând:
rețeaua
hidrografică, lucrările de gospodărire a apelor și prelevările
-
evacuările aferente folosințelor,
analizate
în
diferite
scenarii și
etape
privind dezvoltarea economico-socială
a
spațiului hidrografic
respectiv,
precum și modul
de protecție, îmbunătățire
și păstrare a calității apelor.
2.62
Serviciu de asigurare a apei
brute
la
sursă:
totalitatea activităților de gospodărire a apelor, care sunt desfășurate pentru crearea de noi surse de apă și de regularizare a debilelor de
apă
ale surselor existente, în vederea satisfacerii cerințelor, și corelate cu prevederile actelor de reglementare emise pentru
folosirea resurselor
de apă.
2.63
Serviciu de
asigurare
a nisipurilor
și a
pietrișurilor:
totalitatea
activităților
de gospodărire
a
apelor desfășurate pentru asigurarea unei scurgeri normale
a apelor
de suprafață, pentru
regularizarea
debitelor solide și crearea depozitelor de nisipuri
și
pietrișuri în condițiile menținerii stabilității albiilor și malurilor cursurilor de apă.
2.64
Serviciu
de
cădere medie asigurată prin baraje:
totalitatea
activităților de gospodărire a apelor
desfășurate
pentru regularizarea debitelor cursului de apa într-o anumită secțiune
în
vederea asigurării folosinței energetice.
2.65
Serviciu specific de gospodărire a apelor
pentru
ameliorarea
și monitorizarea cantitativă și calitativă a poluanților din
apele
uzate evacuate și de protecție a calității acestora: totalitatea
activități lor desfășurate
pentru
cunoașterea
stării
și
evoluției cantitative și calitative a apelor.
2.66
Sistem
de
agricultură:
tehnologie deosebit
de complexă
de
producere a producției agricole
caracterizată
prin specificul
intensiv
sau extensiv al agriculturii,
prin
modul de folosință a
terenurilor,
îmbinarea
ramurilor de producție prin metodele aplicate,
pentru
menținerea și sporirea fertilității solului, prin
modul
de folosire a forței de muncă, prin
relațiile
de producție.
2.67
Sistem
Național
de
Gospodărire a Apelor:
ansamblul
tuturor
activităților și lucrărilor care asigură administrarea domeniului public de
interes național
al apelor și gestiunea durabilă, cantitativă și calitativă a resurselor de apă.
2.68
Sol:
partea
superioară
a
scoarței terestre
compusă din particule minerale, materie organică, apă, aer
și organisme.
2.69
Stare bună a
apelor:
calitate pe care
o
ating corpurile de apă de
suprafață
atunci când
parametrii
ecologici și chimici de caracterizare, au
valori
numerice corespunzătoare
regimului
natural de scurgere cu impact antropic nesemnificativ.
2.70
Structură a solului:
caracteristică
deosebit
de complexă a solului care
reflectă
capacitarea de unire a particulelor elementare minerale și organice în microagregate, și acestea
la rândul
lor
reunite
în
macroagregate
(elemente structurale,
formațiuni structurale), având grade diferite de
formare și
dezvollare,
forme și
dimensiuni diferite.
2.71
Substanțe
periculoase pentru
sol:
substanțe, care datorită proprietăților, cantității sau concentrației
lor,
au un efect nefavorabil asupra funcților și utilizării solului.
2.72
Tulbureală:
îngrășământ
organic natural care provine de la animale și constă dintr un amestec de
reziduuri:
dejecții
lichide
și solide cu
apa
de ploaie sau de canal,
iar în
unele cazuri și cu o cantitate mică de paie tocate, praf de turbă, rumeguș și nutrețul care rămâne de
la
hrana animalelor.
III.
BIODIVERSITATE,
SISTEME ECOLOGICE ȘI PEISAJ
3.1
Termeni
și
definiții
Biodiversitate:
multitudine
a plantelor și
organismelor
vii ce trăiesc la suprafață,
în sol
și
în
apă.
Este
inclusă, atât diversitatea
în
cadrnl
speciei,
cât și între specii.
Biocenoză:
ansamblu de populații
(specii)
care
trăiesc pe
un
anumit
teritoriu sau
habitat
fizic bine delimitat și care depind de anumite condiții ale mediului abiotic.
Ecosistem:
unitate fundamentală
funcțională a biosferei, cu
un
tip
determinat
al
interacțiunilor componentelor
anorganice
și organice și configurație energetică proprie, care asigură desfășurarea ciclurilor
biogeochimice și transformările de energie
în
fragmentul
dat
al scoarței terestre. Se constituie
în
ecosisteme lacurile, pădurile, pajiștile, culturile etc. cu
fauna
și flora lor. Structura unui ecosistem natural este constituită
din patru
componente. Prima este componenta abiotică
reprezentată
de
resursele
energetice și
trofice
ale mediului, a
doua
este componenta producătoare de materie organică,
biomasă vegetală, a
treia este componenta consumatoare
de
materie organică,
reprezentată
de organismele ierbivore
și
carnivore și a patra este componenta
descompunătorilor, reprezentată prin
microorganismele care descompun
și
mineralizează resturile organice.
Habitat (sau biotop):
mediul de viață care adăpostește
biocenoza,
având condiții
în
general unitare.
Diversitatea
biologică
crește stabilitatea și producția totală a oricărui
ecosistem
și de aceea ,
este o precondiție importantă și necesară
în
dezvoltarea
agriculturii durabile. Ecosistemul natural trebuie protejat pentru conservarea biodiversității.
Între speciile de plante, de animale și diferitele ecosisteme există relații de
reciprocitate
,
de interdependență, piederea unei specii provocă schimbări ireversibile în tot ecosistemul.
3.
intensificarea
activității
economice
constituie
o amenințare
continuă
pentru ecosistemele naturale, care poate provoca
numeroase efecte negative.
Dintre cele mai importante efecte negative pe care
la
poate determina activitatea antropică evidențiem următoarele:
1.
contaminarea diferitelor resurse ale mediului înconjurător;
2.
degradarea și / sau distrugerea habitatului speciilor salbatice;
3.
degradarea și/sau distrugerea căilor de migrare a animalelor;
4.
distrugerea
și/sau deteriorarea vestigiilor istorice și culturale;
5.
distrugerea
și/sau degradarea esteticii ambientale.
4.
În politica agrară,
așa
cum prevăd de
altfel și
directivele
UE, este
foarte important și necesar ca utilizarea terenurilor
și
activitățile
În fiecare
exploatație agricolă,
să
se desfășoare
Într-o
manieră
compatibilă
cu
protejarea
și conservarea ecosistemelor
naturale și implicit
a biodiversității.
De aceea, în elaborarea strategiilor pentru promovarea agriculturii durabile, trebuie să se înceapă de
la
nivelul producătorului agricol
și
al gospodăriei rurale
individuale.
3.2
Asigurarea
biodiversității și
protecția ecosistemelor
5.
Pentru
asigurarea
biodiversității
și
protecției
ecosistemelor trebuie re.-.pectate de
fiecare fermier
și producător agricol o multitudine de
condiții.
Cele mai importante măsuri pe care trebuie să le respecte fermierul, crescătorul de animale, se
referă
la
um1ătoarele :
•
Folosință
diversificată
a terenurilor agricole.
Principiul ecologic, conform căruia
" solul are drepul
la
vegetație"
trebuie permanent avut
în
vedere. Aceasta
înseamnă
că, în condiții naturale de climat ,
este
necesar
ca solul să fie acoperit permanent cu vegetație diferită care-i asigură
regenerarea
și refacerea și îl protejează de acțiunea distructivă a unor factori naturali agresivi, cum este eroziunea hidrică, mai ales pe terenurile situate
în
pantă. Acest
principiu
nu este respectat în unele sisteme agricole, solul fiind periodic
lipsit
de vegetație și supus astfel acțiunii agresive a factorilor naturali care determină degradarea solului, mai ales, în orizontul de suprafață. Așa se explică intensificarea degradării solului
prin destructurare (reducerea chiar pierderea stabilitătății
hidrice a
macro și
microagregatelor structurale) și
apariția
proceselor de crustificare, compactare de suprafață, eroziune eoliană cu efecte grave asupra germinației și
răsăririi
culturilor agricole și a dezvoltării lor, mai ales, în primele
stagii de vegetație. Aceste efecte negative pol fi
reduse
prin introducerea
îngrășămintelor verzi,
a
mulciului
vegetal,
a
culturilor
ascunse,
a unei rotați
i
adecvate
a culturilor corelată cu specificul local.
•
Protejare
și conservare
a
habitatului sau mediului
de
viață al speciilor sălbatice
În
zonele agricole, speciilor de animale și plante
sălbatice trebuie să
li
se
rezerve spații suficiente de habitat natural, care nu vor fi cultivate. Marginile de drum, canalele de drenaj și de irigații, haturile, zonele umede, pajiștile și fânețele, pășunile, curțile din jurul caselor,
malurile
și
îndiguirile
apelor curgătoare și ale lacurilor, vâlcelele
și
crângurile, pot contribui
la
îmbunătățirea și păstrarea habitatului natural al diverselor fom1e de
viață.
•
Protecția
tuturor speciilor trebuie
garantată.
Protecția speciilor sălbatice, precum și a celor domestice sau a plantelor cultivate reprezintă condiția fundamentală pentru asigurarea biodiversității.
Măsurile
de protecție a speciilor și a mediului sunt valabile
și
se aplică începând cu gospodăriile
individuale
până la marile exploatații agricole.
•
Protecția și conservarea bogățiilor naturale, culturale, istorice
Ca și alte țări,
Rom
ân
ia
arc o
îndelungată
istoric
în
ceea cc privește evoluția socio economică și
demografică.
Schimbările permanente ,
uneori dramatice, au avut impact
puternic
asupra ecosistemelor naturale și
med
iului
înconjurător.
Păduri l e au fost exp l oatate nerațional, fără a
ma
i
fi
regenerate
corespunzător; pajiștile ,
fâne țel e și pășunile naturale nu au fost supuse programelor de
protecție
și conservare.
De asemenea, trebuie conservate corespunzător ecosistemele natura l e
î n care sunt păstrate vestigii istorice și culturale, mărturii
vii
ale
is
torici
milenare a poporu l ui român.
3.3
Principii
și
recomandări
ale codului de
bune
practici agricole
În
agricultură, este necesar să fie cunoscute și
respectate
acele mijloace și practici care asigură conservarea
biodivers
ității
indiferent de
aria desfășurării
activităților.
Aceste
m
ijloace
și practici sunt,
î
n
marc parte ,
accesibile
tuturor
fermierilor și agricultorilor.
3.3.1
Curtea și livada gospodăriei
individua
le
6.
Gospodăria
individuală, curtea și livada constituie
un
sistem unitar
care
la
rândul
său face
parte dintr-un sistem natural mai extins și mai
complex.
Se pot
rea
liza
condiții corespunzătoare pentru viața micilor mamifere, a
reptilelor,
păsărilor și insectelor în prezența activității umane ,
cu ajutorul unor măsuri și mijloace simp l e, pe care oricare fermier și producător
agr
icol
le poate
ap
l
ica,
astfe l :
•
se
va evita
asfaltarea
aleilor
și
potecilor,
ca
și
folosirea
altor
materiale impermeabi l e. Se
recomandă
acoperirea cu pietriș sau
pietruirea
ale i lor
și
potecilor pentru a oferi un cadru ambiental plăcut și în același timp uscat și propice din punct de vedere ecologic.
•
se va efectua acoperirea pereților exteriori ai casei și
clădirilor
auxiliare cu plante urcătoare
și
crearea gardurilor vii din specii
loca
le
adecvate ;
•
se vor amenaja adăposhffi pentru păsări ,
pr
oteja
arborii bătrâni și scorburoși;
•
se
vor
rea
liza
platforme
de
compostare
pentru
reziduur
ile
organice
din gospodărie
;
compostu l
este un
îngrășămân
t
valoros și în ace l ași timp un excelent mediu de viață pentru o mulțime de animale mici și insecte folositoare;
•
se vor cultiva pomi fructiferi, varietăți de
legume
și plante decorative tradiționale specifice zonei și evitarea introducerii
î n cultură a unor specii și soiuri străine, neavizate sau chiar interzise (de ex. soiuri ,
hibrizi modificați genetic);
•
se va îmbunătăți și conserva flora spontană a pajiștilor, evitând cosirea
repeta
tă.
3.3.2
Câmpurile
7.
Terenurile
agricole
cultivate constituie
un
mediu
specific
unde
speciile de
plante dominante sunt Înlocuite cu regularitate. Numărul speciilor cultivate este limitat.
De aceea, din punct de vedere al biodiversității, se consideră că au o marc importanță așa numitele practici agricole
" prietenoase " ;
fermierii și producătorii agricoli trebuie să aplice și să respecte următoare l e reguli:
•
evitarea efec t uării ară t urilor timpurii
(iarnă
-pr
imăvară)
pe solul prea umed ,
care conduce la compactare ,
afectând
modul
de viață al organismelor care trăiesc
în
sol;
•
folosirea cât mai
redusă
a mașinilor agrico l e agresive
(freze,
grape ,
cult i vatoare) pentru afânarea și mărunțirea solului, care pot afecta și ucide organismele din so l;
•
aprovizionarea solului cu
materiale
organice
reziduale,
stimulând ac t
ivita
t ea benefică a diferitelor organisme care
trăiesc
în sol, mai ales a râmelor;
•
efectuarea lucrărilor solului cât mai devreme posibil pentru a permite animalelor sălbatice să revină
în
habitatul
l
or
natural;
•
cositul și seceratul să se efectueze de
la
mijlocul câmpului spre margini; aceste operatii
lrebuie
să fie efecluale câl mai
lârLiu
posibil pentru a evita uciderea puilor și animalelor
tinere;
mașinile de
recoltat
să fie dotate cu dispozitive de alarmă pentru îndepărtarea animalelor;
•
păstrarea de spații necultivate între cele cultivate (haturi).
3.3.3
Pajiști, fânețe
și
pășuni
8.
Pajiștile,
pășunile și fânețele sunt considerate ecosisteme naturale și se constituie ca
elemente dominante ale mediului rural cu o mai mare diversitate biologică decât zonele cultivate, mai ales dacă sunt în regim natural.
ln
Romania, aceste ecosisteme au o marc pondere, avand în vedere că numai
în
zona
montană
există 3,2
milioane
ha terenuri agricole, din care aproximativ 2,5 milioane
ha
sunt pajiști naturale.
9.
Este necesar să se cunoască faptul, că
în
special, în zona montană și de deal aceste ecosisteme sunt deosebit de sensibile și fragile. Solurile prezintă aciditate
naturală,
care influențează considerabil compoziția
florei
naturale furajere.
1
O.
O bună practică agricolă, cu rațiuni economice si de mediu, o reprezintă
dezvoltarea pașunatului
cu
animalele la
munte,
în
timpul verii,
la
stâni și
văcării,
și
de asigurare a iernatului
în
cadrul
fermelor
proprii,
având
ca
hrană
de
hază
fănurilc
naturale,
multi-florale.
Ovinele
ca
si
caprinele,
asigură
împrăștierea
uniformă
a
dejecțiilor eliminând transportul la distantă. Forma de capsulă a halcgarului provenit de
la
aceste specii asigură fermentarea anaerobă, putrezirea și trecerea
în
termen scurt spre mediu alcalin, atenuându
-
se,
în
acest mod aciditatea naturală a solului, simultan cu aportul, în doze echilibrate, de substanțe organice.
ln
acest mod se
intervine
și
în
procesul
de concurență interspecifică dintre plante prin
realizarea
condițiilor
de
creștere naturală a plantelor valoroase, furajere, multiflorale.
11.
În scopul protejării acestor ecositeme naturale și a biodiversității,
fermierul,
crescătorul de animale
trebuie
să mai aplice următoarele măsuri:
•
să
nu efe . ctueze fertilizari sau alte
lucrări
de
întreținere în
pajiști
și
fânețe naturale,
în
perioada
înfloririi
plantelor;
•
să
nu efectueze lucrări când solul este prea umed pentru a
nu
dete1111ina apanția
degradării
solului prin compactare excesivă., cu numcroa<;c consecințe negative și asupra organismelor care trăiesc
în
sol;
•
să
salveze
și
să protejeze arborii mari
solitari
și arbuștii existenți, deoarece pot asigura hrană și adăpost viețuitoarelor sălbatice;
•
să
protejeze
pajiștile și făncțcle naturale, care se vor cosi doar dacă este necesar și
în
nici un caz nu se
vor
ara; pășunile și
fânețele
degradate se vor însămânța
în
solul nearat utilizând semănători dotate cu brazdare
adecvate;
•
să lăse, prin rotație, suprafețe necosite pe pajiști și fânețe; este
indicat
să se facă parcelari,
și
la 3-4 ani o parcelă
sa fie
lasată necosită, penlru
reînsămânțare
nalurală;
•
să aplice cosire manuală unde terenul este prea umed și, mai
ales în luncile
inundabile, unde este practic
imposibilă
utilizarea mașinilor agricole;
•
să elimine pășunatul, atât pe pășunile
îmbătrânite
și
degradate,
cât și pe cele proaspăt
însămânțate
în scopul
regenerării;
•
să nu
admită
pășunatul
în
păduri, pe coastele dealurilor
acoperite
cu arbuști sau altă
vegelatie specifică,
în zone protejate din jurul
lacurilor
și râurilor, chiar dacă acesl lucru nu esle economic;
•
să practice pășunatul cu număr
redus
de
animale, în
special oi și capre, pe coastele
dealurilor,
pe
pantele
malurilor
lacurilor și râurilor,
pe
nisipuri,
pe
soluri
calcaroase;
•
să
nu
admită suprapășunatul;
este necesar să
se
asigure un raport
optim între
numărul
de
animale,
suprafață și
calitatea pașunii;
•
trebuie ca vara
,
la
stâne,
locul amenajat pentru muls
și
înoptare,
să
fie
schimbat
la 3-4 zile pentru evitarea supraîngrășării terenului
și
asigurarea
îngrășării
uniforme (târlire);
•
este necesar, ca pe fâneață, primavara,
imediat
după topirea zapezii, balegarul bine putrezit să se împrăștie cât
mai
uniform; odată cu această operație
se
poate realiza și supraînsămanțarea cu semințe din specii de
leguminoase
sau graminee
valoroase,
cum este trifoiul alb, încorporate
în
masa fertilizantului natural
;
•
să efectueze, anual, fertilizarea pășunilor și fânețelor cu
îngrășăminte
organice naturale; pentru a evita
acidificrca
solului și sălbatici re florei (fenomen prezent numai
în
zona de munte) este
ncccsatr
ca ciclul vărat - iernat să nu fie
întrerupt,
și să practice o
încărcătură
echilibrată de animale la unitatea de suprafață;
•
trebuie să evite fertilizarea cu bălegar care conține
rumeguș
utilizat ca așternut pentru animale datorită
acidității
pe care acesta o determină;
•
atunci când folosește
cositul
mecanizat, să evite rănirea animalelor și păsărilor, care adesea, se
ascund în
zonele necosite, prin începerea cositului de
la
mijiocul câmpului
spre
margini
și
prin dotarea utilajelor cu dispozitive de alarmă.
12.
Având În vedere deficitul de vegetație forestieră, mai ales, În zona de câmpie
și deal
din
arealele
de pajiști și terenuri
arabile,
fermierul va aplica măsurile:
•
reintroducerea
arborilor și arbuștilor forestieri prin elaborarea amenajamentelor silvo pastorale, pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu, pășunat
și
odihnă a animalelor;
•
reglementarea
încărcării
cu
animale în
funcție
de productivitatea pășunilor, pentru a evita transferul pășunatului
în
pădure
și
interzicerea pășunatului pe ploaie;
•
îmbinarea
intereselor
agro-silvoculturale prin crearea
de
culturi silvice ca rezervă
nutritivă
pentru
animale (frunzare)
în
situații extreme de criză
(secete
catastrofale);
•
folosirea
alternativă a pajiștilor:
·
1- 2 ani
pășune și 1-2
ani fincață,
iar
în perioada
utilizării
ca fineață se
va realiza
și plantarea speciilor forestiere;
•
să salveze și să protejeze arborii mari solitari
și
arbuștii existenți pc terenurile arabile, deoarece pot asigura
hrană
și
adăpost viețuitoarelor
sălbatice;
3.3.4
Păduri
13.
Conservarea
biodiversității pădurilor reprezintă
condiție esențială
pentru protejarea.florei și faunei sălbatice, a unui mediu ambiental plăcut și sănătos.
În
țara
noastră,
conservarea mediului forestier este absolut necesară,
această
acțiune
fiind
determinată de un anumite particularități, care se
referă
la:
•
România arc o suprafață redusă
acoperită
cu păduri (aproximativ
27%)
și
neuniform
distribuită
în raport
cu
principalele
forme de
relief
(munte, deal,
cîmpic);
•
numărul speciilor vegetale și animale din pădure este
la un nivel
redus, comparativ cu numărul
total
de specii
vegetale
și
animale
existente
în țara
noastră, doar cca. 200 de specii
lemnoase
și I OOO de specii ierboase, față
de
3500
de
specii
vegetale
superioare;
•
speciile lemnoase sălbatice există
aproape în
exclusivitate doar
în
ecosistemele forestiere; de asemenea,
în
proporție
dominantă (peste
60
%)
din
speciile
ierboase se găsesc
doar
în arboretele forestiere;
•
unele specii arborescente și ierboase sunt amenințate cu dispariția, cum ar fi: tisa, liliacul sălbatic etc.;
•
în zona de cîmpie există pericolul izolării genetice a unor spec11 ca urmare a fragmentării masivelor forestiere.
14.
Protecția ecosistemelor forestiere este practic obligatorie și impune Luarea și respectarea cu strictețe a numeroase măsuri.
Cele mai importante măsuri de protecție se referă la:
•
limitarea promovării unor specii de plopi negri hibrizi în zonele
inundabile
ale Luncii Dunării și luncile
rîurilor
interioare și extinderea speciilor de plopi și sălcii autohtone, care nu necesită fertilizare și irigare;
•
respectarea zonării funcționale a pădurilor în concordanță cu conceptul dezvoltării durab il e ,
indiferent de natura proprietății asupra pădurilor;
•
implementarea măsurilor silviculturale care să aibă ca efect diminuarea și chiar stoparea declinului pădurilor ( de ex. uscarea arborilor);
•
extinderea ariilor forestiere protejate;
15.
Codul bunelor practici silvice se adresează În special proprietarilor particulari de pădure care trebuie să contribuie la protecția și conservarea fondului forestier.
Cele mai importante măsuri care se impun acestora
se
referă
la:
•
cunoașterea legislației silvice în vigoare,
în
primul rînd a Codului Silvic;
•
crearea unor centre de perfecționare continuă a cunoștințelor legate de pădure și rolul ci în economie, protecția mediului și viața socială;
•
asocierea micilor proprietari de pădure în forme adecvate care să asigure gestionarea durabilă a pădurilor;
•
crearea de către primării (în cazul
în
care nu există asociații ale proprietarilor de păduri) de pepiniere comunale proprii gospodărite cu ajutorul populației rurale, beneficiară a materialului vegetal lemnos.
3.3.5
Zone rutiere, șanțuri și canale
16.
Fermerii și producătorii agricoli trebuie să protejeze fauna din preajma zonelor rutiere, a șanțurilor și canalelor.
Pentru aceste zone se recomandă să aplice următoarele măsuri:
•
de-a lungul căilor rutiere trebuie să existe garduri vii, copaci, arbuști, alei care să asigure habitat și hrană pentru fauna sălbatică;
•
de-a lungul căilor rutiere, unde plantarea nu este posibilă, trebuie să existe măcar un șir
de
arbori naturali, arbuști
sau
vegetație înaltă suculentă;
•
trebuie
să evite cosirea șanțurilor și canalelor
din
zonele rutiere
înainte de
creșterea puilor și animalelor tinere, de exemplu până
la
sfârșitul lunii
iulie;
•
este interzisă arderea ierburilor uscate.
3.3.6
E . cosisteme acvatice
17.
Ecosistemele acvatice sunt formate din ape curgătoare și stătătoare: bălți, iazuri, Lacuri, canale, șanțuri de scurgere, râuri etc., care contribuie la înji·umusețarea ambientală și La asigurarea habitatului multor specii ale florei și faunei specifice.
Pentru ocrotirea și conservarea biodiversității acestor ecosisteme fermierul trebuie să:
•
creeze mici lacuri artificiale cu maluri
înierbate,
și să
planteze
arbori
și
arbuști;
•
sa l veze, ocrotească și îmbunătățească vegetația naturală de pe maluri l e
apelor;
•
regularizeze
albia râuri l or,
în
fapt, a tuturor apelor curgătoare
în
regim autorizat.
18.
Trebuie să păstreze, pe cât posibil, cursul natural al râurilor și al altor ape curgătoare, așa cum a evoluat de-a lungul timpului, În echilibru cu mediul.
19.
Este necesar să efectueze refacerea canalelor naturale distruse și să refacă biodiversitatea acestor ecosisteme.
3.3.7
Protejarea și ameliorarea peisajului
20.
Pentru amenajarea și ameliorarea peisaju l ui
în scopul
menținerii și
îmbunătățirii
echilibrului ecologic
al
peisajului se vor avea în vedere măsurile următoare:
•
Utilizarea vegetației forestiere pc
terenuri
agrico l e
din
zona montană,
deal
și podiș.
•
Aplicarea
în
zona montană a măsurilor preventive și curative
de
îmbunătățire terenului și
vegetatiei.
21.
Măsurile preventive
se
aplică
pe terenurile
cu folosință
agricolă
din microzone cu
risc
ridicat la eroziune
(pîraie, versanti
cu pantă mai mare de 35
°,
soluri superficiale,
scheletice etc.), pe
rețeaua
cadastrală etc., și au în
vedere, în primul
rînd, instalarea
vegetației
forestiere.
22.
Vegetația lemnoasă
va
fi instalată sub
formă
de: cordoane de arbuști sau arbori,
cordoane comp l exe de arbori și arbuști,
perdele forestiere,
șiruri
de
arbori.
23.
Metodele curative
se ap l ică
pe
terenurile degradate prin eroziune, alunecări de teren,
înmlăștinare,
reactivarea unor grohotișuri despădurite accidental
(doborîturi
de vînt ,
incendii ,
defrișări etc.). O atenție deosebită se va acorda terenurilor
despădurite
din zona jnepenișuri l or unde pot apare fenomene grave ale
deteriorării
condițiilor staționale.
24.
ln zona de podiș și deal utilizarea vegetației forestiere se
va
face, ca și În zona montană, prin metode preventive
În
scopul prevenirii și evitării degradării și curative, pentru reconstrucția ecologică a suprafețelor deteriorate.
Acțiunea preventivă de uti l izare a vegetației forestiere trebuie să
țină
cont, atât
de
existența proprietății private asupra pămîntului ,
cât
și
de riscu l
potențial ridicat
al unor
terenuri la
acțiunea distructivă a
proceselor de
eroziune, alunecări etcă
25.
Rețeaua cadastrală trebuie să rămÎnă scheletul de bază pe care să se dezvolte formațiunile vegetale lemnoase.
Formaținunile
vegetale lemnoase
trebuie
să fie
formate
din :
•
cordoane
de
arbuști;
•
șiruri de arbori;
•
perdele forestiere.
26.
Microrelieful trebuie utilizat ca și rețeaua cadastrală; este vorba în primul rând de porțiunile de teren
cu
pantă foarte mare, de peste Jr/
-
3.5°, precum si șanțuri și ogașe.
27.
In wna de cîmpie, pentru refacerea și conservarea biodiversității și a condițiilor de mediu
fermierii
și proprietarii de teren trebuie să ia în considerare și să respecte o serie de măsuri de bază.
Aceste măsuri se
referă
la
:
•
cultivarea și întreținerea
arbuștilor
și arborilor;
•
vegetație
lemnoasă nu
va fi lipsită din nici o
linie
cadastrală;
•
întreprinderea unor
acțiuni
de supraveghere și
urmărire a
evoluției,
a
stării
vegetației
lemnoase din
zona
de câmpie,
la
intervale de 2-3 ani cu
ajutorul
imaginilor aeriene;
IV.
MĂSURI ȘI LUCRĂRI
DE
ÎMBUNĂTĂȚIRE ȘI
CONSERVARE
A CALITĂTII SOLULUI
'
Degradarea stării fizice a solului este definită prin distrugerea sa practic ireversibilă sau ușor
reversibilă.
În acca<;tă secțiune sunt prezentate procedee privind
reducerea
ori prevenirea degradării fizice a solului. Nu sunt prezentate detaliat
în
acest Cod
lucrările
de drenaj și de menținere a acestora.
Totuși,
pc multe soluri, este important a
ne
asigura că
aceste sisteme funqionează eficient și controlează apa din
sol.
4.1
Scurgeri de suprafață
și
eroziune a
solului
28.
Unii factori, deosebit de activi în
poluarea
apelor, sunt legați de extinderea îngrijorătoare a degradării solului, mai ales a eroziunii și compactării.
Eroziunea
este un proces geologic complex prin care particulele de sol
sunt dislocate
și
îndepărtate
sub acțiunea apei și a vântului ajungând
în
mare parte
în resursele
de apă de suprafață.
I.a
aceste cauze se adaugă și activitățile umane ,
prin practicarea agriculturii intensive și prin gestionarea defectoasă a terenurilor agricole.
Este foarte important de
reținut
că pe măsură ce crește nivelul degradării terenului agricol, fe1tilitatea solului se micșorează în aceeași măsură, influențând negativ nivelul recoltelor.
Intensitatea
eroziunii de suprafață (spălarea particulelor de sol prin șiroire difuză), este în funcție de
viteza
de scurgere, care la
rândul
ei depinde de mărimea și lungimea pantei. Pe terenurile agricole situate în pantă procesul este accelerat prin efectuarea lucrărilor agricole pc direcția pantei.
4.2
Tasarea
și
distrugerea
structurii solului
29.
Definitie:
'
Tasarea
(compactarea)
solului este un proces fizic prin care are
loc
creșterea exagerată a
masei de sol pe
unitatea
de
volum.
30.
Clasificare:
Compactarea solului este clasificată din două punct de
vedere:
a originii și a
localizării
sau adâncimii la care se manifestă.
În
raport
cu originea compactarea sau
tasarea
solului este naturală
(primară)
și antropică (artificială, secundară).
31.
Compactarea naturală
este
datorată factorilor
și proceselor care au condus la fonnarea
solului,
fiind specifică unor anumite categorii de soluri, adesea în cazurile
respective
se formează
straturi
sau orizonturi de sol foarte compacte, cel mai evident este orizontul Bt al solurilor argiloiluviale.
32.
Compactarea artificială, antropică sau secundară
este datorată,
de
regulă, greșelilor tehnologice din sistemul agricol:
trafic
exagerat și nerațional efectuat pe teren
pentru lucrări agricole, hidroameliorative, transport, în special
în
condiții
inadecvate
de umiditate a solului.
Compactarea secundară sau antropică este specifică agriculturii intensive, puternic mecanizată, având tendința de a se accentua odată cu creșterea gradului de mecanizare, adică a masei mașinilor agricole, a presiunii din pneuri și a intensității și
ji·ecvenței de lucrare a solului, fiind deosebit de importantă pentru fiecare fermier
.
33.
O importanță deosebilă în favorizarea acestui proces negativ o au unele elemente
tehnologice
ale sistemului de agricultură și agrotehnica aplicată.
34.
În funcție de adâncimea
la
care se produce și se manifestă, se distinge compactarea de suprafață și de adâncime, aceasta din urmă, în cele mai multe cazuri este de origine primară, fiind localilzată la adâncime, relativ mare, peste 40cm, ajungând la 50-60 cm.
introducerea în agricultură a mașinilor grele cu masă mai mare de 10-20 tlaxă, a condus la apariția compactării secundare pe cele mai fertile dintre soluri. Compactarea secundară de suprafață, se produce la adâncime mai redusă, fiind corelată cu adâncimea de lucrare a mașinilor agicole.
Cauze ale compactării
35.
În fermă, compactarea antropică este favorizată de următoarele cauze:
•
folosirea rotațiilor de scurtă durată: monocultura și rotația de doi ani grâu - porumb;
•
absența culturilor an1elioratoare, cum
sunt:
legun1inoasele perene (trifoi
și
lucernă), ierburi perene
(T,olium Multiflorim),
etc.;
•
bilanțul negativ al hun1Usului și altor elemente nutritive din
sol,
ca urmare a fertilizării reduse, a absenței fertilizării organice;
•
efectuarea lucrărilor solului
în
condiții
improprii
de umiditate;
•
intensitatea, frecvența, lucrarea anuală la aceeași adîndcime;
•
aplicarea necorespunzătoare a udărilor.
Intensitatea compactării secundare sau antropice depinde de susceptibilitatea sau
vulnerabilitatea solului de a
se
compacta, care este determinată de: compoziția
granulometrică neechilibrată, de structura nestabilă, de conținutul redus de humus.
Starea de compactitate a solului, ca și cerință de atănare, poate fi determinată pe baza cunoașterii gradului de tasare al solului, care pennite și
stabilirea
cerinței față
de
afânare.
Efecte ale compactării
36.
Tasarea, sau compactarea solului, indiferent de origine, are o multitudine de efecte negative, atât asupra solului, altor resurse de mediu, cât și a productivității fermei.
Printre care cele mai importante și cunoscute efocte negative
sunt
următoarele:
scăderea permeabilității
solului la
apă
și
aer,
și
creșterea riscului de exces de apă
;
reducerea
capacității de
reținere
a apei, și a conținutului de apă accesibilă;
înrăutățirea regimului aerohidrie;
creșterea rezistenței la penetrare și
inhibarea
dezvoltării sistemului radicular; creșterea rezistenței la arat
și în
consecință creșterea consumurilor,
degradarea agregatelor structurale ale solului: a formei, mărimii și stabilității
lor;
calitate necorespunzătoare a arăturilor
și
a
pregătirii
patului germinativ.
Fertilitatea și capacitatea de producție a solului, ca urmare a efectelor negative, scad considerabil, uneori până la 50% comparativ cu solurile necompactate.
37.
Prevenirea
compactării antropice a solului se
realizează de
fermier prin adaptarea
sistemului
de
agricultură, a agrotehnicii și a lucrărilor mecanice astfel încât să
fie
reduse la minim efectele și procesele negative.
Fermierul,
pentru reducerea și chiar eliminarea cauzelor compactării secundare, trebuie să
respecte
și să aplice următoarele măsuri :
•
efectuarea lucrărilor solului la starea de umiditate optimă;
•
eliminarea
traficului
în condiții necorespunzătoare de umiditate;
•
folosirea unei sisteme de mașini care să permită
limitarea
presiunii exercitate
pe sol,
prin: utilizarea pneurilor cu
presiune scăzută,
a
șenilelor,
a roților
duble,
creșterea vitezei
de
lucru,
reducerea presiunii de pneuri;
•
rotații de
lungă
durată care să includă și plante amelioratoare;
•
măsuri de creștere a bilanțului
humusului
din sol prin fertilizare corespunzătoare,
în
special prin aplicare de îngrașăminte organice;
•
evitare a pășunatului excesiv.
38.
În raport cu starea de compactitate a solului, se pun două probleme principale:
•
pe solurile necompactate se impun măsurile, prezentate mai sus, tocmai În scopul prevenirii apariției compactării secundare,
•
În
timp
ce
pe solurile deja compactate, indiferent
de cauze,
se impune reducerea compactării excesive.
39.
Reducerea
compactării
excesive
se poate realiza pe cale mecanică, prin lucrări efectuate la adâncimea stratului compactat: scormonire, subsolaj pentru adâncimea de 30-40cm, și scarificare (afânare adâncă) La adâncimi mai mari,
care
pot ajunge chiar La 60-70 cm pe solurile compactate
În
adâncime.
Trebuie să reținem, faptul
că
astfel de metode mecanice de
refacere
a solurilor compactate au doar caracter temporar, fiind un remediu de scurtă durată, Întrucât solurile astfel afânate se
vor
recompacta destul de rapid, fâcâml necesară revenirea periodică cu astfel de lucrări, și ridicarea substanțială a costurilor. De aceea, cele mai bune și eficiente rămân măsurile preventive.
Definiție: Structura solului
este o caracteristică intrinsecă, distinctă,
specifică solului,
extrem
de
complexă, de care depinde fertilitarea
solului.
40.
Structura solului poate fi definită din punct de vedere pedologic și
agronomic:
•
pedologic prin modul de asociere
a particulelor
elementare
în clemente
(agregate) structurale, care au formă, mărime și grad de dezvoltare diferite;
•
agronomic prin ansamblul
însușirilor
fizice
ce
caracterizează capacitatea de
reținere și cedare
a
apei,
pătrunderea
și
mișcarea apei în profilul de sol,
starea
de așezare a
solului,
stabilitatea hidrică
și
mecanică a agregatelor
structurale ale
solului, și de regimurile fizice aferente
(hidric,
de
aerație,
termic).
Formarea structurii solului include un ansamblu de procese fizice, chimice și biologice de o deosebită complexitate, rol activ avându-l argila, materia organică, hidroxizii de fier și de aluminiu, și carbonatul
de
calciu.
41.
Cauzele degradării
structurii solului sunt
grupate
in două categorii
majore:
modificarea chimismului și acțiunile mecanice.
Aceste
două
categorii
de
cauze constau în următoarele :
•
modificarea chimismului solului prin scăderea conținutului de humus și,
în
unele situații, prin alcalizare sau acidificrc, ca urmare a fertilizării neechilibrate sau a irigării cu apă necorespunzătoare ;
•
acțiunile mecanice directe ale lucrării excesive, ale
lucrării
la o stare de umiditate necorespunzătoare a solului, impactul direct cu picăturile
de
ploaie din precipitații și apă de irigație, pășunatul excesiv.
Destructurarea reprezintă reducerea sau pierderea stabilității agregatelor structurale de sol la acțiunea apei și a mașinilor agricole, fiind unul dintre cele mai
importante
procese fizice ale degradării solului.
La
rândul
său, destructurarea este în fapt cauza care generează numeroase alte procese negative sau a intensificării celor existente.
Astfel, deteriorarea calității agregatelor structurale, adică: a formei, a porozității
lor,
a stabilității hidrice, în special pc solurile cu folosință arabilă, este de cca mai marc importanță deoarece, influențează crucial caracteristicile hidrologice, permeabilitatea solului pentru apă și aer, stabilitatea și configurația spațiului macroporos.
Dintre procesele negative generate deosebit de importante sunt: crustificarca ,
băltirea apei la suprafață, prăfuirea și colmatarea spațiului poros, eroziunea, compactarea, etc.
42.
Pentru
prevenirea degradării structurii solului
fermierul
trebuie . ă aplice și . ă
respecte o multitudine de reguli și măsuri.
Regulile și măsurile pe care trebuie să
le
aplice fermierul se
referă
la:
efectuarea
lucrărilor
solului și a traficului pe
teren
în condiții de
lim
it are
la
strictul necesar a numărului de lucrări și a masei utilajului și numai la umiditate corespunzătoare a solului;
utilizarea plugurilor specializate: pluguri cu
lățime
de
lucru
variabilă, pluguri oscilante, pluguri cu brazdă în trepte ;
utilizarea
semănatorilor
specializate,
pentru
însămânțare
ș1
aplicare
a îngrășămintelor direct în miriște;
repararea drumurilor de acces de suprafața cultivată;
reducerea
combaterii mecanice a buruienilor, pe cât este posibil
;
menținerea în limite optime a
reacției
solului și a compoziției cationilor schimbabili;
folosirea la irigație de apă convențional curată, de calitate;
structură de culturi variată, cu rotații de lungă durată, în care să fie incluse și plante amelioratoare;
favorizarea activității mczofaunci (râmelor);
evitarea
irigației
prin aspersiune cu aspersoare gigant, cu intensitate excesivă și înlocuirea acesteia cu irigația localizată;
4.3
Eroziunea
Eroziunea
solului constă
în
pierderea particulelor de sol prin acțiunea
apei
și
vântului. Riscul
erozional trebuie minimalizat printr-un management
adecvat.
Adâncimea de înrădăcinare și cantitatea de apă accesibilă pentru plante se reduce. Aceste procese sunt și mai
intense
pe solurile subțiri unde roca este mai aproape de suprafață.
Intensificarea
eroziunii conduce la pierderea treptată
a
stratului superficial de sol,
a
particulelor fine de sol bogate
în
nutrienți și la reducerea fertilității solului.
Eroziunea conlribuie la creșlerea
riscului
față de inundații prin
inlensificarea scurgerilor,
blocarea
drenurilor
și canalelor de
drenaj.
46.
Protecția
solului împotriva eroziunii se poate realiza prin culturi agricole și prin tehnologii agriculturale specțfice.
Tehnologiile
impun
cunoașterea de fermier
a
următoarelor
aspecte:
plantele cultivate
P
l ante l e cultivate
în
funcție
de
rolul pe care-l au
în
protecția
solului
sunt
clasificate în
unnatoarele categorii:
•
foarte bune
protectoare
-
graminee
(specii
de
Lolium
și
Dactylis)
și
leguminoase perene (lucernă, trifoi,
ghizdei);
•
bune
protectoare -
cereale
păioase
(grâu,
orz ,
ovaz, mei, iarba
de
Sudan etc.);
•
mediu protectoare -
leguminoase
anuale (mazare ,
măzăriche ,
soia,
lupin,
fasole);
•
slah protectoare
-
culturi prășitoare
(porumb,
floarea soarelui, cartofi, sfeclă de zahăr, dovlecei,
viță
de
vie
etc.);
sistemele de culturi în funcție de
pantă
Pe terenurile cu pante de peste
1 O
%
se aplică
sistemul
de culturi
în
fâșii cu benzi
înierbate,
a căror
lățime
variază
în
funcție de
pantă:
a)
pantă de
5%
-
10%
-
lățimea
fâșiei de 60-150 m;
b)
pantă de
10%
-
15% -
lățimea
fășiei de 30-60
m;
c)
pantă
de
15%
-
20%
- lățimea
fâșiei de
20-30 m;
d)
pantă de
peste
25% - lățimea
fășiei de
20 m.
Pe terenurile situale în pantă ,
alunei când nu este posibilă
înierbarea permanenlă, se
poate practica cullura în 1ășii altemale de planle bune și foarle bune prolectoare cu benzi înierbate, pe
lungimea
curbelor de nivel. Terenul
va
fi prolejal prin
valuri
de pămânl, agrolerase, banchele netede
sau
garduri de nuiele.
•
a lucrărilor speciale de
protecție pe
terenuri cu pantă mare
În
zone seceloase, cu panle de pesle 15%, lungi
și
unifom1e
și
cu soluri având textură medie se
realizează valuri
de pământ la diferite dislanțe,
iar
pe pante de pesle 20
% se
construiesc agroterase.
•
a aportului de Îngrășăminte
organice
și resturi vegetale
Penlru an1eliorarea solului
și refacerea slralului
de humus, se
va
aduce un aport de îngrășăminle organice,
resluri vegelale,
îngrășăminte
verzi.
Și în acest caz, praclicarea
culturilor
ascunse este foarte utilă.
•
a eviării unor lucrări superficiale agresive
Pe
solurile supuse
eroziunii
și
pe cele vulnerabile se va evita dezmiriștirea cu grape cu discuri și cu mașini
de frezat
solul.
•
a practicării sistemelor
speciale
de protecție
Terenurile
agricole supuse
eroziunii eoliene
vor fi
protejate de perdele
forestiere și
garduri
vii, în scopul
limitării
transportului particulelor
de
sol și a
depunerii acestora
ca sedimente în ape.
•
a interzicerii tăierilor și defrișărilor
O practică extrem de dăunătoare o constituie tăierea pădurilor și
defrișările
precun1
și
ararea pășunilor permanente și a fânețelor. Inevitabil, aceste
terenuri vor
pierde azotul din
sol și se vor
degrada rapid.
47.
Fermierul, În scopul
prevenirii
si combaterii eroziunii solului pe terenurile arabile Înclinate trebuie să respecte cu strictețe o serie de măsuri.
Cele mai importante măsuri pe care
trebuie
să
le
respecte fiecare fermier se
referă
la:
•
executarea lucrărilor
și
semănatul culturilor prășitoare pe curbele de nivel;
•
folosirea gunoiului de grajd bine fermentat și
a îngrășămintelor verzi;
•
practicarea
pe curbele de nivel de culturi
în
fâșii cu
lățimi
în funcție de pantă;
•
practicarea
culturilor în fâșii,
intercalate
cu
benzi permanent
înierbate, orientate pe curbele de nivel sau cu o
abatere
de 3
-
5
%;
•
practicare de asolamente speciale cu plante protectoare;
•
inființarea plantațiilor antierozionale sub formă de perdele de
1O
-
15
m lățime, orientate pe curbele de nivel,
la
pante de
20
-
25%;
•
efectuarea lucrărilor adecvate de îmbunătățiri
funciare.
48.
În plantațiile viticole, în scopul prevenirii și combaterii eroziunii solului, fermierul trebuie să pună în aplicare mai multe măsuri.
Cele mai importante măsuri pe care trebuie să
le aplice
fermierul se referă la:
•
orientarea
rândurilor
de viță de
vie
pc curbele de
nivel
și executarea
lucrări
l o r
agrotehnice de
întreținere
în același sens;
•
executarea de biloane pentru reținerea apei pe versanții cu pantă lină și uniformă;
•
executarea de biloane înclinate pentru dispersarea și evacuarea apei;
•
realizarea
benzilor
înierbate
pe
versanții
cu pante uniforme;
•
realizarea
de canale de coastă de nivel sau înclinate, cu debușee naturale sau artificiale de evacuare
a
apelor
,
în
funcție
de
pantă și tipul solului;
•
înființarea
unor benzi de arbuști fructiferi pc panta
din
amonte a drumurilor orientate pc curbele de nivel;
•
relizarca,
prin
desfundare
a terenului, pc pante de
peste
25%, a
tcra<;clor
cu platforma orizontală, consolidate prin
înierbare
sau cu brazde
de
iarbă;
•
relizarca
de terase cu platforma orizontală sau
înclinată,
cu taluzc consolidate
în
ziduri din piatră.
49.
În plantațiile pomicole, În scopul
prevenirii
și combaterii eroziunii solului, fermierul trebuie să
pună
În aplicare mai multe măsuri.
Cele mai importante măsuri pe care trebuie să
le aplice
fermierul se referă la:
•
orientarea rândurilor de pomi
pc
curbele de nivel și executarea arăturilor pc această direcție;
•
în planlații
tinere,
în zonele umede și
acolo
unde există soluri mai fertile, se vor intercala
între rândurile
de
pomi culturi de plante
bune
și
foarte
bune prolecloare;
•
realizarea
de
benzi
înierbate pe versanții cu panle uniforme, la dislanțe
diferite,
în funcție
de
pantă;
•
înierbarea întregii
suprafețe, cu
realizarea
lucrărilor
solului doar
în
jurul pomilor;
•
realizarea
canalelor de coastă pentru evacuarea
apelor, de la
pante de peste
1
O
%,
în
regiunile
umede;
•
executarea manual sau mecanic de terase continue cu
platforma
orizontală;
•
în
cazul terenurilor framântatc cu soluri grele și pante
de peste
15%, precum și cele usoare sau mijlocii și inclinate, se vor
realiza
terase individuale orizontale.
4.4
Solurile
fermei
Solul este bunul cel mai
de
preț al fermierului. Cunoașterea solului din cadrul fermei, alături
de
aplicarea
bunelor
practici
de
pregătire și cultivare
a terenurilor
agricole, conduce, atât
l
a
creșterea cantitativă și calitativă a producției agricole, cât și la
reducerea riscurilor
degradării
solului
prin diferile procese.
50.
Oricare
tip
de sol
este vulnerabil la degradare,
mai
ales atunci când este
luat
în cultură.
, i I psa unei
planificări a
activităților sau lucrările excesive
pot
conduce la
degradare
prin
destmcturare,
crustificare, compactare a solului.
Aceste procese
împiedică
răsărirea
rapidă și
uniformă
a plantelor, prin
degradarea
spațiului poros, a condițiilor de
aerație și
aprovizionare cu apă,
limitează dezvoltarea
masei
radiculare, și
în
conscciță
a
plantelor cultivate. Apoi, compactarea solurilor favorizează
procesele
de scurgere de suprafață,
prin reducerea
permeabilității solului
la
apă, a infiltrării apei în sol.
Intensificarea
scurgerilor
de
suprafață
provoacă
eroziunea solului,
poluarea
cursurilor
de
apă,
reducerea
biomasei. Riscul spălării
de
suprafață și a eroziunii solului este amplificat
în
cazul solurilor sărace
în
materie organică, în absența culturilor protectoare, și pc tcrcnri cu pante lungi, abrupte.
51.
De
aceea, ameliorarea și conservarea
stării
structurale a solului aduc
o
serie
de
beneficii directe și indirecte în
folosul fermierului,
în protecția
resurselor
de
mediu, cum sunt:
•
lucrări mai ușoare ale solului;
•
favorizarea
răsăririi și
înrădăcinării
plantelor
pnn
îmbunătățirea regimului aerohidric, și a capacității de reținere a apei;
•
reducerea
riscurilor
de eroziune a solului
și
a scurgerilor de suprafață;
•
reducerea
băltirii
apei
la suprafață;
•
creșterea producției,
a
calitații și
productivității
culturilor agricole.
52.
Pentru
realizarea aceslor beneficii
fermierul
trebuie:
•
să cunoască bine solul
din
cadrul fermei, și
mai
ales
factorii
limitativi
ai
acestuia;
•
să
evite
pierderea structurii solului printr-o
reală
și optimă planificare a: lucrărilor solului,
a înființării
cullurilor și
înlreținerea
aceslora,
modului de
recollare;
•
să aplice numai acele
practici
care evită perpetuarea problemelor și care
duc
la
eliminarea acestora;
•
să
inspecteze
cu regularitate terenurile
agricole, să
se monitorizeze prin indicatori specifici
starea
actuală a
solurilor.
4.4.1
Identificarea și
cunoașterea tipurilor
de sol: cartarea pedologică
53.
Pentru
o fermă perfonnantă cartarea pedologică este
absolut
necesară. Dacă un astfel de
studiu
nu
se
poate efectua ,
atunci, cel puțin, trebuie apelat
la
instituții de specialitate,
pentru
a folosi posibilele materiale infonnative existente.
Azi nu se mai poate practica nicio formă de agricultură performantă (convențională, conservativă, organică, ecologică, de precizie)
fără
cunoașterea resurselor edafice. Mai mult decât atât, trebuie cunoscuți factorii limitativi care impun alegerea și practicarea anumitor tehnologii de cultivare a plantelor, a plantațiilor
viti-pomicole.
54.
Pentru
a
obține cele mai bune performanțe de
la
un sol este necesar și important să fie cunoscute și înțelese, cel puțin caracteristicile fundamentale ale acestuia, care determină alegerea sistemului sau
a
componentei tehnologice corespunzătoare.
Unele dintre proprietățile solului, cum sunt: grosimea activă a profilului de sol, volumul edafic util și textura pot fi variabile în cuprinsul fermei și în profilele pedologice.
ln
același timp, aceste caracateristici au un
grad
ridicat de stabilitate,fiind extrem de dificil de modificat, astfel că sunt considerate ca factori limitativi sau restrictivi ai producției agricole, și toate tehnologiile trebuie să li se adapteze.
Alte proprietăți, cum sunt: stabilitatea hidrică a agregatelor structurale de
sol,
reacția, starea de așezare, conținutul
în
macronutrienți, etc. ,
au caracter dinamic
înregistrând
modificări însemnate
prin
aplicarea
sistemelor
tehnologice de cultivare a solului, dar
în
același
timp
pot fi și mai ușor dirijați, modificați, ameliorați.
55.
Minimum de proprietăți ale solului pc care trebuie se le cunoască fermierul se referă la:
•
textura sau compoziția granulometrică a solului;
Aceasta reprezintă distribuția
procentuală
a particulelor minerale: de nisip, praf și argilă.Fermierul,
de
ex., trebuie să știe că solurile
nisipoase
sunt mult mai predispuse la compactare și eroziune decât cele argiloase sau
lutoase,
pc când solurile argiloase sunt mai vulnerabile la excesul de apă.
•
starea de așezare sau de compactitate, adică așezarea mai laxă sau mai
compactă
a particulelor primare ,
a micro ș1 macro formațiunilior stucturalc
în
masa solului;
Fermierul
trebuie
să cunoască starea de compactitate a solurilor
răspândite în
fermă
întrucât
aceasta
îi
permite să aplice măsurile mecanice necesare pentru ameliorarea rapidă.
•
capacitatea de friabilitate sau de mărunțire a solului;
Această caracteristică arată măsura în care solul ,
prin acțiunea mașinilor agricole se sfărâmă ,
se desface
în
formațiuni
stmcturale din ce
în
ce mai mici; cu cât un
sol
este mai
friabi
1
cu atât
se
lucrează mai ușor.
•
sistemul radicular al
plantelor;
Masa
radiculară poate indica dacă un sol arc,
în
ansamblul său, caracteristici favorabile: astfel dacă acesta penetrează
în
profunzime și se ramifică bine, atunci solul este de calitate; dacă se dezvoltă
încet
și pc orizontală, atunci predomină anumiți factori sau procese
limitative,
de ex. ,
compactarea secundară
de
suprafață.
•
conținutul de materie organică din sol,·
Materia
organică din sol influențează productivitatea, structura solului și capacitatea acestuia de reținere a apei, etc., culoarea solului
în
stratul superficial poate fi un
indicator
aproximativ, dar sunt necesare determinări
de
laborator pentru aprcicrca precisă.
•
culoarea solului,·
Culoarea solului constituie un indicator pentru capacitatea naturală de drenaj si aerare a solului. Un profil cenușiu, galben si pestriț
indică
faptul că solul este favorabil fenomenului de băltire și este lipsit
de
oxigen, pc când un sol brun este
drenat
liber.
•
flora și fauna din sol.
Flora și fauna din sol reprezintă un
indicator
biologic deosebit
de
important.
De
ex.
prezența
râmelor, care contribuie la formarea unor agregate structurale zoogcnc specifice (coprolite),
îmbunătățind
prin activitatea lor mecanică de deplasare,
ingerare
și eliminare a solului, procesele de aerație și infiltrare a apei,
reprezintă
un indicator practic al unm sol care oferă un mediu prielnic de creștere și dezvoltare a vegetației.
56.
Starea solului
la
un moment dat se poate constata și evalua, într-o primă fază, prin
respectarea
unor reguli, relativ ușor de urmat de către fermier și cfecturca unor observații și determinări foarte simple.
Astfel fermierul trebuie să
întreprindă
acțiunile următoare:
•
verificarea
periodică a solului
în
diferite puncte staționare ale fermei;
•
identificarea
degradării solului și a capacității de drenaj
a
acestuia se
va
putea realiza într-un profil de sol; se va
verifica
dacă solul se desface în formațiuni structurale de diferite forme și mărimi, se va determina starea de înrădăcinare a culturii și
respectiv
culoarea solului;
•
va
verifica
starea de compactitate pe adâncimea profilului de sol cu
ajutorul
unui cutit. Exislă așa numitele, penelrometre de buzunar, inslrumenle deosebit de simple, ce pol oferi o infomrntie
suficient
de exactă, prin
simpla
inlroducere a lor în peretii profilului de
sol,
la diferite
adâncimi.
lnlr-un
sol
compacl,
se simte
durilatea acestuia, pe când înlr-un
sol friabil,
bine structurat cuțilul pătrunde cu ușurință, penetrometrul oferă și posibilitatea aprecierii gradului de compactitate;
•
va aprecia principalele
clase
texturate ale solului, cu oarecare precizie, această operatie, se poate efectua direct pe
teren,
prin examinarea
atentă
a
solului.
Metoda cuprinde examinarea organoleptică a
solului
cu ochiul
liber
sau cu lupa și prin pipăit
a
solului uscat
și a
celui umezit până
la
consistenta plastică. Operatia pricipală conslă
în
modelarea
solului,
framântarea în palmă și între degete a solului umezit. Se încearcă
succesiv să
se
fom1eze
mici sfere, printr-o mișcare circulară în palmă,
suluri
prin mișcare
în
sus și în jos,
între
palme, inele prin
rularea
peste deget a sulurilor, sau panglici prin presarea și
netezirea
între degetul marc și arătător a sulului. De ex., la cele
două
extremități sunt situate solurile nisipoase care sunt aspre,
nu
au plasticitate ,
nu se modelează, și
respectiv
solurile argilosc, care sunt alunccosc, foarte plastice, se modelează cu ușurință și formează bile sau sfere ,
suluri,
inele
și panglici
luciasc;
solurile cu textură mijlocie ocupă o poziție intermediară
între
aceste două extreme.
•
va înregistra
adâncimea
la
care se descoperă stratul compactat și se va măsura grosimea acestuia;
•
va identifica dacă sunt prezente râmele, fiind un foarte bun indicator al
stării
de sănătate, de fertilitate a solului; cu cât acestea sunt
în
cantitate mai marc cu atât solul prezintă, în ansamblu, o stare structurală și aprovizionare cu materie organică mai bună;
•
va observa cu atenție suprafața solului pentru a identifica posibile ncuniformități;
•
se verifică dacă culturile sunt bine
înrădăcinate.
4.4.2
Prevenirea degradării structurii solului
57.
Anumite lucrări agricole desfășurate pc un sol nepotrivit pot conduce
la
destructurare ,
aducând daune mediului înconjurător, necesitând cheltuieli sporite pentru ameliorare, pentru refacere.
58.
Degradarea structurii solului se produce datorită compactării, lucrărilor
în
exces și a sărăturării. Aceasta poate determina scăderea productivității și creșterea riscului
de producere a eroziunii solului.
59.
Modul de lucru și desfășurarea la momentul optim a lucrărilor agricole ale solului sunt hotărâtoare pentru conservarea stării structurale a oricărui sol cultivat.
60.
Sunt necesare câteva clemente esențiale, ca: abi l itate ,
răbdare dar și utilaje agricole corespunzătoare pentru:
•
a asigura conservarea friabilității solului (capacitatea de a se desface
î n formațiuni structurale de diferite mărimi) și ușurința de fi lucrat;
•
a asigura apa ,
aerul, nutrienții necesari și o activitate biologică optimă, toate
î n sprijinul dezvoltării armonioa<;c a vegetației;
•
prevenirea și evitarea pierderilor de sol, de semințe, de
îngrășăminte
și de pesticide;
•
evitarea
lucrărilor
repetate și
în
exces;
•
reducerea chiar eliminarea scurgerilor de suprafa ț ă ,
a eroziunii care pot provoca inundarea căilor de acces, a proprietăților învecinate, dar și poluarea și colmatarea apelor de suprafață.
61.
În
scopul prevenirii și evitării degradării solului este necesar să se respecte, cel puțin ,
câteva reguli deosebit de imp01tante, care se
referă
la:
•
evitarea efectuării lucrărilor agricole pc solurile prea umede chiar dacă acestea sunt bine structurate;
•
evitarea traficului pe terenurile umede;
•
evitarea formării șanțurilor, urme adânci produse de roțile mașinilor agricole, prin reducerea trecerilor repetate;
"Lucrarea conservativă" a solului este o expresie generică, care se referă la o multitudine de metode de lucrare, de la semănat direct, până la afânarea și mobilizarea întregului profil de sol, excluzând întoarcerea brazdei și arderea miriștii, permițând menținerea resturilor vegetale pe suprafața solului sau aproape de suprafața solului și/sau păstrarea afânată și granuloasă a suprafeței
solului, în scopul reducerii eroziunii și a îmbunătățirii relațiilor solului cu apa".
•
practicarea
lucrărilor
conservative
î n
acord
cu
indicatorii
de pretabilitate a
solului
și terenului.
•
cultivarea
ierburilor
perene frecvent
î n cadru l
rotației culturilor;
•
realizarea unui pat germinativ mai grosier pentru a reduce scurgerile de
suprafată;
70.
În zonele de risc pentru prevenirea eroziunii sunt necesare măsuri speciale elaborate și planificate la nivel local, de fermă, de parcelă, punctând zonele de risc
ridicat la scurgere.
Zonele cu relief neuniform, deluroase, muntoase, abrupte sau cu pante lungi sunt în mod special vulnerabile
la
procese erozionale, scurgerile acumulându-se în văi. În zonele cu nivel ridicat de neuniformitate care sunt străbătute de văi înguste scurgerile se acumulează în cantități apreciabile.
71.
Controlul apei drenate din zonele cultivate se efectuează prin lucrări specifice de drenaj. Trebuie acordată atenție specială eliminării sedimentelor care se acumulează în canale și drenuri.
Riscul erozional poate fi redus semnificativ printr-un bun management agricol.
72.
Evitarea Lucrărilor sau reducerea numărului Lor, Lucrarea solului sau intrarea pe soluri umede sunt de cea mai mare importanță.
Pc solurile susceptibile
la eroziune, compactarea de suprafață
reduce
abilitatea, capacitatea solului de a absorbi apa, aceasta determinând apariția băltirii și intensificarea eroziunii. Aceste procese negative ar trebui corectate înainte de semănat.
73.
Evitarea pregătirii unui pat germinativ fin care determină apariția proceselor degradării
fizice
La suprafață: colmatare a !}pațiului poros și crustificarea.
Este
necesar
în
aceste condiții creșterea conținutului de materie organică pentru prevenirea proceselor degradării fizice de suprafață.
74.
Pentru protecția solului La suprafață, acoperirea cu vegetație este crucială.
Acolo unde riscul erozional este ridicat semănatul culturilor de iarnă și reînsămânțarea culturilor ierboase este de mare importanță. Cel puțin 25% din suprafața arabilă ar trebui acoperită cu astfel de culturi.
În
astfel de situații, prășitoarele trebuie evitate.
75.
Spațiile destinate trecerii mașinilor agricole pentru efectuarea tratamentelor
chimice,
chiar în cazul neprășitoarelor, se deschid numai după răsărirea plantelor.
Dacă acest lucru nu este posibil, datorită managementului de cultivare al culturii
respective,
atunci în spatele roților mașinilor agricole se recomandă
un
sistem de afânare superficială, care să contribuie la reducerea compactării zonei respective și astfel a
riscului
erozional.
76.
Semănatul și cultivarea plantelor, ca și toate celelalte operații agricole pe terenurile care sunt situ/ale în pantă, să se efectueze doar pe curbele de nivel.
Pentru agricultura mecanizată este de preferat ca la arabil să se utilezeze doar acele
terenuri
care au pantă rezonabilă.
77.
Pentru zonele care au terenuri în pantă abruptă sau nivel ridicat de neuniformitate, doar efectuarea lucrărilor pe curbele de nivel nu sunt suficiente.
În
aceste zone, lucrările agricole efectuate transversal pe curbele de nivel conduc la intensificarea proceselor de scurgere, cu deosebire pe urmele mașinilor agricole. Pe
terenurile
cu pantă mare acest risc este deosebit de mare.
78.
Culturile prășitoare, cu deosebire rădăcinoasele și legumele nu sunt potrivite pentru terenurile situate în pantă și afectate de eroziune.
79.
Atunci când se folosește plugul reversibil și se efectuează arătura perpendicular pe pantă se recomandă ca întoarcerea brazdei să se efectueze spre amonte pentru a reduce eroziunea și deplasarea (alunecarea) lentă a solului.
80.
După efectuarea lucrărilor de recoltare, pentru protejarea solului la suprafață, este necesar ca resturile vegetale tocate să rămână pe teren.
81.
Solul nu va fi păstrat
"ca
ogor negru sau curat de resturi
vegetale".
Această măsură este recomandabilă pentru toate solurile care sunt în folosință la arabil.
Pentru
aceasta,
lucrarea de arătură cu
întoarcerea brazdei
poate
fi înlocuită
cu o lucrare superficială de discuit
sau
o altă lucrare asemănătoare efectuată de exemplu cu cizelu l
(cunoscută ca lucrare de conservare a
solului).
Astfel
de practici
au avantajul că, de-a lungu l
anilor, conduc la creșterea conținutului de materie
organică în
stratul
superficial.
82.
Un pat germinativ mai grosier este mai puțin vulnerabil la procesele erozionale
decât unul fin.
83.
După culturile semănate toamna, mai ales pe terenurile vulnerabile față de erozione, și În condiții de umiditate ceva mai ridicată, nu este recomandată tăvălugirea.
84.
În anumite condiții sunt recomandate plante protectoare semănate În cultură ascunsă sau plante cum sunt: secara, muștarul, lupinul semănate toamna timpuriu.
Astfel
de
plante sunt
încorporate
în sol primăvara
înainte de
semănat printr-o
arătură
superficială, și oferă un foarte bun control pentru eroziunea eoliană și prin apă pe solurile susceptibile la
astfel
de procese. Acceastă metodă poate reduce și spălarea nitraților.
85.
În perioada de iarnă este de preferat ca solul să fie acoperit cu vegetație (să rămână nelucrat), deci ca miriște, porumbiște, sau acoperit cu mulei vegetal.
Porumbiștea nu oferă suficientă protecție împotriva eroziunii și din acest motiv, nu numai
porumbul,
dar și alte prășitoare sunt evitate.
86.
Terenul pregătit pentru plantarea cartofilor (bilonat), dar în general patul
germinativ pregătit pentru cultura legumelor prezintă risc ridicat față de erozione.
87.
În condițiile cultivării Legumelor abilitatea solului de a rezista proceselor degradării fizice, mai ales erozionale poate fi îmbunătățită prin anumite căi.
Una
dintre căi o
reprezintă
biloanele realizate perpendicular
pe
direcția pantei ,
și săpând mici gropițe
între biloane
de-a lungu l
brazdelor penttu a îmbunătăți
absorbția
apei și
reducerea scurgerilor
și deci de a preveni procesele eroziona l e ,
metodele fiind eficiente ,
mai a l es ,
la culturile
irigate.
88.
Dacă irigarea este necesară, atunci aplicarea apei trebuie astfel realizată Încât
procesele de scurgere și erozionale să fie evitate.
Este necesar ca apa de
irigație
să se aplice în acord cu cerințele culturilor ,
să nu se aplice în exces ,
să
nu
se
aplice nom1e de udare mari, iar dacă este aplicată prin aspersiune ,
atunci mărimea picăturii este de preferat
să
fie cât mai redusă.
89.
Picăturile mari conduc rapid la dezvoltarea proceselor negative la suprafața solului cauzând
mai ales: înnămolirea,
colmatarea
spațiului
macroporos,
crustțficarea datorită destructurării agregatelor structurale.
90.
Dacă procesele de scurgere Încep .<iă apară se va renunța la irigație sau se va trece La irigare Localizată.
91.
Scurgerile prin conducte trebuie evitate și apa trebuie drenată cu mare grijă de la echipamentul deconectat.
92.
Dacă eroziunea prin apă este o problemă foarte severă, atunci este necesar să se aplice in prima urgență următoarele măsuri:
•
crearea de benzi permanent înierbate, ca zone tampon pe terenurile situate în
pantă pentru reducerea
scurgerilor
și colmatarea văilor și apelor de
suprafață;
•
modificarea structurii culturilor în rotație ,
introducerea ierburilor
perene ,
păstrarea acoperită cu resturi vegetale a suprafeței solului;
•
îmbunătățirea hidrostabilității
agregatelor
structurale ale solului
la
suprafață prin
aplicare de materiale
organice (îngrășăminte organice,
nămoluri compostate ,
resturi
vegetale, etc.), stabilizatori chimici
(PAM,
VAMA, POLINILIT )
acolo unde este posibil;
•
construirea de mici
digulcțe,
gărdu l ețe de-a lungu l
curbelor de nive l.
Fig.
2. Micile obstacole
in
calea apei
realizate pc
curbele
de
nivel reduc scurgerea
(preluată după Codul de Bune Practici Agricole
-
Protecția Solului realizat de Marea Britanie)
93.
Benzile tampon sunt permanent înierbate cu ierburi
cultivate
sau cu vegetație naturală. Acestea au un rol deosebit de important în prevenirea proceselor de scurgere și astfel în pătrunderea și depunerea sedimentelor în apele de suprafață.
Totuși ,
acestea ,
adesea nu reprezintă
o
soluție de
l ungă durată pentru
reducerea
poluării apelor cu
sedimente ori
penttu
reducerea
levigării nutt·ienților și altor agrochimicale. Acolo unde există un proces erozional sever ,
sau scurgeri excesive ,
acestea pot
fi diminuate pe a l ocuri
prin
realizarea unor cana l e
preferențiale
de scurgere.
94.
Benzile
tampon sunt cele mai potrivite și eficiente pentru prevenirea scurgerilor excesive de apă pe terenurile situate în pantă dacă interceptează aceste canale de scurgere; rezultate sunt obținute dacă se plantează benzi tampon cu arbuști (gard viu).
95.
Benzile Înierbate sunt deosebit de eficiente în mișcarea (5pălarea) nitraților și atunci când pânza de apă freatică este situată la mică adâncime.
Acesta nu este
însă
un caz frecvent, dar condițiile de anaerobioză din terenurile saturate (cu exces de
apă)
pot fi
îmbunătățite
prin benzi l e
înierbate
care pot contribui
l
a reducerea
concentrației de nitrați prin procese
de
denitrificare. Acolo unde aceste benzi tampon sunt eficiente, lățimea lor optimă depinde de tipul de sol, climat ,
topografie și
aceasta
ar putea fi cuprinsă
între
2 și 50 m.
96.
Lățimea benzilor tampon este variabilă de la un loc la altul depinzând de condițiile locale. În cele mai multe cazuri această lățime este de 20 m minimum.
În
Uniunea Europeană s-a pledat pentru
reducerea
acesteia ,
astfel că o lățime de 2 până la 6 m poate fi considerată ca acceptabilă.
112.
Perdelele de protecție, de asemenea, au rol pozitiv important în menținerea și dezvoltarea unui mediu sănătos pentru animalele sălbatice și astfel de încurajare a biodiversității.
Fig. 3. Perdelele de protectie reduc eroziunea eoliana (preluata dupa Codul de Bune Practici Agricole
-
Protectia Solului realizat de Marea Britanie)
113.
Culturile cerealiere de toamnă, cum sunt: grâul, secara, orzul, sau dintre plantele
tehnice
muștarul, pot fi folosite
ca
plante protectoare pentru perioada
de
iarnă.
114.
Cultivarea de material săditor (pepinieră) intercalat cu plante de primăvară contribuie, atât la protecția solului, cât și a culturilor de primăvară.
115.
Unele culturi de toamnă, numite și culturi de protecție, pot fi încorporate primăvara în sol printr-o Lucrare superficială sau uneori tratate chimic înainte de semănatul culturii
de
primăvară.
Sistemu l
este benefic
în
special pentru solurile nisipoase irigate sau pentru ace l e soluri cu
textură
prăfoasă ,
sărace
în
materie organică și care au un grad
ridicat
de vulnerabi li tate la destructura r e ,
mai a l es când sunt intens lucrate pentru pregătirea patu l ui germinativ.
116.
Procesele erozionale eoliene, acele ''furtuni de praf' au consecințe negative directe nu numai asupra solului, dar și altor componenete ale mediului ambient, afectând vegetația și apele de suprafață prin depunerea particulelor de praf, și nu În ultimă instanță viața oamenilor și altor viețuitoare.
117.
Pe solurile turboase, și acestea adesea afectate de eroziunea eoliană, semănatul mecanizat al păioaselor în benzi poate constitui o măsură fezabilă de protecție pentru culturile leguminoa. e care sunt semănate primăvara timpuriu.
118.
Amendarea
cu material
argilos,
ca măsură
ameliorativă pentru creșterea conținutului de argilă a solurilor turboase nisipoase, constituie adesea o măsură posibilă și de lungă durată pentru protecția solului împotriva eroziunii eoliene, deși este destul de greoaie și costisitoare.
Această tehnică devine practică și economică dacă materialul necesar pentru
amendare
este cât mai aproape de zona solurilor ce urmează a fi amendate.
Sunt
necesare de
la
300 la I OOO t/ha de material argilos pentru stabilizarea suprafeței unor astfel de
soluri.
Fig .4. Intercalarea materialului săditor cu plantele de primavară contribuie la diminuarea efectului eroziunii eoliene (preluata dupa Codul de Bune Practici Agricole
-
Protectia Solului realizat de Marea Britanie)
119.
Conținutul de argilă al solurilor nisipoase în stratul superior trebuie să ajungă la 8-10
%
pentru a.fi eficient.
Materialul argilos se lasă la suprafață o perioadă relativ îndelungată pentru a
fi
expus acțiunii factorilor și proceselor naturale, mai
ales,
acțiunii proceselor naturale de
îngheț
dezgheț ,
umezire-uscăre ,
înainte
de a
fi
pregătit pentru semănăt. Dacă după aplicarea materialului argilos solul
este
imediat prelucrat efectele benefice
sunt reduse,
practic sunt pierdute,
în special
dacă este
arat
adânc.
120.
O măsură destul de eficientă pentru controlul eroziunii eoliene o constituie aplicarea mulciului
vegetal,
la suprafața patului germinativ imediat după semănat, în
cantitate de 5-15 tlha.
Gunoiul de grajd ,
resturile vegetale de la fabricile de zahăr, nămolurile de canalizare compostate
sau
parțial
compostate sunt
materiale corespunzătoare, care pot
fi
utilizate ca mulei. De asemenea, produsele reziduale compostate care provin de
la
fabricile de celuloză și hârtie pot fi utilizate ca muici.
121.
Atunci când se folosește nămolul de canalizare, dar și alte reziduuri, este absolut necesar să fie respectate prevederile legislației naționale și internaționale în vigoare și restricțiile privind protecția apelor subterane.
122.
Dacă mulciul aplicat la
suprafață
este deranjat prin aplicarea ulerioară a Lucrărilor agricole atunci efectul benefic este redus foarte mult sau chiar pierdut.
123.
Stabilizatorii sintetici, cum sunt emulsiile
comerciale
VAMA, PAM, etc., pulverizați pe suprafața solurilor nisipoase după semănat, determină un efect pozitiv temporar de protecție pentru culturile valoroase.
În
folosirea acestor condiționatori sau stabilizatori chimici este necesară asistență
tehnică
din partea
specialiștilor în
domeniu.
124.
Alegerea
cât mai atentă a practicilor agricole constituie o metodă efkientă pentru controlul eroziunii pe solurile nisipoase.
Prin utilizarea sistemelor de lucrare convențională, adică de afânare
a
solului prin
arătură
cu întoarcerea brazdei, un control eficient asupra eroziunii de suprafață se poate obține numai dacă
în
stratul superficial este suficient de multă argilă și praf.
125.
Odată cu semănatul este recomandată și tăvălugirea, într-o singură trecere, pe direcția curbelor de nivel și până la răsărire . ă nu se mai aplice nici o altă lucrare.
Pentru a avea o suprafață suficient de stabilă
la
tăvălugire
este necesar ca solul să corespundă din punct de vedere a stării de umiditate.
126.
Păstrarea miriștii până la semănatul culturii următoare, ca și practicarea sistemului conservativ, fără lucrare sau semănat direct, mai ales, în cazul culturilor de primăvară, contribuie la protecția solului împotriva eroziunii eoliene.
Această
tehnică
a fost elaborată
în
SUA
încă din anii '60,
în special penttu conservarea apei din
solurile
situate în pantă, apoi
a
fost extinsă și
la îmbunătățirea
și conservarea stării
de
calitate a
solului.
Rezultatele
obținute și
în țara noastră au confinnat efectele
benefice
ale unei astfel de
tehnologii,
care
se
poate aplica
în
condiții specifice.
127.
Este absolut necesar să se urmărească cu atenție, mai ales pe terenurile în pantă, dacă solul devine prea compact la suprafață, conducând la creșterea scurgerilor și
intensificarea eroziunii hidrice.
128.
Pentru asigurararea creșterii și dezvoltării normale a unui
covor vegetal bine încheiat, acolo unde este cazul, compactarea de suprafață va
fi
ameliorată prin
efectuarea lucrărilor
de
afânare prin subsolaj.
4.7 Compactarea solului
Redarea însusirilor
normale
ale solului compactat presupune
dislocarea
straturilor compactate și crearea de spații
largi
între agregatele de sol, care să permită circulația apei, schimbul de gaze și dezvoltarea sistemului radicular al plantelor.
129.
Atunci când se stabilește structura de culturi, trebuie luată În considerare abilitatea sau pretabilitatea terenului la diferite sisteme de lucrare,
pentru aplicarea tuturor operațiilor de câmp necesare În funcție de . pecijicul local fără a determina, sau provoca degradarea solului prin compactare.
Până recent,
se considera că din punct de fizic, eroziunea este cel mai
grav
proces al degradării solului. Azi se recunoaște, practic,
nu
numai de catre comunitatea științifică, dar și de către fermieri, mecanizatori,
agrotehnicieni,
că aceasta s-a
datorat faptului
că eroziunea este un
proces
vizibil, petrecându-se
imediat
suh ochii
noștri
în
timp
cc compactarea nu este un proces vizibil, având loc undeva
în
adâncimea
profilului de
sol, și de aceea,
în timp poate
deveni mult mai grav.
130.
Întotdeauna sistemele tehnologice agricole
trebuie
să acorde atenție sporită solurilor argiloase și prăfoase.
Lucrările realizate în câmp pentru culturile de toamnă în comparație cu cele din
primăvară au
întotdeauna efecte mai reduse în
provocarea
compactării.
131.
Lucrărilor specifice culturilor de rădăcinoase și legume, atât pentru semănat, întreținere, recoltat trebuie să li se acorde atenție deosebită.
Trebuie
acordată
atenție operațiilor
din
perioada de
recoltare,
care
pot
provoca degradarea solului,
în
special pentru
rădăcinoase
și legume. De
regulă,
se
recomandă
să se ceară consultanță de la instituțiile abilitate pentru a cunoaște perioadele optime de lucrabilitate și traficabilitate a solului.
132.
Compactarea solului în stratul superior, dar mai ales în straturile adânci, poate afecta sever solurile și poate.fi doar parțial înlăturată, iar costurile sunt semnificative.
Compactarea este un factor
restrictiv
deosebit de
important
a l
creșterii și dezvoltării sis t emu l u i
radicular,
reducând infiltrația
apei în sol și crescând riscul excesu l u i
de umiditate la suprafață
,
dar și pc profilul de sol. Pot crește procesele de scurgere, care măresc riscul inundațiilor, cresc astfel și procesele eroz i ona l e și transferu l
poten ți ali l or poluanți (inclusiv nutricnți și pesticide) în apele de suprafață potabile.
133.
Pătrunderea aerului în sol este restricționată, astfel că activitatea biologică și
creșterea rădăcinilor sunt direct și indirect afectate.
Aceasta reduce fertilitatea so l u l u i,
dar în special accesibilitatea nutricnților către plante. De aceea ,
este extrem de
important
de a reduce orice forme ale compactării so l u l u i,
mai ales acolo unde procesele naturale de refacere nu au intensitate
ridicată,
sau solurile
respective
au o capacitate de rcsilicnță redusă.
134.
Solurile care au condiții bune de drenaj și care nu sunt permanent cultivate au stare structurală favorabilă care permite dezvoltarea normală a sistemului radicular,
ca și infiltrația și drenajul apei.
/35. Folosirea mașinilor agricole sau a oricăror mașini pe terenuri prea umede conduce la compactarea severă a solului și la reducerea .<iemnijicativă a sistemului radicular. De asemenea, pășunatul, mai ales pe terenurile umede, poate conduce la degradarea structurii solului determinând probleme similare.
136.
Întotdeauna când sunt utilizate mașinile agricole, pentru orice fel de lucrare, este
absolut necesar să se cunoască starea de umiditate ( conținutul de apă din sol).
Mai
mult decât atât, sistema de mașini agricole, ca și momentul de
"intrare"
în teren
trebuie
să fie în acord cu specificul solului. Echipamentele de mare putere ca și lucrările numeroase efectuate la suprafață pentru pregătirea patului germinativ
"fin"
provoacă
formarea unui strat superficial ,
fin și compact (cunoscut sub numele de crustă) mai ales pc solurile prăfoase ,
pc cele degradate la suprafață, cu un conținut redus de materie organică, în special după ploi intense cc au loc imediat după
lucrările
mecanice. Acesta reduce, chiar stopează germinația semințelor și răsărirea plantelor și stimulează procesele de scurgere și eroziune.
137.
Mașinile agricole de mare capacitate nu constituie neapărat un risc mai ridicat
pentru solurile "nelucrate", dacă acționează în condiții optime de umiditate.
De asemenea, presiunea redusă din pneuri, roțile duble, ori vehiculele tractate pot fi. extrem de utile în prevenirea proceselor degradării fi.zice a solului.
138.
Sarcina pe osie este un alt factor deo. ebit de important, și de aceea e. te nevoie de comultanță de specialitate pentru a fi în acord cu specificul .mlului, În mod deosebit pentru solurile lutoase, prăjoa. e și argiloase.
Totuși, atunci când condițiile
sunt
improprii, mașinile agricole de mare putere pot provoca compactare de adâncime,
(sub
25-30 cm chiar până la 40-60 cm) fiind foarte dificil de ameliorat și de asemenea, foarte costisitor.
139.
În zone cu soluri lutoase ori prăfoase în stratul arat și argiloase în adâncime, talpa plugului și plasticitatea adesea sunt prezente, mai ales în condiții de umiditate.
Atunci când aceste probleme sunt identificate corect, de obicei pot fi co r ectate ,
pentru o perioadă de timp, prin lucrări de subsolaj.
140.
Atenție deosebită trebuie acordată compactării secundare provocată de efectuarea lucrărilor solului, an de an, la aceeași adâncime, sau de către trecerile repetate efectuate pe aceleași urme, ori de cele efectuate în timpul operațiilor de recoltare.
În țara noastră
î nsă ,
atenție sporită trebuie acordată compactării p ri mare ,
care afectează ,
în special, solurile a r gi l oiluvialc
în
adâncime și care sunt extrem de dificil de drenat. În aceste condiții sunt necesare
lucrări
de drenaj și apoi de afânare adâncă .
141.
În oricare fermă, înainte de a fi cultivate, trebuie evaluate solurile predi:,puse la compactare pentru a se stabili măsurile corective necesare.
De asemenea ,
dacă se constată că starea stmcturală a solurilor intens cultivate este sever degradată ,
și aceasta este corelată și cu un conținut redus de materie organică, este necesar ,
o perioadă de câțiva ani, să se cultive plante perene graminee și leguminoase,
în
diferite amestecuri ,
această soluție conducând la regenerarea formațiunilor structurale și
îmbunătățirea
ansamblului de caracteristici fizice, chimice și biologice.
Fig 5. Subsolajul ameliorează straturile de sol compacte
142.
Uneori, este posibil ca degradarea solului, să aibă loc chiar în cursul procesului de ameliorare prin lucrări mecanice.
Aceasta se produce dacă în timpu l
efectuării diferitelor lucrări de afânare adâncă nu s-a luat în considerare starea de lucrabi l itate care este determinată de conținutul momentan de apă și capacitatea de
reținere
și cedare pentru apă ,
subso l u l
devenind și mai puternic afectat de compactare.
Un
astfel de strat puternic compactat, de obicei situat și la o adâncime de peste 40-50 cm ,
practic este foarte greu de ameliorat dacă nu chiar imposibi l.
Oricând se dorește ameliorarea so l u l ui afectat de compactare prin aplicarea lucrări l or de afânare adâncă trebuie să se
țină
cont de condiția iniț i a l ă a so l u l u i
și numai după aceea se va
trece
l a realizarea ci.
143.
Afânarea adâncă poate face solul și mai vulnerabil la compactare in raport cu Lucrările care se vor efectua in viitor, existând in acest sens un cerc vicios din care
practic
nu
se poate ieși.
4.8. Lucrările de arat,
grapat
și
semănat
Marea
majoritate a agricultori l
o
r
consideră că arătura cu
întoarcerea
brazdei este
principala lucrare
a solului. Această operație
tehnologică
este aplicată, practic
î n sistemele tehno l ogice convenționale. În același timp,
după
această
lucrare
principa l ă a solului sunt aplicate și combinate
multe
alte
l ucrări secundare ,
în
scopul obținerii unui
pat
germinativ cât mai uniform ,
fin și afânat, pentru
realizarea
condițiilor optime de germinație ,
răsărire și dezvoltare a diferitelor culturi. Adesea, astfel de practici agricole sunt
înlocuite
parțial sau în tota l itate prin introducerea crbicidarii totale pentru contro l u l
eficient al buruienilor ,
fiind
,
de regu l ă ,
specifice sistemelor
tehnologice
conservative.
·
144.
Este
bine cunoscut ,
că pc solurile nisiposc și prafoasc în
timpul
ploilor există riscul ca patul germinativ fin să
î nregistreze procese negative de compactare ,
crustificarc ,
favorizând pc terenurile situate
în
pantă scurgerile de suprafață ,
ca urmare a
reducerii
capacității solului de a absorbi apa din precipitații. De asemenea ,
traficul repetat
pc
solul umed determină compactarea
în
adâncime care este dificil și costisitor de remediat.
Pentru ca astfel de fenomene să fie evitate fermierul
trebuie se
implementeze măsurile :
•
lucrările
trebuie
efectuate
doar la starea optimă de umiditate, în special pe solurile cu
textură
argiloasă
,
cu un conținut
ridicat de
argilă. De
aceea, înainte
de
intrarea în
teren
trebuie
efe - ctuată verificarea conținutului de apă din
sol,
care poate fi apreciat direct
în
câmp prin modelarea manuală a solului, dar cel mai precis prin determinări gravimetrice ale conținutului de apă;
•
patul
germinativ trebuie
să fie mai
grosier
pe solurile nisipoase și prăfoase unde există riscul crustificării; paturile germinative umede nu se vor tasa prin
tăvălugire,
după semănat, pc terenurile care prezintă
risc
de crustificarc;
•
conținutul de
materie organică
din
sol trebuie sporit,
pentru a
î mbunătăți caracteristicile tehnologice și a facilita modul de lucrare. Creșterea conținutului de materie organică din sol este un proces
lent,
care se desfășoară pe termen relativ lung, dar care poate fi
realizat
în timp
prin utilizarea constantă
a
îngrașămintelor organice naturale și printr-o o rotație corespunzatoare a culturilor în care să fie incluse și plante care să fie utilizate ca îngrașământ
verde.
•
unde
se
constată
apariția
compactării
secundare, este
recomandată arătura de
toamnă,
pentru a favoriza drenajul
intern al solului; mai ales, după culturi
lărzii (porumb,
rădăcinoase) se va verifica
slarea
de compaclare a solului și adâncimea de apariție. Acolo unde esle necesar lrebuie sa
se
efeclueze
subsolajul
sau
scarificarea
la
adancimea
si
lațimea
coreclă,
în
timpul
perioadelor corespunzaloare condițiilor de umidilate ceva mai redusă a
solului;
•
să efectueze semănatul de toamnă
cât
mai
devreme
pentru asigurarea unei bune acoperiri a
lerenului înainlea
începerii
iernii.
Dacă este necesar lrebuie avut în vedere
și
aplical un plan
suplimenlar
de rezervă care prevede combalerea buruienilor, bolilor și dăunatorilor care pol apărea în perioada de toamnă.
4.8.1
Lucrările
conservative
ale solului
145.
Sistemul
de
lucrări
conservative este recunoscut
ca fiind
baza agriculturii conservative.
La
nivel mondial agricultura conservativă este practicată pc o suprafață de
peste
70 mi
l
ioane
ha,
cca
mai
marc parte fiind
răspândită în America
Latină,
Statele
Unite
ale
Americii și Australia, și doar o mică parte,
î n celelalte zone
ale lumi
i .
·
146.
Cca
mai
importantă
componentă
a sistemelor conservat i ve ,
ca
ș
i în
cele convenționale este
lucrarea
solului,
adică
modul de afânare, de
prelucrare
și
introducere
a seminței.
Definiție
Lucrarea
conservativă este
o
expresie
generală care
definește
diferite
modaltăți,
practici,
În
managementul
agricol
de afânare și
prelucrare a
solului În
vederea semănatului, În
condițiile excluderii
Întoarcerii brazdei și
menținerii
acoperite
cu muici
vegetal
a cel puțin 30
%
din
suprafață,
după semănat.
Sistemele tehnologice conservative au cvolut rapid după perioada 1950-1960,
a
t ât
pc
plan internațional, cât și în țara noastră,
în
funcție
de
posibilitățile
de
mecanizare odată cu creșterea capacității
tractoarelor
și
a
mașinilor agricole, și a diversificării
echipamentelo
r
de
afânare, prelucrare a solului
și
semănat.
Astfel,
acum
expresia
"
lucrare
conservativă "
,
cuprinde procedee
extrem
de variate,
de la
semănatul direct în sol neprelucrat până
la
afânare adâncă
fără
întoarcerea
brazdei
,
între
aceste
două
extreme
regăsindu-se
numeroase variane ca:
lucrăr
i
reduse,
lucrări
parțiale sau
în b
enzi
,
lucrări
rotaționale,
lucrări raționale, lucrări
în
muici vegetal ,
lucrăr
i în trafic
controlat,
lucrăr
i în
biloane.
147.
Condiții de aplicare a
lucrării
conservative
la nivelul fermei
Aplicarea
lucrări
l or conservative,
la
nivelul
ferme
i
se poate face numai după
o
foarte bună cunoaștere a solului și a
terenului,
pen
t ru
evaluarea
corectă a condițiilor
de
pretabilitate
în
cadrul specificului climatic.
Lucrările
conservative
nu
pot fi
aplicate
oriunde
și
oricând, evaluarea pretahilității
solului
și
a
terenului
trebuie
realizată doar de
unități
specializate,
cu
experiență în domeniu.
În acest
sens
sunt necesare
studii
pedologice
la nivelul fermei care
pe
baza criteriilor
de
pretabilitate (compoziție granulometrică,
stare de
compactitate, pantă, relief,
adâncime
a
apei
freatice
-
caracteristici de drenare)
și a
domeniului de
variație a valorilor lor
numerice stabilesc
unde și
ce
fel
de soluții conservative trebuie aplicate.
148.
De asemenea, este necesară
o
dotare cu o
anumi
t ă sistemă de mașini agricole care să permită,
atât
afânarea
și
lucrarea
solului
fără
întoarcerea
brazdei
(cultivatoare, combinatoare, cize l e ,
freze, sape
rota
t ive etc. )
,
cât și semănatul, în condiții
d
i ferite
decât
cele
d
i n sistemele convenționale.
149.
La
aceste două condiții, se mai adaugă și o a treia, care se referă la foarte buna cunoaștere
a
spectrului
populații
l
or
de buruieni,
a
gradului anterior de infestare, mai ales cu așa numitele buruieni problemă, și
în
același
timp
a celor mai eficiente erbicide, care
trebuie
aplicate pre și post emergent, la diferite plante cultivate.
150.
Acestei trei condiții sunt absolut necesare pentru aplicarea cu succes a lucrărilor conservative, considerate ca bază a promovării agriculturii durabile și în același timp cea mai importanță verigă
tehnologică
ce poate contribui substanțial,
la
protecția solului și altor resurse de mediu împotriva degradării.
· 15 1 .
Mai mult decât atât, toate cclelale componente
ale
sistemului
tehnologic
de cultivare a plantelor: fertilizarea minerală
și
organică,
ca
și lucrările de amendare, protecția plantelor, irigare, trebuie adaptate
la
specificul lucrărilor conservative,
i ar aces t
ea
la
rândul
lor
trebuie selecționate în așa fel încât să răspundă cât
mai
bine condițiilor
locale
pentru
a
conduce ,
în
cel mai scurt timp
la
rezultate
cât mai bune.
Apariția și dezvoltarea sistemelor
tehnologice
de
lucrare
conservativă a solului a fost generată, pc
de
o parte de intensificarea și extinderea proceselor degradării solului și altor resurse de mediu ca urmare a practicării sistemului de agicultură convențional, bazat pc lucrarea
intensivă
a solului cu întoarcerea brazdei, urmată de numeroase
lucrări
secundare în vederea efectuării semănatului și apoi pentru
întreținerea
culturilor agricole
în
perioada
de
vegetație, iar pe
de
alta de reducerea recoltelor
obținute,
creșterea consumurilor energetice și scăderea beneficiilor.
Avantaje
ale lucrării conservative
a
solului
152.
Aplicarea în fermă a sistemele tehnologice de lucrare conservativă a solului conduce nemijlocit
la
o serie de avantaje, care nu pot fi neglijate de nici un fermier.
Dintre diferitele sisteme conservative de
lucrare
a solului, semănatul direct este considerat ca fiind cel mai conservativ, întrucât se apropie
în
cea mai mare măsură de starea naturală a solului necultivat,
aflat
sub
vegetație
ierboasă perenă.
Trebuie să precizăm că prin aceste sisteme tehnologice obiectivele majore nu sunt legate de creștere imediată a recoltei la unitatea de suprafață, ci de ameliorarea și
îmbunătățirea
stării de fertilitate și productivitate a solului, de conservarea și de protecția stării de calitate a solului și a altor
resurse
de mediu
împotriva
degradării prin diferite procese.
153.
Cele mai importante avantaje la aplicarea semănatului direct
în
miriște se
referă
la:
•
scăderea
semnificativă a riscului erozional și creșterea
rezervei
de apă, ca urmare a prelucrării mecanice foarte reduse și prezenței mulciului
vegetal
de la suprafață ,
care practic o
acoperă în
totalitate, fiind cel mai util pc solurile pretabile situate
pc
pante.
Reducerea
proceselor erozionale contribuie
la
scăderea riscului de poluare a
apelor
de suprafață din
aval,
care sunt afectate de
procesele
de transport ale particulelor de sol
încărcate
cu diferiți compuși chimici;
•
creșterea
rezervei
de apă din sol, datorită
reducerii
cvaporațci de
la
suprafață și creșterii spațiului microporos,
reduce,
în zonele cu un climat mai
uscat,
cerințele pentru
apă de
irigație;
•
îmbunătățirea
regimului mișcam
ape,
ș, aerului în sol, ca urmare a modificării configurației macroporilor;
•
sporirea conținutului de materie orgamca m stratul de la suprafața solului, care
îmbunătățesc
astfel
caracteristicile
struclurale
și
de
lucrabilitate
ale
solului, contribuind
la
sechestrarea carbonului și altor gaze în sol, și
la
reducerea emisiilor,
(așa
numitele gaze cu efect de
seră)
precum si la reducerea mineralizării
azotului organic; odata cu
scăderea
mineralizarii materiei organice se reduce
și pierderea
în atmosferă a bioxidului de carbon;
•
stimularea activității biologice, mai ales pe cea a macro și mezofaunei;
•
stimularea biodiversității prin
noi
condiții de habitat și hrană pentru diferite spcci de viețuitoare și plante;
•
reducerea sensibilă a temperaturii și mai ales
a variațiilor
termice în primii I O cm de
sol;
•
îmbunătățirea,
în timp,
a
caracteristicilor de
traficabilitate
și lucrabilitate ale solului din perioadele de semănat
și
recoltat ,
astfel că, acestea se pot efectua în cadrul unui interval mai larg de umiditate, comparativ cu sistemul convențional, facilitând, de asemenea, recollatul
în climatele
mai umede;
•
creșterea, pe
termen
lung, cu cel
puțin
o
clasă
a gradului de fertilitate a solului,
datorită
ameliorării și îmbunătățirii condițiilor sale fizice, chimice și biologice și
a
reducerii
riscului
degradării solului prin destructurare, compactare, eroziune;
•
reducerea timpilor de lucru și a necesarului de forță
de
muncă cu aproximativ 50
%, datorită
numărului extrem de redus de lucrări mecanice. Acest avantaj devine
foarte
util
în
perioadele critice, alunei
când,
de exemplu,
semănatul
trebuie
să
se efectueze
într-o perioadă de
timp
foarte scurtă; de asemenea, reducerea
timpului
de
lucru
face
acest
sistem
să
fie mai 11exibil,
în unele
condiții
se pol ob ț ine
chiar
două recolte pe an;
•
recolta care
se obține,
frecvent este aproape egală sau mai redusă cu 5-1O
%
fa ț ă de cea realizată
î n
sistemul
convențional,
dar în
anii
secetoși
poate fi chiar mai mare;
•
sistema
de
mașini agricole
necesară
pentru
efectuarea diferitelor
lucrări și
operații ,
de la
semănat
la
recoltat,
nu este atât de complexă ca
în
sisteme l e
convenționale,
astfe l
încât, pentru
fermier este mai ușor de
întreținut
și
reparat,
•
sistema
de mașini agricole utilizată are
și
o sarcină pe osie mai
redusă,
astfe l î ncât
și
presiunea exercită pc sol este mai
redusă;
•
reducerea destul de serioasă a consumu l ui de carburanți ,
adesea ,
cu
40
până
la
50
%,
datorită
număru l ui extrem de redus de lucrări efectuate, nu poate fi neglijată de nici
un fermier;
în cultivarea porumbului și a soiei
prin
acest sistem reducerile de combustibil pot
atinge
chiar și 50-70
%;
154.
În
acest caz, fermierii isi asigura potenția l e
beneficii:
•
reducerea
sau eliminarea unor costuri diverse;
•
încadrarea
în
timpul
optim
de
semănare și
în
perioade l e optime
de
încolțire si
creștere
a culturii;
•
protecția
solului cu resturi
vegetale;
•
depunerea
pe sol
a unui
strat
de materie orgamca care in timp va
duce
l a imbunatațirca structurii solului si a capacitații
de
drenaj a
acestuia;
•
mineralizarea
scazută a azotului organic si
reducerea
spalării nitraților;
•
odată cu
scăderea mineralizării materiei
organice
se
reduce
si
pierderea
m
atmosferă a bioxidului
de
carbon;
•
se favorizează
în sol
dezvo lta rea faunei benefice ,
cum
ar fi râmele;
•
cresc condițiile de habitat si
hrană pentru păsări.
4.8.2
Semănatul direct
155.
Acestă tehnologie a semănatului
direct în
miriște presupune
introducerea directă
a semințelor în sol fără pregatirea
prealabilă
a patului germinativ.
Mașinile
de semănat sunt astfel construite
încât
permit pe
direcția de semănat
deschiderea unor șănțulețe
în care sunt
introduse
semințele.
De
aceea,
pentru
succesul diferitelor practici conservative,
dar
mai
ales al
semănatului
direct, fem1ierul
trebuie să
ia
în
considerare
modul
de gospodărire la
suprafață
a
miriștii,
a resturilor
vegetale
culturii
premergătoare, printr-o bună
l ucrare
de
mărunțire și
împrăștiere uniformă
la suprafață
în
perioada de
vară
- începutul toamnei.
Eliminarea resturilor vegetale
prin ardere este exclusă.
· 156. Pentru acca<;ta, fermierul arc câteva opțiuni în funcție
de
specificul loca l
și
va alege pc
cca care se pretează cel mai bine ,
și
anume:
•
mobilizarea superficială a
miriștii
până la
adâncimea
de maxim
1 O cm, prin
aplicarea
unei lucrări, de regulă
cu
discul ,
pe toată
suprafața solului,
imediat după recoltarea culturii
premergătoare;
•
tocarea resturilor
vegetale și lucrarea superficială doar
în
benzi, dacă
se
aplica tehnologia de
semănat în
benzi;
•
tocarea resturilor vegetale simultan cu recoltatul ,
dacă dispune de o semănătoare dotată și cu echipament suplimentar pentru o astfel de operație;
•
în
fermele
mixte
este
recomandată
practicarea pășunatului controlat.
157.
Pe lângă aceasta, mai ales în cazul semănatului direct, sunt necesare alte câteva reguli care trebuie
respectate:
•
nu se aplică pc soluri umede sau grele, ci numai în acord cu toate condițiile de pretabilitate, stabilite în acord cu specialiștii; este de regulă, pretabil pentru solurile care au textură grosieră și medie ,
afânate și bine drenate, pe cele care sunt deja degradate prin destructurare, eroziune, compactare secundară;
•
nu se practică pe terenuri puternic înierbate
sau
îmburuienate;
•
adesea este necesară o lucrare de tăvălugire a solului pentru asigurarea unui contact mai bun
între
sol și semințe; această lucrare nu se va aplica atunci cînd solul este prea umed;
•
este necesar sa se lase un timp suficient care să permită samulastrei și
burnienilor
să încolțească ,
după care se trece la combaterea acestora prin erbicidare. Precizăm că există o foarte puternică dependență față de erbicide,
întrucât
nu se aplică și combaterea mecanică. Sortimentul ,
dozele de erbicide ,
momentul de aplicare trebuie respectate
în
acord cu planta cultivată. De exemplu, controlul buruienilor numai prin erbiciderare nu este suficient de eficient
în
roația grâu-porumb ,
întrucât înainte
de semănat nu se aplică erbicide pentru combaterea buruienilor graminee ,
situația se schimbă dacă penttu acestea există erbicide selective postemergente; de aceea, pentru ca un astfel de sistem să reușească fermierul trebuie să-și
stabilească
o rotație de culturi care să cuprindă specii cât mai diferite, asolamentul cu plante contrastante reprezintă un factor foarte important;
•
este benefic
doar
dacă
suprafața
solului rămâne acoperită cu resturi vegetale, cel puțin 30
%,
imediat după semănat. Fermierul trebuie să aibă
însă în
vedere faptul că
resturile
vegetale
î ncetinesc sau
reduc ritmul
de
î ncălzire a solului, fiind deosebit de important
în perioada
de primăvară, întrucât determină întârzierea semănatului,
în
specia l î n zonclclc nordice;
de
asemenea, în astfel de zone germinația semințelor ca și răsărirea lor poate fi
încetinită
și neuniformă, astfel
încât în
primăverile
reci
acest sistem nu este
recomandat;
•
fertilizarea organică, ca și aplicarea amendamentelor, nu este posibilă, de aceea se vor folosi doar
îngrășăminte
minerale cu un grad ridicat de solubilitate, alături de
îngrășăminte
foliarc;
•
contro l ul
bolilor
și
dăunătorilor
trebuie monitorizat cu mare atenție ,
întrucât
substanțele chimice nu se pot
î ncorpora
în
so l,
semințele trebuie tratate înainte
de
semănat.
Mai
mult decât atât, resturile vegetale pot
încuraja
apariția și
înmulțirea
bolilor și dăunătorilor, astfel că monitorizarea atentă este deosebit de necesară.
4.9
Afânarea adâncă și omogenizarea solului
158.
În anumite condiții ,
amestecarea stratului superior
de
sol cu cele
inferioare
poate contribui la
î mbunătățirea caracteristicilor solului mai ales a celor fizice. Se va evita
"diluția"
exagerată a stratului superficial cu materia l
adus din adâncime la
suprafață,
deoarece acesta contribuie la
reducerea
ferti l ității ,
provocând
degradarea
fizică.
159.
u se va ara mai adânc de 20-25 cm pc solurile nisipoase fine și pc solurile prăfoase, care au conținut redus de materie organică, mai ales dacă subsolul este și mai sărac în material organic. Dacă
în
aceste condiții subso l u l
este arat, atunci nivelul de stabilitate al suprafeței devine chiar mai
redus.
În consecință, degradarea prin eroziune eoliană și hidrică poate fi intensificată.
160.
Afânarea adâncă,
prin omogenizarea
diferitelor straturi de sol, contribuie
la
scăderea conținutului de nutrienți accesibili pentru
plante
,
la
realizarea
unui pat germinativ mai grosier și la încălzirea mai
lentă
a solului în primăvară.
161.
Creșterea volumului de sol explorat de către masa radiculară poate fi obținută nu neapărat prin arătură cu întoarcerea brazdei, ci prin lucrări de afânare adâncă efectuate prin scormonire, subsolaj, scarificare.
162.
Arătura adâncă nu se aplică pe soluri subțiri, formate pe materiale afânate, supuse proceselor de alterare, cum este de exemplu, calcarul sedimentar.
În
contrast,
lucrarea
superficială, incluzând și lucrările de conservare a solului, poate contribui la
îmbunătățirea
stării structurale, la conservarea nutricnților în straturile din partea superioară a
profilului
de sol,
l
a
creșterea gradului lor de accesibilitate.
Fig.
6.
Lucrarea
superficială
a
solului
163.
Pajiștile care sunt
situate
pe soluri cu textură fină, cu drenaj intern defectuos,
au
o structură bine dezvoltată, cu microagregate, doar în stratul superficial cu o grosime de numai câțiva centimetri.
164.
Aceste
pajiști
trebuie reînsămânțate doar în condiții speciale. Aplicarea arăturii pe astfol de soluri nu
face
decât să contribuie la
reducerea
conținutului de materie
organică,
la distrugerea drenajului natural și astfel la creșterea riscului de degradare
antropică
de către mașinile agricole și animale. În acest mod, managementul unor
astfel de
soluri va fi și mai dificil de realizat în anii următori.
165.
Dacă
,
totuși, este necesară o reînsămânțare a acestor terenuri, atunci
aceasta
se va aplica
la
suprafață sau se vor utiliza
tehnici
de
lucrare
care să
afecteze
doar un strat superficial
de
sol.
166.
Solul trebuie deranjat cât mai puțin posibil atunci când sunt scoși din livezile pe rod unii pomi fructiferi, atunci când puietul este recoltat din pepiniere, atunci când terenul agricol este curățat
de
arbori,
arbuști.
167.
Toate lucrările mecanizate trebuie aplicate atunci când nu există riscul de compactare a solului, adică atunci când conținutul de apă din
sol
este
redus,
fiind în zona valorilor de traficabilitate.
168.
Mobilizarea
solului
în apropierea
sistemului
radicular trebuie să fie minimă.
169.
În anumite cazuri materialele
lemnoase
mai subțiri: rădăcini, cioate, arbuști,
pot
fi tocate de ma..5ini speciale cu discuri puternice și lăsate
pc
sol pentru a fi supuse proceselor de descompunere, de degradare.
170.
I'enfru
a aplica cele mai bune soluJii fehnice
în
confextul condiJiilor locale este necesară asisfențâ tehnică de specialitale.
Mare parte din zestrea arheologică este protejată de către sol. Acestă bogăție poate fi însâ deranjată, chiar degradatâ
sau
distrusă
prin
lucrări
de qfânare adâncă, de. funadare, drenaj, lucrâri de plantare și scoaLere a pomilor, arbuștilor, gardurilor
vii.
Aceste zone trebuie protejate prin legi
speciale.
Înainte de a începe o nouă lucrare este necesar
să
se
întocmească
un studiu documentar.
Informații
suplimentare pol.fi culese și din publicaJiile instituJiilor abilitate în domeniul arheolor;iei, istoriei etc.
Nu
toate vestigiile arhelogice suni protejafe prin lege, de.yi pot avea o mare importanJă istoricâ.
Dacă
ar
.fi
posibil, foale
siturile
arheologice ar trebui protejafe
și
conservate.
Dacâ
pe terenurile noasfre agricole se l!flă asțfel de vestigii este necesar
să.fie
confactate autoritățile și institutele de
. pecialitate.
4.10
Pierderea turbăriilor si a zonelor umede.
În unele
parți
ale
țării
există zone de turbării, care s-au
format
din terenurile înmlăștinite. Astfol de
zone
joase, nedrenate, turbării cu vegetație naturală,
sunt
habitate, practic din ce în ce mai
puțin
răspândite, care trebuie considerate
ca
medii de o mare importanță ecologică și științifică. Astfol de zone umede conservă bogății naturale de un interes deosebit pentru
cunoașterea
mediului
înconjurător.
În scopul protecției și conservării unor astfel de
ecosisteme
naturale sunt necesare subvenții de
la
diferite organisme naționale și internaționale.
171.
Dacă pe teritoriul fermei sunt prezente astfel de
zone
,
practic nedegradate sau
aflate
în
condiții naturale sau aproape naturale, trebuie protejate, conservate
în
această
stare mai
ales
în
scopul dezvoltării biodiversității și
al
promovării unui mediu
ambiental
cât mai sănătos și atrăgător penttu om și diferitele viețuitoare.
În trecut, în diferite țări, inclusiv
în
țara noastră, suprafețe considerabile din
zonele
umede și de turbării originale au fost desecate
pentru
a fi transformate în terenuri agricole.
Trebuie
să precizăm
că
, într-o
primă fază,
pc
o
durată
relativ scurtă de timp,
de
câțiva ani, aceste terenuri devin foarte
productive
,
dacă au fost bine drenate și fertilizate, cu
deosebire
pentru culturile
leguminoase
și rădăcinoase obținându-se producții foarte mari,
după
care devin practic neproductive, sau sunt menținute în circuitul agricol cu investiții foarte mari, astfel încât beneficiile obținute scad
continuu.
172.
Pentru ca drenajul să devină
eficient
este necesar ca pânza de apă freatică să fie coborâtă. Acest fapt nu este benefic și
de aceea
,
pentru modificarea destinației unor
astfel
de zone,
au
fost modificate condițiile naturale și regimul apelor freatice cu efecte nefavorabile neprevăzute.
173.
Scăderea nivelului freatic conduce la apariția și
intensificarea
unor procese, cum sunt cele de contracție, ca urmare a intensificării uscării care, împreună cu
lucrările de
cultivare repetată, stimulează procesele de crăpare, ca și pc cele de oxidare care determină reducerea grosimii stratului de turbă. Aceste soluri au
resurse
naturale pentru o perioadă
limitată.
Grosimea stratului organic este
în
scurt timp sever afectată de toate lucrările antropice.
174.
Pentru
reducerea pierderii materiei organice trebuie ca adâncimea apei freatice să fie păstrată cât mai aproape de suprafață o perioadă de
timp
cât mai îndelungată.
175.
În unele
zone
o atenție specială este necesară dacă sub stratul de turbă se află acizi sulfatici.
Degradarea
unor astfel de zone poate fi redusă
doar
dacă se trece
din
nou la reinstalarea condițiilor naturale. Această acțiune conduce
însă la
reducerea drastică a productivității în raport cu plantele cultivate.
176.
Viteza și intensitatea proceselor degradării unor astfel soluri poate fi redusă doar dacă terenurile sunt necultivate măcar un an
la
diferite perioade și
dacă
adâncimea apei freatice a
zonelor
adiacente este menținută cât mai aproape de suprafață.
4.11
Acoperirea permanentă a
solului
cu plante cultivate
Păstrarea suprafeței solurilor permanent
acoperită cu
vegetație este una
dintre
cele
mai
importante și practice măsuri,
fiind
la
îndemâna oricărui
fermier,
în lupta împotriva unor procese ale degradării
solului prin
destructurare, crustificare,
eroziune,
pierdere a
stratului
fertil, a
nutrientilor și a materiei organice.
177.
Solul este cel mai sensibil
la
destructurare și
la
producerea eroziunii în perioada de toamnă
-
iarnă, dacă este neacoperit sau este slab acoperit cu vegetație sau muici, mai ales în cazul căderilor de precipitații sub formă de ploi.
178.
Astfel, solul rapid saturat cu apă
este
incapabil de a mai drena apa în
exces,
fiind supus inevitabil riscului spălării rapide a stratului
fertil
ca urmare a scurgerilor de suprafață prin șanturi și
făgașe.
Pe
lângă
consecințele negative asupra viitoarelor culturi agricole provoacă depunerea sedimentelor în canale, pe drumuri și în apele de suprafață.
·
179. Plantele
prașitoarc, ca: porumbul, cartofii, legumele, etc., cultivate pc soluri vulnerabile
reprezintă
un
risc
suplimentar care conduce
la
creșterea vulnerabilității solurilor
la
degradare prin destructurare și eroziune.
180.
Practica
a demonstrat că valoarea unui teren agricol poate fi mentinută prin utilizarea culturilor agricole de acoperire. Acestea vor utiliza mult mai eficient nitrații din sol care altfel vor fi spalați și
transportați
în masele de apa în
timpul
iernii.
181.
Cele
mai
importante avantaje ale
păstrării acoperite a
suprafeței solului se
referă
la:
•
creșlerea nivelului de protecție a solului și indirect a allor resurse de mediu și implicit a beneficiilor;
•
îmbunătățirea stării solului în ansamblul său;
•
evitarea diferitelor costuri asociate cu
lucrările privind
decolmatarea și drenarea șanțurilor și a drumurilor;
•
protecția și
îmbunătățirea
altor
resurse
de
mediu ,
cum sunt apele
de
suprafață;
•
asigură un habitat important pentru
dezvoltarea
și conservarea biodiversității.
182.
Masurile strict
necesare
care trebuie aplicate se
referă
la:
•
stabilirea corectă, în asolament,
în
limp și spațiu, în funcție de condițiile specifice locale, a culturilor acoperitoare sau protectoare;
•
identificarea terenurilor vulnerabile la destructurare și procese erozionale, mm ales a celor situate pc pante și păstrarea
lor
acoperită;
•
includerea culturilor protectoare pe întregul ciclu de rotație a culturilor;
4.12
Culturi agricole protectoare
183.
De-a lungul unui ciclu de rotație a culturilor, buna acoperire a terenului asigură o
protecție
importantă
împotriva
proceselor erozionale ale solului.
184.
Terenurile arabile cu suprafetele neacoperite sau parțial acoperite
prezintă
vizibil efecte ale
degradării solului
la
suprafață prin
destructurare, crustificare și eroziune, mai ales
pe
terenurile situate în
pantă.
185.
Apele de
suprafată
în care ajung particulele de
sol încărcate
cu diferiti nutrienti prezintă
valori
ale indicatorilor
respectivi,
care depășesc cu mult limita admisibilă
(ex.
la compușii de azot
și
fosfor).
186.
Fiecare fermier are obligatia, dar, În același timp și interesul de a efectua, În teren, diferite observații și măsurători pentru aprecierea stării solului, a apelor de suprafață, a gradului de colmatare, etc., și să ia masurile care se impun pentru ameliorarea
și
evitarea
intensificării
și
extinderii
degradării
solului
prin destructurare și eroziune mai ales pe solurile cu un grad ridicat de vulnerabilitate situate pe pante, aflate În folosință la arabil.
187.
Fermierul trebuie să facă observații În teren pentru evaluarea:
•
stării de tasare a solului;
•
gradului de colmatare
a
apelor
din vecinatatca
terenurilor agricole ,
a șanțurilor și a canalelor de drenare;
•
prezența șanțurilor
și
făgașelor formate
la
suprafața
terenurilor
agricole.
· 188. Aceste observații permit fiecărui fermier să aprecieze dacă apar procese negative ,
care pot avea consecințe foarte nefavorabile,
atât
asupra veniturilor sale ,
cât și pentru calitatea mediului ambiant ,
prin:
•
reducerea
calității
solului
și implicit a
capacității sale productive;
•
pierderi de
semințe ,
material săditor, fertilizanți ,
pesticide;
•
scăderea veniturilor prin obligativitatea și/sau necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare de prelucrare
a
solului;
•
apariția
altor efecte nedorite în fermă cum ar fi: inundarea ș1 colmatarea drumurilor de
acces
și
afectarea
proprietății;
•
poluarea apelor de suprafață și subterane.
189.
Inspectarea
terenurilor
agricole, în
timpul și după
ploile
puternice
sau
de
lungă
durată,
pentru a observa
starea solului
reprezintă o
regulă de bază ,
care trebuie să
intre
în activitatea curentă a
fiecarui fermier.
1n
acest fel
se
pol identifica ,
în timp
scurt procesele negative ale degradării
solului și
lua măsurile corespunzătoare.
· 190_ Atunci când fermierul constată că degradarea solului prin diferite procese s-a intensificat și extins ,
tinzând să afecteze extrem de grav starea sa
de
fertilitate și productivitate, trebuie să apeleze la
instituții
abilitate pentru evaluarea riguroasă a fenomelor și proceselor
respective
și elaborarea
împreună a
pachetelor de soluții și măsuri necesare.
191.
Pentru protejarea solurilor
împotriva
eroziunii fiecare fermier
va
avea
în vedere realizarea
și
dezvoltarea
unui plan pentru identificarea și reducerea riscurilor de spălare
a
solurilor.Ca parte a acestui plan se
va
utiliza o succesiune și o
rotație
optimă a culturilor pentru a asigura pe toată perioada anului o acoperire cât mai eficientă
a
suprafeței solului agricol.
192.
Condiții pentru folosirea culturilor protectoare pe soluri susceptibile
la
eroziune:
•
pe solurile cu risc ridicat, care au fost semănate cu cereale de toamnă, după
recoltare, se
va efectua reînsămanțarea destul de timpuriu cu ierburi (nu mai
tarziu
de mijlocul
/sfarsitul
lui septembrie) pentru a asigura o acoperire de minimum 25% a suprafeței
solului înainte
de
sosirea
posibilei ierni timpurii;
•
după recoltarea tărzie a culturilor de rădăcinoase
sunt
preferate culturile de
primavara în
locul cerealelor de toamnă,
dacă
se poate realiza
în
timp
optim
o lucrare aratură pentru a
îndeparta
făgașele și compactarea
suprafeței
și pentru a crește capacitatea de absorbție și
drenare
a solului;
•
după recoltarea cerealelor, terenul nearat rămas miriște
peste
iarnă poate asigura un anumit grad de protecție a solului și în același
timp
o sursă de hrană de mare ajutor pentru diferite viețuitoare. Dacă
se
sean1ănă rapița pentru ulei după cultura de cereale solul poate fi de asemenea prelucrat primăvara;
•
diferite plante
perene,
ca
specii
de trifoi și loliun1 pot fi cultivate după culturi de primavară,
împreună
cu alte culturi
de
toamnă, de ex., sub grâu, așa numitele culturi ascunse;
•
în general, după recoltarea oricărei culturi
se
va avea
în
vedere
instalarea
altor culturi timpurii de acoperire, cum ar fi: secara
sau
alte
plante
furajere, acolo unde solurile prezintă risc ridicat
la
degradare,
și ar
rămâne
descoperite în perioada
de
iernă;
•
pe soluri
cu textură grosieră, atunci când se
înființează
cultura sfeclei de zahăr după cereale sau după o cultură de acoperire, care a fost
în
prealabil tocată și împrăștiată uniform la suprafața solului (de ex. secara), se poate avea
în
vedere semănatul într-un pat germinativ pregătit doar prin lucrări reduse.
Patul
germinativ
mai
grosier
poate
contribui
la
prevenirea eroziunii solului cultivat cu sfeclă de zahar
în
pcrioda aprilie-iunie, atunci când cultura de acoperire nu este bine dezvoltată;
•
dacă se vor cultiva cartofi și diferite legume, suprafața solului
trebu
ie
protejată prin culturi protectoare până
la
pregătirea solului pentru plantare;
•
la înființarea culturii de porumb se poate avea în vedere cultura ascunsa de lolium. Diferite specii de lolium sunt
rezistente la
atrazin, utilizat ca erbicid
în
combaterea buruienilor. Alternativ se poate înființa și o cultură de acoperire
pentru perioada
de
iarn
ă,
dupa
recoltarea
plantei premergătoare;
•
în zonele vulnerabile este necesară
introducerea
unei culturi de ierburi perene în cadrul ciclului de rotație a culturilor. O altă măsură de protecție se
referă
evitarea lucrării intense a solului, mai
ales
când solul este prea umed pentru
a
fi prelucrat. Adesea este necesară stabilirea unui sistem conservativ de
prelucra
re
redusă
a solului
pentru
a păstra
la
suprafata solului
resturi
le
vegetale
ale
culturilor;
•
de
asemenea,
se
va avea în vedere
plantarea gardurilor vii și
înființarea
zonelor
tampon
înierbate pentru
limit
area
scurgerilor de suprafață;
•
reducerea
impactului scurgerilor
de
suprafață asupra canalelor
de
drenaj;
•
unde eroziunea este severă, pe terenuri în pantă, se va avea
în
vedere scoaterea
solului
de
la arabi l ,
chiar de
la
agricol și
trecerea
sa la o nouă destinație.
4.13
Iarbă,
garduri
vii,
arbori
și
arbuști
·
193.
Agricultura beneficiază de tehnologii moderne
de
cultivare a
plantelo
r
și
de
mașini și utilaje agricole performante, ceea cc
face
posibil ca o gamă foarte largă de terenuri situate pc pante cu grad marc de
încl
inare
să fie utilizate ca terenuri
agricole
și cultivate
rentabil.Inevitabil, o data cu creșterea suprafetclor exploatațiilor agricole se produce și pierderea unor
valoroase
habitate naturale care
includ
și vegetația specifică terenurilor în pantă.
· 194. lnlăturarca vcgctatici, prin defrișarea terenurilor situate pc pante lungi și mai
înclinate, pentru
a
Ic
transforma
î n terenuri agricole ,
conduce
la
creșterea riscului apariției eroziunii, a scurgerilor de suprafață și a poluării
apelor
de suprafață. ln
această
situație efectuarea
lucrarilor
agricole pc curbele de nivel nu mai este suficientă pentru a stopa fenomenele atât de nefavorabile,
dacă
nu se iau și alte masuri ,
care privesc
instalarea
benzilor
înierbate,
a gardurilor vii, a arborilor și arbuștilor,
trecerea
la lucrări
de împădurire.
195. Ierburile
și
alte tipuri de vegetație permanentă, reprezintă în același timp filtre naturale pentru
reducerea
sau chiar
stoparea îmbogățirii
ape l or de suprafață cu nutrienți
și pesticide datorită
scurgerilor
de suprafață.
Experiența
practică a demonstrat că plantarea vegetației permanente
pe terenurile
fermelor cu probleme
serioase
și
frecvente
de eroziune ,
nu
numai ca protejează eficient
terenurile
vulnerabile precum luncile ,
văile lungi sau abrupte sau vai l e naturale de drenare, dar aduc și alte beneficii.
Prin
îmbinarea
corectă a
acoperirii
terenuri l or cu plante agricole ,
ierburi perene și
alte tipuri de vegetație,
procesele erozionale sunt păstrate sub control și
productia
obținută
poate
fi menținută
rentabilă.
· 196. Principalele
beneficii
care pot
fi
obținute de fermier se
referă
l a
următoarele:
•
conservarea stării de fertilitate a solului și
a potențialului
său productiv ș,
î n același
timp reducerea deprecierii
culturilor agricole;
•
păstrarea
calității apelor de
suprafață;
•
reducerea
costurile suplimentare cc apar
din
lucrări
necesare
pentru
înlăturarea
efctelor negative ale
inundarii
și colmatării șanțurilor, cana l elor,
drenurilor
și
a
drumurilor de acces;
•
sporirea biodiversității, protecția faunei și florei salbatice;
•
crește valoarea
naturală
și
peisagistică
a zonei contribuind
la
creerea
unui
mediu ambiental
prietenos.
4.14
Vegetația permanentă
197.
Utilizarea vegetatiei
naturale
poate
fi mult mai economica m anumite zone ale fermei,
în
scopul reducerii scurgeri l or de suprafață,
dar
și pentru ameliorarea și îmbunatățirea peisajului, ca o alternativă viabilă la culturi l e
agricole.
198.
Această so l uție este
benefică în
următoarele situații:
•
pe pante>
I
I
O
care sunt dificil de lucrat cu mașinile
agricole
obișnuite;
•
pe soluri
foarte gre l e și umede, cu risc
ridicat
al
degradării
prin diferite procese, datorită
aplicării
intense a lucrări l or
agricole și
chiar improprii pentru acestea ,
fiind necesare cheltuieli suplimentare care duc la ineficiență economică;
•
pc pante
lungi și foarte lungi;
•
pe văi
și căi naturale de drenaj care sunt supuse eroziunii
de
adâncime;
•
pe
mari suprafețe de teren destinate folosinței
agricole
numai prin
aplicarea
de
benzi
înierbate permanent sau garduri
vii.
199.
De aceea, este deosebit de utilă
o
hartă a întregii ferme pentru a
stabilii
zonele pe
care
vegetația naturală, neagricolă ,
poate fi introdusă pentru
protejarea solulului.
200.
Schimbarea
utilizării terenurilor agricole în
special la
terenurile
supuse
puternic eroziunii face obiectul sistemelor
și schemelor
de plăți compensatorii, care sunt aplicate și
în
Uniunea Europeana.
4.14.1
Ierburi permanente
201.
Inființarea zonelor
pemrnnent
înierbate pe
terase, limite
ale
terenurilor
agricole, sau
pe
terenurile agricole
vulnerabile supuse
conversiei, oferă fermierilor posibilitatea obținerii unor importante compensa ț ii la care se adaugă
și
alte
avantaje
economice care
decurg din
îmbunătățirea
valorii
peisagistice
și a diversificării și
reabilitării
florei și faunei sălbatice ,
împreună
cu
îmbunătățirea
generală a condițiilor ambientale.
202.
Acțiunile pc care le poate desfășura un bun fermier ,
care este interesat
de reabilitarea
condițiilor de mediu din zona
î
n
care se afla ferma sa, dar și de beneficiile evidente de care le
va
avea ,
se
referă
la următoarele:
•
Schimbarea destinației terenurilor situate pc pante abrupte precum și a celor puternic afectate de eroziune,
în
terenuri permanent
înierbate
(pajiști, făncțc).
•
înființarea
benzilor
pennanent
înierbate
cu
plante perene,
situate la marginea
terenurilor
agricole
și pc
haturi,
permite
î ncetinirea și filtrarea scurgerilor;
•
înfi ințarca de pajiști permanente ,
care reduc scurgerile de suprafață și captează sedimentele, în zonele care constituie căi naturale de drenare, unde scurgerile se colectează pe vai.
ln
aceste zone după
înființarea
pajiștilor este necesară verificarea periodică a fixării ierburilor perene, dacă se
refac înainte de
inundările ce
apar
în zonele de drenaj natural;
•
înființarea de benzi permanent
înierbate
sau plantate cu arbori și arbuști, care vor acționa ca filtre naturale, de-a
lungul
terenurilor
agricole
adiacente cursurilor de apă, pe o lațime
de
cel putin
2
metri.
4.14.2
Carduri vii
203.
Restabilirea sau
inființarea gardurilor v11 m combinație cu zonele permanent
înierbate
și împădurite
în scopul delimitării zonelor
vulnerabile
ale terenurilor
arabile
și
reducerii
lungimii pantelor, constituie o acțiune necesară
și
obligatorie pentru
oricare
fermier care
se
confruntă cu
problemele
apărute
în
unna eroziunii
și
degradarii
solului.
Gardurile
vii vor
fi aliniate de-alungul contururilor
și asociale șanlurilor,
canalelor
sau
digurilor pentru o eficiență maximă în lupta cu
scurgerile
de suprafată
și
eroziunea.
204.
Acțiunile cele mai importante se referă la:
•
protejarea gardurilor
vii
naturale
în
zonele prestabilite ca fiind vulnerabile la degradare, iar acolo unde
acestea au
fost
desființate
sau
au
fost afectate,
vor
fi luate măsurile de
reînființare
și reabilitare a
vegetației
permanente.
•
plantarea de garduri vii
transversale, în
special pe pantele lungi, în scopul
reducerii
forței și intensității
scurgerilor
de
suprafață;
•
în
cazul
replantărilor
este ncccar să fie utilizate specii naturale specifice zonei.
4.14.3
Împăduriri
205.
Pe pantele
lungi,
unde
solul
este
puternic vulnerabil la
eroziune
și scurgeri
de suprafață, restabilirea
sau înființarea
benzilor tampon
împădurite se va
face, de
asemenea,
in completare
cu
zonele înierbate permanent
și
gardurile
vii.
Și în
acesl
caz
fermierii
pol
beneficia
de
plăți
compensatorii și asistență tehnică. Aceste
zone
împădurite,
bine
inlreținule pol deveni imporlanle surse de venituri.
206.
Acțiunile pc care trebuie să Ic desfășoare fermierul în această situație se
referă
la:
•
plantarea
zonelor
împădurite
de protecție pc marginea
terenurilor
arabile
vulnerabile și
intreținerea
acestora;
•
planificarea plantării
arbori
l or
pc
pantele lungi, pentru a reduce lungimea
lor;
•
materialul săditor se va constitui din specii corespunzătoare de arbori și arbuști, cum ar
fi:
salcâmul, răchita, mai ales în coridoarele constituite ca benzi
tampon
de alungul
râurilor
și
pe
terasele construite în scopul protectiei împotriva eroziunii;
•
pășunatul și accesul
șeptelului
va fi
restricționat
și, în acest scop, se impune îngradirea zonelor împădurite precum și a celor nou înființate.
•
fermierii
trebuie
să solicite sprijinul altor spccialisti și să
apeleze
la schemele de plăți compensatorii în cazul
în
care
înființează
sau reabilitează benzi tampon, pajiști, garduri vii și zone
împădurite.
V.
ASPECTE PRIVIND MANAGEMENTUL
FERMEI
5.1
Managementul folosințelor
și
cerințelor de apă
207.
La implementarea
strategiilor de gestiune a folosințelor
și
cerințelor de apă
,
standardele
tehnice, metodologiile
și
instrucțiunile
vor fi considerate
ca
instrumente folositoare la toate nivelurile.
Se vor avea în vedere următoarele:
•
efectuarea
de
analize detaliate,
inclusiv
metode pentru rezerve
temporale ș1
cerințe în sub-bazine;
•
investigații asupra proceselor de scurgere, strategii pentru irigații, studii privind cerințele de apă și rezervele disponibile;
•
promovarea profesionalismului prin afiliere
la
insliluții și asociații profesionale;
•
dispozitive
pentru regularizarea și
măsurarea
consumurilor de apă;
•
metode,
tehnici
de irigare moderne pentru creșterea randamentului utilizării apei;
•
metodologii modeme penlru
aprecierea
cerințelor de apă necesare agricullurii;
•
utilizarea manualelor (instrncțiunilor) de proiectare și
întreținere
a lucrărilor de irigații și construcții.
Ge. tiunea informației
este una din cele mai
importante probleme
ale folosinței și cerinței
de
apă pentru planificarea
integrată
a resurselor
de
apă. Un sistem bun de management al informației
este
un instrument valoros
întrucât
"a
măsura
Înseamnă a
cunoaște".
208.
Cele mai importante eforturi
privind
gospodărirea apei se depun în situații de criză, de ex.,
în
perioadele
de secetă.
209.
Câteva din instrumentele
disponibile
ale
managementului
informației
care includ
baze
de date, modele computerizate cunoscute și strategii generale se
referă la :
•
cunoașterea resurselor de apă disponibile - în special a celor subterane
-
nivelul de folosire a
resurselor
este de
obicei
necunoscut;
•
haze de date
pentru
susținerea strategici privind gospodărirea apei;
•
efectele demografice, rata exodului rural ;
•
capacitatea de a plăti penau consumurile
din
ce
în
ce mai mari
de apă;
•
estimarea folosinței de
apă
sectoriale prezentă și viitoare, și apoi folosirea estimărilor pentru
realocarea apei acolo unde
este o insuficiență prognozată;
•
evaluarea calității
apei
folosite la
irigații (ex.
salinitatea) în
diferite anotimpuri
și efectele acesteia asupra recoltei;
•
date
privind
cantitățile de apă actuale extrase de fennieri din râuri pentru lucrările și necesitățile proprii de stocare;
•
documentații ale studiilor de caz privind cerința de apă;
•
date asupra prognozei cerinței de apă;
•
sisteme
informaționale referitoare
la
schemele
de aprovizionare cu apă ș1
canalizare;
Asigurarea necesarului de nutrienți pentru culturile agricole și pentru pajiști este o
problemă
care trebuie
tratată
și rezolvată cu marc atenție.
Cantitățile de nutrienți care sunt aplicate
trebuie
să fie în acord cu cerințele plantelor.
Utilizarea
îngrășămintelor
organice naturale și chimice
în
cantități care depășesc cerințele
înseamnă risipă,
cheltuieli suplimentare, chiar poluare a apelor de
suprafață
și subterane.
5.2
Managementul îngrășămintelor
organice naturale
21O. Cu
toate
că ingrașămintele organice naturale, în special gunoiul de grajd, corect utilizate, pot contribui la sporirea și conservarea fertilității solului, de-a lungul timpului acestea au fost înlocuite, adesea total, cu îngrășămintele minerale.
211.
Astăzi,
din
ce în ce mai mulți fennieri au
început
să
înțeleagă
că aplicarea
îngră . șăminte lor
organice pe terenurile agricole,
în
cantități corespunzătoare
și
la momentul potrivit, pot
reduce
cheltuielile
și
conduce
la beneficii importante.
lată
câteva consecințe pozitive:
•
reducerea
cheltuielilor
alocate
fertilizării
minerale
;
•
îmbunătăirea
stării
structurale
a solului ,
reducerea
riscului
degradării prin diferite
procese,
îmbunătățirea
și conservarea
în
ansamblu a stării
de
fertilitate a solului și creșterea productivității acestuia;
•
reducerea costurilor pentru gospodărirea deșeurilor organice provenite de la creșterea păsărilor și animalelor;
•
creșterea biomasei vegetale;
•
reducerea
riscului de poluare a apelor.
212.
Sunt
necesare
eforturi,
reconsiderări
și acțiuni
privind:
•
utilizarea îngrășămintelor organice naturale și în special a gunoiului de grajd având în
vedere
că acestea nu sunt deșeuri ci
surse
de ferlilizanți și materie organică deosebit de
valoroase
pentru
sol;
•
dotarea cu utilaje și echipamente adecvate
pentru
administrarea acestora
pe
teren
în
condiții optime ;
•
întocmirea
planurilor de gospodărire a tuturor materialelor organice din fermă și a schemelor de fertilizare
pentru
a evita poluarea solului
și
apelor.
Reducerea cheltuielilor și
respectiv
creșterea beneficiilor pol li obținute dacă, în mod
regulat,
se analizează cerința de nutrienți a culturilor, rezerva de nutrienți din sol, reacția solului și corectarea normelor
de
aplicare a
îngrășămtelor organice
naturale, singure sau alături de îngrășămintele chimice. Astfel, se evită acumularea
în
exces a nutricnților solubili, precum și pierderea acestora prin spălare și scurgere către apele
de
suprafață și freatice.
5.2.1
Rezervele
de nutrienți din
sol
213.
Fiecare fermier trebuie să întreprindă următoarclcr ați uni:
•
să realizeze și să aplice programul necesar de analize ale solului, care depinde de opțiunea fie . căruia. Pentru acei fermieri care nu au experiența necesară, dar și pentru cei care nu obțin rezultatele dorite, este necesară solicitarea sprijinului specialiștilor din cadrul oficiilor județene de studii pedologice și agrochimice care
întocmesc
programele de analiză, efectuea7ă analizele și studiile pedologice necesare și acordă asistență tehnică de specialitate;
•
să asigure utilizarea eficientă a fertilizanților pe bază de azot, fosfor, potasiu și a altor clemente necesare nutriției plantelor. Aceasta trebuie să se bazeze numai pc rezultatele analizelor de sol, care trebuie efectuate periodic și pc cunoașterea cerinței fiecărei culturi față de diferiții nutricnți;
•
să elaboreze, pc baza datelor respective, planuri de fertilizare la nivelul fermei, pc o durată de 2-4 ani;
•
acolo unde distribuie anual
îngrășăminte
organice naturale, trebuie să efectueze analize chimice ale solului, periodic, fie toamna
târziu,
fie primăvara, în scopul cunoașterii rezervelor de nutrienți ce pot fi puse la dispoziția plantelor.
5.2.2
Distribuirea Îngrășămintelor organice naturale pe sol
Îngrășămintele
organice de diferite proveninențe și cu o consistență variată (gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd și alte dejecții lichide, semifluide-păstoase, îngrășăminte organice lichide, nămoluri de canalizare, etc.,) sunt considerate ca surse valoroase de materie organică, azot, fosfor, potasiu și alte minerale, care sunt indispensabile culturilor agricole. Luând în considerare conținutul de nutrienți din astfel de materiale organice
se
poate reduce consumul de îngrășăminte minerale.
214.
Cantitatea de azot accesibil pentru plantă din îngrășământul organic natural utilizat depinde de diferite condiții: de originea acestuia, de condițiile hidrometeorologice din perioada când acesta este administrat, de sol, de modul de administrare, etcă
215.
Fiecare fermier trebuie să ia în considerare urmatoarele recomandări:
•
să
efectueze
analize
chimice
asupra
conținutului
de
nutrienți
din
probe reprezentative ale materialelor organice respective, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci cel puțin să utilizeze informațiile existente care oferă date asupra conținutului de nutrienți disponibili pentru diferite tipuri de
îngrășăminte
organice naturale, date care pot fi găsite la diferite instituții de specialitate;
•
aplicarea îngrășămintelor organice naturale primăvara devreme să fie efectuată numai în perioade optime, utilizând utilaje și echipamente care nu afectează solul;
•
este esențial planul de management al tuturor materialelor organice din fermă ,
bazat pe recomandările
"
Codului de bune practici agricole pentru protectia
apelor
Împotriva poluării
",
care indică zonele cu restricții de aplicare, zonele cu mare risc de poluare unde nu se poate face distribuirea îngrașămintelor în timpul iernii și terenurile cu risc pe care
îngrășămintele
se aplică doar cu precauție;
•
echipamentele de distribure ale utilajelor de administrare trebuie reglate
la
fiecare aplicare la normele
stabilite
în prealabil;
•
cele mai indicate și eficiente metode de aplicare a îngrășămintelor organice naturale
sunt: încorporarea
în
sol
imediat după administrare,
injectarea
în sol și împrăștierea în benzi. Nu este recomanandată împrăștierea la suprafața solului întrucât determină pierderi importante de azot sub formă de an1oniu conducând la poluarea atmosferei;
•
administrarea se
va
face doar după identificarea perioadelor
optime
de aplicare.
Îngrășămintele
organice
de
consistență lichidă și
semilichidă,
de exemplu: urină,
must de gunoi de grajd, dejeqii semi11uide-păstoase de la păsări, nămol de canalizare, etc., care au conținuturi
ridicate
de azot accesibil plantelor,
vor
fi. aplicate
primăvara.
Dacă aceste îngrășăminte
sunt
aplicate toamna, în
special
pe
solurile subțiri,
pe
solurile
nisipoase, pierd rapid azotul prin spălare. Gunoiul de grajd, precum
și
gunoiul provenit de la așternuturi din grajduri, dar și alte îngrășăminte
provenite
din diferite materiale
și
resturi organice,
de
consistență
solidă,
pol
fi
aplicate toanma și chiar
iarna, întrucît acestea
disponibilizează azotul în timp, astfel că riscul de pierdere prin
spălare
este
redus;
•
îngră . șăminte le
care conțin azot imediat accesibil se vor administra
doar în
cantități reduse care
să
acopere strict necesarul culturilor
și
luând în considerare
rezerva din sol.
Oe regulă, nu se aplică pe percursul unui an cantități mai mari de
170
kg de azot total la hectar;
•
nu
se vor
aplica
îngrașăminle
dacă:
solul este crăpat
(fisurat) în
adâncime, dacă terenul este pregătit în
vederea
instalării drenurilor;
lucrările
de drenaj au fost efectuate în ultimele 12 luni; au fost efectuate lucrări de afănare prin subsolaj în ultimele 12 luni;
solul a fost inundat și/sau
are
exces de
apă;
solul
a fost înghețat 12 ore
sau
mai mult în decurs de 24 ore; solul este acoperit cu zapadă.
•
îngră
.
șămintele
organice naturale, de cele mai multe
ori,
nu furnizeză fosforul si
potasiul în
canități suficiente creșterii și dezvoltării culturilor. De aceea, trebuie să se aibă
în
vedere acest aspect, iar atunci când este necesar, să se suplimenteze prin fertil
izararc
111
incrală;
•
în
zonele
vulnerabile
la poluarea cu nitrați se vor respecta obligatoriu prevederile privind modul de
distribuție
și cantitățile de îngrășăminte organice
naturale.
5.2.3
Compostarea
216.
Metoda
cca
mai
bună de
valorificare
a reziduurilor organice o
reprezintă
compostarea.
Îngrășămintele
organice
naturale
de
diferite
proveniențe sunt amestecate cu diferite
materiale
vegetale
și
sunt depozitate, după o anumită procedură,
în
grămezi, fiind
supuse descompunerii. Acest
proces se
dcsfașoară
în
prezența
acrului
și apei
aplicată într-o
anumită proprtic; acești factori favorizează descompunerea.
217.
Beneficiile compostării:
•
se
reduce
volumul diferitelor materiale supuse compostării, fiind ușurată manipularea acestora la
transport
și aplicarea
lor
pe
teren;
•
compostul este
un valoros
ameliator și
recondiționator al
solului;
•
compostul este curat de semințe de buruieni și
diferiți
agenți patogeni;
•
compostul este un bun furnizor de hrană pentru culturi datorită eliberării treptate a nutrienților ușor de absorbit și asimilat
de
către plante;
•
în
comparație cu gunoiul
proaspăt,
se poate administra pc teren
în
perioade mai lungi
de
timp;
•
reduce capacitatea de stocare și aplicare de îngrașăminte,
în
special
a
celor minerale.
218.
La prepararea compostului trebuie avute în vedere următoarele măsuri:
•
prepararea
composlului
se va
face cât mai aproape de locurile în care esle prezent materialul brut,
în
scopul reducerii costurilor, în
special
al
transportului;
•
grămezile stocate
în
spații neacoperite
vor
avea
înalțimea
maximă
de
2,5 m pentru
a
putea
elimina
rapid excesul de
apă
provenit din ploi;
•
grămezile trebuie să fie
întoarse
cel puțin
o
dată folosind un tractor cu
lamă
frontală.
Mai
multe
intoarccri
contribuie
la
îmbunătățirea
procesului
de compostare dar conduce la creșterea costurilor;
•
în
grămada
de
compostare, temperatura crește
la
valori
între
50 ° C -
60°C (cu scurte perioade cu
temperaturi mai
ridicate pentru distrugerea semințelor de
buruieni
și
a
agenților patogeni); dacă temperatura coboară se face
remanierea
grămezii pentru
a-i
asigura
aerarea
și umiditatea necesară; dacă umiditatea a scăzut se aplică
apă
pentru a se atinge un conținut de apă de 45-60
%.
Este necesar ca temperatura să se verifice periodic;
•
în timpul procesului de compostare au
loc
importante degajări
de
dioxid de carbon, vapori de apă și amoniac. Pierderea
de
amoniac poate fi
redusă
prin creșterea conținutului de materiale celulozice sau paic
în
masa materialelor oganicc depozitate
în
grămezi pentru compostare;
•
lichidul, care este filtrat de gramada de compost
trebuie
să fie colectat și apoi folosit la umezirea grămezii.
5.2.4
Depozitarea
ingrașămintclor organice naturale
219.
La dcpozitatca
îmgrășămintelor organice, de cca mai marc
importanță
sunt spațiile de depozitare ,
care trebuie să permită stocarea acestora până
la
distribuirea lor pc
teren în
perioadele optime de aplicare. Este dorit ca acca<;ta să se
realizeze
printr-o bună organizare a spațiilor existente.
220.
În pcriada
depozitării trebuie să se
verifice
dacă:
•
toate
apele provenite din fermă, convențional curate, cum ar fi scurgerile din apele de ploaie de pc acoperișuri sau
de
pc suprafețele și platformele curate, nu ajung
în
apele uzate sau spațiul depozitării gunoiului de grajd ,
și sunt drenate separat;
•
dacă
se poate reduce
producerea materialelor organice
și
îngrășămintelor
de origine animală printr-o gospodărire mai bine organizată;
•
incintele ,
curțile, spațiile
pentru
depozitarea materialelor
respective
și depozitele pot fi acoperite eficient
alocând
costuri
relativ
mici.
221.
Trebuie să se urmărească atent cantitatea materialelor organice produse
în
fermă și modul
în
care ploile afectează cantitatea finală care trebuie stocată.
În acest sens, fermierul va
lua
următoarele măsuri:
•
se
va
calcula cantitatea dejecțiilor provenite de
la
animale;
•
se va calcula volumul apelor uzate generate;
•
se
va
calcula capacitatea de stocare necesară pentru
perioada
în care
nu
se face administrarea
îngrășămintelor,
capacitate suficientă care să nu conducă la poluare;
•
trebuie
ca precipitațiile de pe acoperisuri, platforme și incinte deschise, drumuri și
lerenuri să
nu ajungă
în
spațiile deslinate depozilării;
în acest
mod se
poale
păstra nediluată concenlrația de nulrienți din
îngrășăminlele
organice naturale;
•
costurile finale de realizare a acoperirii zonelor de stocare se pot considera beneficii prin minimalizarea producerii de
ape
uzale;
•
acoperirea spațiilor de stocare reduce și pierderile de nutrienți.
5.2.5
Aplicarea îngrășămintelor chimice
Atât recomandarile privind fertilizarea
cu
îngrășaminte
chimice cuprinse
în prezentul cod, cât
și cele
din
"Codul de
bune practici
agricole
pentru protectia apelor Împotriva poluarii"
vor fi aplicate
cu
rigurozitate
în
scopul
asigurării nutriției optime a culturilor
agricole, fără
a conduce la efecte
negative asupra
diferitelor resurse de mediu.
222.
Utilajele
și echipametele modeme de fertilizare sunt de mare precizie, astfel
încât
permit efectuarea reglajelor necesare pentru asigurarea aplicarii uniforme a dozelor calculate.
223.
Sunt necesare totuși
câteva
măsuri
care
trebuie luate de
fiecare
fermier:
•
verificarea
îngrașământului
chimic ce urmează a fi aplicat;
•
verificarea
uniformitații
și
a
cantității
administrate
prin
dispozitivul
de împrăștiere. Neuniformitățile trebuie să fie mai mici de
15%;
•
respectarea
benzilor
de protecție din apropierea cursurilor de apă în care nu se face administrarea îngrășăminlelor chimice.
•
nu se vor
administra
îngrașăminte chimice prin
împrăștiere
pe timp de vânt;
•
nu
se
vor
aplica
îngrășăminte
minerale dacă:
solul este crăpat
în
adâncime sau pregătit
în
vederea
instalării
unor drenuri sau pentru a servi
la
depunerea unor materiale de umplutură; sau câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat
lucrări de
subsolaj
în
ultimele
·
12
luni;
solul a fost inundat și/sau are exces
de
umiditate;
solul a fosl înghetal 12 ore sau mai mull
în
decurs de 24 ore; solul
este
acoperit cu zapadă.
•
dacă
pe
un
teren
se aplică și îngrășăminte organice naturale, atunci
administrarea
îngrășămintelor chimice se va face întotdeauna
în completare numai până la acoperirea necesarul
optim
de nutrienti
al
cullurii respective;
•
lrebuie efectuală monitorizarea atenlă
a
conditiilor de nutriție a culturii ca
o
masură stricl necesară de aplicare cu acuratete a fertilizantilor
în
perioadele de creștere și
fruclificare
a cullurilor;
•
alternarea
normelor
de forilizare
aplicate
pe
leren este necesară
penlru armonizarea rezervei variabile a
diferiților
nutrienți din sol.
5.3.
Gospodărirea șeptelului
224.
Accesul
la
păscul al
turmelor
de animale în timpul
perioadelor
umede delermină degradarea pășunii și
solului.
In acesle perioade,
pășunile
nu vor fi exploatate, penlru a pem1ite refacerea vegelației, penlru a
reduce
riscul
degradării
solului
prin
compactalre, prin
scurgeri
de suprafață,
prin
eroziune.
225.
Gospodărirea coreclă a pășunilor și fânetelor, pe
înlreaga
fermă aduce beneficii mai
mari fermierului
și,
în
același timp,
îl
scutește de diferile inconvenienle care apar din degradarea pășunilor și a
solului.
Fem1ierul poale
alege
între
pășunatul extensiv și cel
inlensiv,
sau asigurarea unor surse suplimenatare de hrană,
bazându-se
pe buna cunoaștere a capacității de producție a
fermei.
Aceasta înseamnă și
reduce
r ea nivelului de stocare și utilizare alternativă a unor locații mobile pentru hrănire.
226.
Este necesar ca drumurile de
acces a
l e turmelor de animale către
pașuni
să fie bine stabilite, delimitate și corespunzatoare din punct de vedere al
traficabilității.
Căile de acces vor fi utilizate și pentru traficul utilajelor și al vehiculelor, la care sistemele de rulare trebuie să fie
dotate
cu
pneuri
de mare balonaj, pentru a avea o cât mai mică sarcină pe osie, și astfel
o
cât mai
redusă
presiune asupra solului.
227.
Drumurile de acces
trebuie
sa ofere fermierului siguranță
în
ceea cc privește traficul animalelor, pentru ca acestea sa nu sufere vătămări,
degradăr
i
a
le
copitelor, etc., ceea cc ar însemna
reduce
r ea veniturilor și costuri suplimentare.
228.
Respectarea regulilor
de
pășunat și asigurarea căilor de
acces
pentru
animale
în mod corespunzător asigură:
•
o
mai
bună
stare de sănătate a șeptelului și creșterea productivității;
•
îmbunătățirea
producției de masă verde și a valorii nutriționale a furajelor pentru
animale;
•
reducerea costurilor
de reabilitare
șt intreținere a pășunilor ș1 creșterea producției de fânuri;
•
reducerea degradării solului prin compactare și eroziune;
•
calitatea apelor
de
suprafață;
•
protejarea și
divers
i ficarea florei
și
faunei sălbatice;
•
creșterea valorii de capital a fermei.
229.
Masurile
necesare ce trebuie aplicate de
fermier
se referă la:
•
controlul pășunatului, al
rețetelor
de hrană, a
zonelor
de hrănire;
•
controlul căilor de acces pentru
animale
în
scopul evitării accidenlelor și rănirii animalelor;
•
planificarea rotației zonelor
de
păscut, precum și a locațiilor mobile de hrănire suplimentară
și
de
adăpare,
corelată
cu
in
t ensitatea
pășunatului
pentru minimalizarea efectelor suprapășunatului și a distrugerii;
•
controlul accesului și a densitătii animalelor în vederea reducerii degradării solului prin traficul animalelor și vehiculelor, prin compactare;
•
protejarea stării de calitate
a
solului;
•
protcctia habitatelor vieții salbatice.
5.3.1
Pășunatul intensiv
230.
Pentru
mulți crescători de animale menținerea în stabulație liberă, în afara grajdurilor, a
animalelor,
chiar și pe
timpul iernii,
cel puțin o perioadă redusă de
timp,
este o necesitate.
Din păcate,
o
serie de soluri, în special cele cu textură fină, nu pot fi utilizate
în
scopul
de
mai sus în perioada iernii, principala cauza de
res
tr ict i onare fiind umiditatea acestora. Solurile
cu
umiditate naturală sunt vulnerabile și supuse riscului degradării dacă traficul animalelor este
intens.
Astfel de soluri sunt predispuse la compactare și la degradarea vegetației
permanente
care se
reface
greu sau, mai grav, poate fi
î n l
ocuită
de vegetație inferioară și buruieni.
231.
În aceste condiții, aplicarea unui management corespunzător și a unui control corect al pășunatului sunt esențiale. Numai astfel se
pot reduce
costurile în vederea refacerii
pășunilor,
precum și a prevenirii și
tratării
bolilor animalelor.
232.
O gospdărirc corcspunzatoarc poate, de asemenea, menține starea
de
sănătate a animalelor, de calitate a apelor de suprafață și a solului, evitând degradarea solului și
poluarea
apelor
de
suprafață cu nutricnți.
233.
În
zonele deluroase
și
de munte, solul este în
mod
natural predispus la degradare
prin
eroziune,
în special
datorită prezenței
pantelor
abrupte și a căderilor de precipitații abundente, dar și pentru că sunt
subțiri
și straturile fertile sunt
foarte sărace în materie
organică și nutrienți.
234.
Pașunalul animalelor poate dislruge
vegelația
acoperiloare prolecloare
și
amplifică eroziunea
solului.
Suprapășunatul esle dăunalor, de asemenea,
habilatelor
naturale din zonele umede, precum
și
din cele
împădurile.
235.
De aceea, fem1ierii, crescălorii de
animale
trebuie
să respecte regulile
următoare:
•
asigurarea pentru animale a drumurilor de acces corespunzătoare;
•
folosirea
hrăniloarelor
și
a
adăpătoarelor corespunzătoare
și
schimbarea locului acestora
evita călcarea și
distrugerea
vegetatiei
de
pe
sol;
mobile
suplimentare
cât mai des,
pentru
a
•
localizarea
zonelor de
hrănire
pe terenuri
mai
înalte,
situate cât mai departe
de
cursurile de ape și canale;
•
când
sunt
utilizate locațiile de
hrănire
și adăpare
suplimentare,
va fi
prevăzut numărul
corcspunzator
de
hrănitoare
și
adăpatori, care vor fi
mutate
și alimentate cu regularitate folosind numai utilaje ușoare de
transport,
echipate cu roti cu
pneuri
de mare
balonaj;
•
în
perioada
de iarnă în
care pășunatul este practicat, în special, pc
terenurile
umede sau grele, se va evita suprapașunatul și traficul excesiv al efectivelor de animale printr-o planificare și
reducere
a pășunatului, controlul acestuia și chiar evitarea pășunatului prin
împr jmuirca
zonei;
•
atunci când se constată afectarea
pășunilor,
prin apariția semnelor care indică degradarea
acestora (urme de
copite care depășesc adâncimea de 50 mm, sau scurgeri la suprafață a apelor care
transportă
paiticulele de sol), se va proceda la mutarea imediată
a turmelor
pe alte terenuri, sau
trecerea
acestora
în
grajduri;
•
marginile
șanturilor,
canalelor, precum și drumurile de acces, vor fi
protejate
cu garduri electrice, menținindu-se o distanță corespunzatoare între
acestea
și
limita
pășunii;
•
în
zonele
deluroase
și
de
munte,
pășunile
supuse
degradării
prin compactare
și
eroziune vor
fi.
împrejmuile și ulilizate
prin
rolație penlru a permile
regenerarea
optimă
a vegelației
ierboase,
bună
prolecloare a stralului subțire de sol.
5.3.2
Terenuri localizate
în fermă
și destinate
creșterii
animalelor.
Unii
fermieri și crescători de animale consideră că stabulația liberă
pc
timpul 1crn11 nu este posibilă fară
dcgradrca
solului
în
zona
respectivă.
Acest lucru este adcvarat, chiar dacă se face tot posibilul pentru a
reduce
densitatea
animalelor pc suprafața alocată, mai ales dacă solurile sunt umede și cu
textură
fină.
Aceasta înseamnă că administrarea
resurselor,
forța
de muncă
și timpul alocat sunt foarte
dificil de
dirijat. Atunci când nu sunt disponibile adăposturi sau alte amcnajari care pot fi adaptate ca adăposturi, fermierul este nevoit să alocc
pentru
stabulația
liberă
anumite
terenuri.
Acestea
pot
fi considerate
ca
sacrificate, știind ca
vor
fi
puternic
degradate dacă nu vor fi aplicate reguli severe de
limitare
a efectelor pc
termen
lung asupra solului, mediului si chiar a resurselor.
236.
Regulile de bază pentru
stabilirea și
utilizarea
terenurilor
destinate
stabulației
libere pe
care
crescătorii
de
animale
și
fermierii
trebuie să le respecte se
referă la:
•
alegerea
terenurilor
uscate, netede, bine drenate, departe de cursurile de apă;
•
utilizarea
pășunilor
permanente acoperite
cu
ierburi
perene,
dense și rezistente;
•
observarea
periodică
a terenurilor
respective,
fiind alese cele care nu prezintă scurgeri de suprafață
în
cursurile de apă și canale;
•
dacă,
după exploatarea
terenurilor
în scopul stabulației
libere
de iarnă, încep să se manifesle procese ale degradării
terenului,
alunei deslinația aceslora
se
va schimba prin
înființarea
unor culturi prolectoare de
ierburi
perene
rezislente
penlru fixarea sedimenlelor
și reducerea
transporlului lor
spre
apele de suprafață;
•
ulilizarea
locațiilor
mulliple de hrănire și adăpare așez.ale
în
zone bine drenate, largi și care au
bază
neledă și dură;
•
elaborarea unui
plan
de restaurare a
slării
de calilate
a
lerenurilor care vor
fi.
redate
circuitului
agricol,
având
în
vedere:
reînsămânțarea
directă
,
aplicarea
arăturilor și
lucrărilor de
afânare prin subsolaj ,
rotațiile adecvate de
lungă
durată cu plante amelioratoare;
•
îngrădirea zonelor împădurite
sau
acoperite
cu vegetație de protecție
și
prolejarea arborilor și arbușlilor exislenți;
•
porcii
lrebuie ținuti
pe pajiști
bine
slabilile, cu
lufișuri,
cu vegetație ierboasă bine
dezvoltată
și fixată care protejează solul și reduce
pierderea de
nutrienți.
237.
Pe
termen lung trebuie
aplicate
următoarele măsuri:
•
șanlurile și canalele vor fi îngrijite și vor fi amenajale cu perdele de vegelație care captează și
limitează
sedimentele să ajungă
în
cursurile de apă și
în
canale;
•
trebuie luată în considerare
înființarea
amenajărilor și
adăposturilor pc
timpul
iernii sau a posibilității extinderii unor
construcții
existente în vederea adăpostirii animalelor
pe timpul
iernii;
•
trebuie plantate perdele și garduri
de
protecție pentru protejarea turmelor, dar care,
lolodată,
le
vor
limila
și
accesul
călre alte zone;
•
trebuie
luate
măsuri de protecție sanitară în zonele umede și de-a
lungul
cursurilor de apă pentru reducerea posibilităților de infestare cu dăunatori și germeni
patogeni
care pol produce îmbolnavirea animalelor.
240.
Drumurile care
prezintă
urme adânci
uscate sau noroioase conduc
la:
•
creșterea accidentelor;
•
avarierea mașinilor agricole, echipamentelor și altor
vehicule;
•
întârzierea
diferitelor
lucrări,
prin creșterea timpului pentru
deplasare;
•
degradarea prin procese erozionale de suprafață;
•
poluarea
cursurilor de apă.
241.
De
aceea, fermierul
trebuie
să:
•
revizuiască și
să
utilizeze
drnmurile în
funcție de
problemele
constatate;
•
utilizeze trasee care evită
scurgerile
de suprafată către cursurile de apă;
•
să utilizeze vehicule de transport cu sarcină mai
redusă pc
osie;
•
acorde prioritate
întreținerii
drumurilor
în pantă
și zonelor lor de acces;
•
asigure măsurile și
lucrările
necesare pentru drenarea apei de pc drumuri;
•
dirijeze scurgerile de suprafață
de
pe drumuri către
benzi înierbate
care fixează particulele solide transportate;
•
asigure
condițiile necesare pentru ca scurgerile de suprafață
de
pe drumuri și din jurul
clădirilor
și
amenajărilor
fermei să nu
ajungă
în zone unde este depozitat gunoiului de grajd sau alte deșeuri organice din fermă;
•
amenajeze
noi căi de acces în fermă
dacă
cele existente sunt
degradate.
5.4.2 Drumurile destinate
accesului animalelor
Atunci când
animalele
se deplasează pe drumuri, pot exista
diferite
cauze care
le
pot provoca probleme: mersul ca și staționarea în noroi sau dejecții, drumuri alunecoase, prezența corpurilor dure sau tăioase care pot provoaca
rănirea
copitelor. Aceste probleme sunt și mai numeroase când animalele sunt în stabulație liberă pe timpul iernii, mai ales
in
cazul
vacilor
care
trebuie
să parcurgă distanțe mari pentru a fi
mulse.
242.
Fermierul trebuie să analizeze frecvența problemelor apărute
la
picioarele, la copitele animalelor și cauzele care le-au produs, și dacă acestea sunt datorate stării drumurilor, spațiilor de hrănire și adăpare ori vitezei cu care acestea se deplasează.
243.
În
acest scop, fermierii sau
crescătorii de
animale
trebuie să efectueze observații
asupra:
•
zonelor de odihnă și de hrănire, prezenței corpurilor dure contondene,
sau
ascuțite,
sau
dacă
au asperități și/sau
dacă
sunt
încărcate
cu
dejectii;
•
drumurilor de trecere și circulație, prea abrupte și acoperite cu pietriș, pe care de altfel și animalele ezită să calce, sau care le încetinesc mult deplasarea;
•
drumurilor de acces care au o stare avansată
de
degradare.
244.
Pentru a
evita
diferitele dificultăți, fermierii
trebuie să
aplice câteva reguli:
•
să identifice zonele principale unde se amcnajcză
zonele
de
trecere
ale animalelor;
•
să amenajeze drumuri hinc drenate și acoperite cu piatră de carieră hinc macinată, material
lemnos
sau betonate;
•
să
întreținută
căile de acces curate de
buruieni
și vegetație ierboasă înaltă;
•
zonele de acces
vor
fi prevazute
la
capete,
cu
zone largi de intrare;
•
drumurile
vor fi
amenajate în zone care
sunt
bine drenate
sau
care nu expun cursurile
de
apă
la scurgerile
de suprafață;
•
scurgerile
de
suprafată vor
fi deversate pe suprafețe cu ierburi permanente sau
în
canale
special
amenajate.
5.4.3 Traversarea
cursurilor
de apă
Traversarea de către
vehicule sau
animale a unui
curs
de apa
spre
pășuni sau zone suplimentare de hrănire este uneori necesară. De ex.,
vacile
de lapte trebuie
să se
deplaseze de la pășune către zona de muls, de doua ori pe zi. In acest caz, traversarea prin
vaduri sau
chiar
prin
curentul apei,
poate
prezenta anumite pericole datorită adâncimii apei
și calilățiii
albiei,
sau
curenților
prea
puternici. Un alt neajuns,
care se poale
ivi este al poluării directe a apelor de
suprafață
prin descarcarea dejecțiilor de către animale, care
pot,
contamina
apa și
cu germeni patogeni, cum ar fi
cryptw,poridium,
ce provoacă boli.
245.
În cazul
traversarii
cursurilor
de
ape, pentru o și mai bună siguranță trebuie
ca
fermierul sau crescătorul de animale să ia
următoarele
măsuri:
•
construirea de podețe, care
în
cazul unor cursuri de apa înguste pot fi
amenajate
cu chelueli destul de reduse;
•
dacă nu pol
fi
construite poduri sau podețe, alunei
va fi
an1enajat un
vad
bine drenat cu materiale accesibile
și
se
vor
stabiliza ambele maluri;
•
accesul turmelor de
animale
va fi
limitat
pc malul apelor cu ajutorul unor garduri electrice sau din
lemn,
pentru
a
evita accesul
acestora în
cursul
de
apă, și contaminarea apei cu dejecții;
•
văile
și terenurile care au un bun drenaj natural, șanturile, canalele, ca și zonele un1ede,
se vor
îngrădi pentru minimizarea contăminarii cu germeni patogeni
care pot
provoca infecții cu galbează
,
leptospiroză
sau infestări
cu
viermi;
•
la amenajarea podețelor sau podurilor trebuie contactate
institute
de specialitate
pentru
proiectare
și să
se ia avizele necesare.
5.5
Gospodărirea șanturilor
și canalelor
Pentru asigurarea celor mai bune condiții, atât pentru creșterea
recoltelor și
efectuarea la
timp și în timp optim
a recoltatului ,
cât și pentru
prevenirea
efectelor compactării prin
traficul
exercitat de către animale ,
trebuie ca terenurile agricole să fie bine drenate.
De aceea, șanturile
și
canalele cu rol de drenaj trebuie bine
îngrijite
și protejate față de impactul transportului și depunerii sedimentelor, nutrienților
și substanțelor
chimice transportate prin scurgerile
de
suprafață de pe terenuri.
246.
Curățirea anuală a
șanțurilor și
canalelor ,
favorizează evacuarea
sedimentelor și
preluarea nulrienților de către plante, evită dezvoltarea, proliferarea exagerata a
vegetației
specifice:
stu1
trestie, papură.
247.
Prin
îngrădirea
acestora se asigură controlul accesului animalelor în
vederea reducerii riscurilor
de poluare
și
contan1inare ;
programul de curățire a acestora de
vegetație,
permite menținerea
armonioasă
a habitatelor
pentru o ganrn largă de
vietuițoare, inclusiv
a acelora care sunt folositoare omului și
în
general mediului ambient.
248.
Fermierul va efectua controale de rutină
temeinice
pentru a observa din timp dacă se constată apariția unor probleme cum ar fi: scurgerile de suprafață, eroziunea
sau
degradarea
terenului
prin compactare de catre animale și care
îi
vor permite
să
stabilească imediat măsurile necesare pentru
a
se evita mai târziu cheltuieli
suplimentare.
249.
În
acest scop,
fermierul
va
desfășura
urmatoarele
acțiuni:
•
va
ține sub
control accesul animalelor și va efectua curățirea anuală a șanțurilor și canalelor cel
puțin
pe porțiunile afectate;
•
va
restrictiona
total
accesul animalelor în șanturi și canale;
•
vegetația specifică șanțurilor și canalelor va fi comlet înlăturată pentru a nu stanjeni captarea sedimentelor din scurgerile de suprafață;
•
va face observații periodice
asupra
apei prezente în șanțuri și canale
pentru
a semnala apariția unor probleme cum ar fi eroziunea (care este indicată de culoarea maronie a apei);
•
va proteja habitatele
pe timpul
curățării periodice;
250.
Prin
asigurarea acestor măsuri de control și întreținere a șanturilor și canalelor de
drenare
a
terenurilor
agricole,
precum
și a
zonelor
naturale de
drenaj,
se vor obține anumite efecte benefice.
Efecte benefice
ale măsurilor aplicate:
•
vor fi create condiții mai bune
de
cultivare a plantelor, recoltare a producției;
•
se vor reduce costurile de
întreținere
ale
acestora;
•
se protejează mai bine starea de sănătatea a animalelor;
•
se protejează mai bine terenurile agricole în raport cu
riscul
degadării prin
diferite
procese: compactare, scurgeri, pierdere
a
stratului fertil, pierdere de nutricnți, contaminare a apelor de suprafață;
•
se asigură o mai bună protecție și
diversitate
a florei și faunei salbatice.
5.5.1
Șan turile
și
canalele existente
Șanturile și canalele pentru drenare sunt cele mai
importante
căi
de
reducere a scurgerilor de suprafață, permițând și reducerea acumulării
în
exces a apei
în
sol, și uscarea mai rapidă a solului în primavară.
Practica a demonstrat că șanțurile și canalele sunt și
indicatori
utili ai scurgerilor de suprafată, ai eroziunii distructive, pentru a se putea
lua
din
timp
măsurile necesare pentru atenuarea consecințelor negative și evitarea costurilor ridicate de remediere.
251.
Fermierul
trebuie
să inspecteze șanțurile și
canalele existente
și să
oberve
dacă:
•
apele stocate în aceste
locații
nu sunt limpezi, ci prezintă culoare brună ca urmare a prezenței sedimentelor provenite din scurgeri de suprafață;
•
există scurgeri provenite de
l
a
dejecții și
alte
materiale organice;
•
malurile șanțurilor și canalelor sunt afectate de către animale prin călcare sau chiar distruse de către acestea;
•
este prezentă vegetație specifică:
stu1: trestie,
papură.
252.
Atunci când fermierul constată că aceste probleme deja există, dacă
nu
ia imediat măsuri, se pot produce
următoarele
efecte negative:
•
rănirea și infestarea animalelor;
•
reducerea sau pierderea stratului fertil
al
solului și odată cu acesta și a nutrienților prin scurgeri de suprafață;
•
poluarea apelor de suprafață;
•
degradarea vegetației, a faunei salbatice, a biodiversității.
253.
ln
cele mai multe cazuri, scurgerile de suprafață și
eroziunea
pot fi abordate
l
a
sursă. De aceea, este important să se aplice măsuri pentru a reduce impactul
oricaror efecte
negative care pot
rezulta. Es
t e, de asemenea, posibil să fie păstrată o diversitate mai marc
de
habitate,
dacă
sunt
respectate
de fermier urmatoarclc reguli:
•
excluderea pa.5unatului
și
a
accesului an
i malelor
în
șanțuri, canale, guri de
descarcare
ale acestora, zone naturale de drenaj, zone umede și cursuri de apă;
•
verificarea malurilor pentru
a
observa dacă sunt acoperite cu vegetație specifică care permite filtrarea apei drenate și stabilizează solul; în caz contrar sunt necesare măsuri de remediere prin încurajarea
proliferării
plantelor specifice zonelor umede;
•
întreținerea anuală
a
acestora prin curățire, lăsând o parte din suprafață (30-50%) acoperită cu vegetație;
•
materialul
colectat
din șanțuri și canale, dacă este posibil, va fi împrăștiat pe suprafața
terenurilor
adiacente;
•
se va verifica periodic, și în special, în timpul
ploilor
sau imediat dupa acestea, dacă apar
prob l
eme deosebite;
•
se vor întreține cu regularitate gurile de descarcare ale șanțurilor si canalelor.
Fermierii
pot
avea
neplăceri serioase,
a t
ât în privința degradării solului și culturilor agricole, cât și a apelor de suprafață dacă nu sunt luate măsurile corepunzătoare.
Mai mult decât atât, scurgerile de pe terenurile
agrico
l e și
din
spațiile și
zonele
curate ale fermei și
de
pe căile de
acces,
se pot usor amesteca cu ape murdare provenite din zonele în care staționează animalele, sau pot
ajunge
în zonele de stocare a gunoiului de grajd și
a
dejecțiilor lichide, sau
în
cursurile de
apă.
In
alte cazuri, scurgerile de suprafață produse pe soluri
productive,
dar vulnerabile,
po t
provoca eroziune intensă, dacă acestea nu sunt tratate într-o maniera care sa
reducă
sau chiar să stopeze producerea acestora înainte ca să se constituie în acumulări și inundări distructive.
5.5.2
Șanturi și
canale noi
254.
Fiecare fermier
trebuie
sa identifice
la timp:
•
dacă s-a
produs
amestecul de ape curate cu ape murdare;
•
dacă există scurgeri de suprafață de pe terenurile dispuse de-alungul
zone l or
vulnerabile.
255.
Prezența acestora indică risc crescut
pentru :
•
creșterea costurilor pentru stocarea apelor murdare
ȘI
a
facilităților de evacuare a acestora;
•
producerea croz1un11
pc terenurile vulnerabile
ș1 căile de trafic s1 circulație;
•
poluarea cursurilor de apă.
Astfel, rezultă că este necesară realizarea unor noi șanturi și canale de drenaj, care devin utile în jurul sau de-a lungul zonelor în care s-a produs degradarea solului și a culturilor.
256.
Fiecare fermier trebuie să întreprindă acțiunile
următoare:
•
trebuie
să verifice,
în timpul ploilor sau imediat
după acestea,
dacă se
produc scurgeri de suprafață în
jurul
clădirilor,
amenajărilor
fermei, pc
drumurile
mari de acces, și
care
pot ajunge
în
zonele de
stocare,
pe
solurile
vulnerabile sau pe culturi;
•
lrebuie să
canalizaze apele
încărcale
cu parlicule de
sol
de pe
lerenurile arabile sau
drumurile de acces către
benzile de vegetație
pe1111anentă
bine
încheiată;
•
trebuie,
pe noile
canale, să se stimuleze
dezvoltarea rapidă a
vegetației specifice
zonelor
umede
care să permită acumularea scurgerilor intermitente de suprafață de pc solurile vulnerabile;
•
fermierul
trebuie
să consulte specialiștii atunci când constată că arc nevoie să
înființeze
șanțuri și canale
noi.
Precizăm
că în
cadrul oricărei ferme conservarea
și
protejarea zonelor umede scminaturale și nedrenate au importanță pentru menținerea și
dezvoltarea habitatelor
naturale, și contribuie
la
creșterea valoarii de capital a fermei, și permit fermierului accesul
la
fonduri și compensații care
sunt disponibile
în acest
scop.
5.6
Întreținerea malurilor erodate
Fermierii și proprietarii
de
terenuri au obligația,
dar
și
interesul,
de
a
proteja
malurile
apelor care
traverseaza
proprietațile acestora, având
în vedere,
faptul că eroziunea datorată
apei dar
și utilizarea
în
scopul pășunatului
le
pot aduce serioase prejudicii prin
pierderi de
teren agricol și costuri
ridicate
pentru
refacere.
257.
Împrejmuirea cursurilor de apă, acolo unde este
necesar,
permite fermierilor să evite o
serie
de probleme
în
ceea ce privește: sănătatea animalelor, pierderea de teren prin eroziune,
riscurile
poluarii, distrugerea habitatelor în care
viețuiesc
păsări,
animale
mici salbatice și pește,
reducerea
pierderilor de timp cu deplasarea și mutarea turmelor, evitarea prejudiciile
aduse vecinătaților.
258.
Un
coridor imprejmuit de-alungul
apei
reprezintă o soluție care poate contribui la creșterea potențialului
de
conservare dar și al
valorii
zonei, permițând fermierului sau
proprietarului
de teren să diversifice acest potential, să obțină și alte
venituri
cum ar fi: spații de
recreere,
odihnă și pescuit.
259.
Grija pe care fermierii
și
proprietarii de terenuri trebuie să o acorde malurilor apei se
va
concretiza prin următoarele
acțiuni:
•
controlul accesului pe
aceste
zone;
•
eliminarea totală a
accesului animalelor
și
a
pășunatului;
•
menținerea
la
distanță de cursurile de apă a
turmelor
de animale și a
depozitelor
de îngrășăminte;
•
împrejmuirea, acolo
unde
este necesar, a marginilor terenurilor la o distantă mai mare de malul apei, pentru a creearea unui coridor de protecție.
260.
Prin aceste acțiuni, se creează conditii favorabile pentru diferite efecte benefice:
•
asigurarea
sanălății
animalelor
și
creșterea producției;
•
reducerea pierderilor de
sol
fertil datorat apei și animalelor;
•
reducerea
riscului
poluării apelor cu
sedimente și
dejecții de
la
animale;
•
refacerea habitatelor și
a viații
sălbatice;
•
sporirea capitalului
valoric
al fermei.
5.6.1
Accesul și
traficul
animalelor
Desființarea totală a pășunatului animalelor în zonele
vulnerabile:
pe marginile șanțurilor, canalelor cu apă și
văilor
de drenaj natural,
în
areale umede, de-a lungul cursurilor de apă, limitează degradarea
și
extinderea
sa
prin compactare, eroziune, etc.
Chiar
și
așa, astfel de zone rămân
vulnerabile
proceselor de degradare prin eroziune hidrică,
în
special
în
perioade de creștere a
apelor, a inundațiilor,
rezultand
pierderi însemnate
de teren acoperit cu sol fertil.
261.
Călcatul
de către animale și accesul
acestora de-a lungul malurilor ,
provoacă
poluarea
locală datorată
sedimentelor și dejecțiilor
animalelor
care
afectează alimetările
cu
apă
și habitatele
florei
și
faunei
salbatice.
262.
Apariția și evoluția unor procese negative este
apreciată
prin
simple
ob servații ,
astfel:
•
prezența pe margini de teren și maluri a urmelor animalelor,
în special
unde
locurile
respective sunt umbrite de către copaci;
•
prezența
arealelor
degradate unde animalele staționează pentru a se adăpa;
•
prezența unor areale pe mal unde
vegetația
a fost complet îndepărtată.
263.
Daca
sunt identificate
astfel de probleme înseamnă
se vor
produce efecte negative:
•
creștere
a
riscurilor de
îmbolnavire și
rănire a animalelor;
•
pierderi de producție;
•
poluare a apelor de suprafață;
•
degradarea
habitatelor naturale.
264.
Reducerea
impactului
se
poate realiza
de fermier prin măsurile următoare:
•
îngrădirea
cursurilor
de
apă ,
șanțurilor, canalelor și zonelor umede, permițând optimizarea operațiunilor în fermă, și în același timp
tasând
suficient
teren
de protecție a malurilor, a apelor împotriva poluarii
atunci
cand se fac
tratamente
cu pesticide, când se administrează îngrășăminte chimice sau organice naturale;
•
realizarea
unui astfel de coridor de protecție
mai
larg
în
zonele care sunt utilizate la
alimentarea
cu apă;
•
instalare garduri electrice pe marginea
pășunilor din apropierea
cursurilor de apă;
•
în
zonele cu procese erozionale puternice ale malurilor se va solicita
asistență tehnică
de
la
instituțiile
abilitate, pentru finanțarea, proiectarea
și
executarea lucrărilor
specifice,
inclusiv a plantării perdelelor
de
protecție;
•
nu este recomandat ca
aceste
maluri erodate să
fie
întărite
prin
bascularea unor materiale cum
ar
fi diferite tipuri de moloz sau
alte
deșeuri solide care pot
.
.
provoca neaJunsun
ȘI
mat grave.
5.6.2
lntreținerea și
menținerea
vegetației naturale
de-alungul
malurilor
265.
Vegetația naturală
a
malurilor joacă un rol
important în
fixarea și protecția malurilor, vulnerabile la eroziune. Actiunea animalelor asupra malurilor este dăunatoare și
pentru
terenul agricol de pe marginile apelor dar și pentru apele ce traversează aceste terenuri.
266.
De
aceea,
este necesară identificarea malurilor:
•
care au pierdut vegetația naturală;
•
care au fost
afectate
de pășunat;
•
care sunt
în
curs
de
erodare și cele care s-au surpat, alunecat în
cursul
de apă.
267.
Creearea coridoarelor de-alungul cursurilor de
apă,
este un valoros capital al
fermei.
Aceste coridoare
protejează
pajiștile și
terenurile
arabile,
asigurând
o zonă de conservare, de odihnă, de
pescuit
dar și de cultivare
a
unor arbuști.
268.
ln scopul protejării si
evitării
unor costuri suplimentare
trebuie
să se:
efectueze planificarea modului de utilizare și protecție
a
malurilor diferitelor cursuri de apă;
•
elimine accesul
turmelor
de animale pe maluri
prin
îngrădirea
acestora;
•
realizeze reacoperirea naturală a malurilor cu vegetatie naturală;
•
trebuie să se combată buruienile și vegetația care este dăunătoare, toxică aninrnlelor;
•
solicite
sprijin
și
asistență
tehnică
în
vederea
obținerii
de
fonduri
nerambursabile și material săditor
adecvat,
inclusiv
a
puieților de
arbuști.
5.6.3
Adăpatul animalelor
Prin alocarea unor fonduri financiare în vederea amenajării de zone speciale pentru
alimentare
cu apă și adăpare din râuri, sau prin alte metode (an1enajarea unor zone speciale dotate cu adăpătoare și sisteme de adăpătoare alimentate cu pompe) se elimină multe probleme și se obțin beneficii în ceea ce privesște producția și sănătatea
animalelor,
și se protejează cursurile naturale
de
apă și habitatele.
269.
Trebuie
ca
fiecare
fermier să
revizuiască,
ș1
acolo
unde
este
necesar,
să reamenajeze zonele de
adăpare
la
pașune,
prin:
•
adăparea animalelor
și alimentarea cu apă în
afara
cursurilor
de apă;
•
folosirea
de adapătoare
mobile
pentru
înlăturarea
pericolului
degradării solului din spațiile
amenajate pentru
adăpare, în special
prin
călcat de către animale;
•
excluderea
totală
a
accesului turmelor de animale la apele curgatoare;
•
îngrădirea
cu garduri din
lemn
sau electrice
a malurilor.
6.1
Varietatea și rotația culturilor, metode de cultură și
dezvoltare
a condițiilor de
viață
pentru prădătorii
și
paraziții
biologici
Prin
aplicarea
diferitelor scheme de
rotație
a culturilor
agricole,
ciclurile
de viață
ale dăunatorilor,
bolilor și
buruienilor
se
rup,
reducând
astfel impactul acestora.
274.
Rotația culturilor agricole permite folosirea
diferențiată
a categoriilor
de
terenuri
dintr-o
exploatație agricolă, asigurând menținerea
și sporirea fertilită i naturale a solurilor.
275.
Rolația
culturilor are și o
imporlanlă
componelă economică întrucâl favorizează planificarea anticipală a celor mai
bune
praclici agricole: sistemul de
lucrare
a solului, aplicarea îngrășăminlelor, amelioralorilor de sol, prolecția planlelor împolriva agenților agresivi (inclusiv a buruienilor), recoltarea și depozitarea
producției
(inclusiv prolecția culturii depozilate).
276.
Practicarea
unui ciclu de patru ani de aplicare a unei scheme de
rotație
a culturilor esle consideral a fi insuficienl penlru
reducerea
eficienlă a diverselor probleme create de boli, dăunători,
buruieni,
etc., înlrucât supraviețuirea aceslora în sol în cazul unor culturi, cum
sunl
cele de rapiță, carlofi și
sfoclă
de zahăr, a fosl observată chiar și după
o
perioadă îndelungată de limp.
277.
Rotația culturilor influențează direct prolecția
plantelor. Diforitele
praclici agricole asociate rolației cullurilor agricole influențează rezerva diferiților agenți dăunălori, de ex. la cereale arălura de toamnă influențează direct nivelul
atacului
de ploșnițe, afide și cărăbuși sau al filopalogenilor care se
instalează
pe organele verzi.
Dalorilă interacțiunilor
benefice
dinlre măsurile agrofitotehnice aplicale și succesiunea culturilor, rotația este considerată condiție
esențială
de sporire a producției și menținere a fertilității solului.
ln
perspectivă, rotația va constitui una din măsurile
agrotehnice
de
bază care va contribui și
la
reducerea consumului de
energie
pe unitatea
de
suprafață și
produs.
De aceea, nici un
fermier
nu ar
trebui
să o neglijeze, cu atât mai mult cu cât se poate
realiza
fără
investiții
deosebite.
278.
Rolația
culturilor, ca măsură eficienlă de protecție a plantelor și aslfel a mediului, are un rol deosebit de important.
Rolația
cullurilor agricole
rămâne
și penlru etapa următoare una dinlre cele mai
imporlante
componente ale sistemului
tehnologic
agricol care conlribuie la raționalizarea consumului de combustibil, apă de
irigal, îngrășăminte
și alte
agrochimicale
ulilizale în protectia planlelor (pesticide
si
biopreparate).
279.
Fermierii sunt încurajați și motivați să cultive
acele
soiuri ș, varietăți
de
plante agricole care au marc rezistență
la
boli
și
dăunatori ,
280.
De
asemenea ,
fermierii trebuie încurajați, să practice și metode biologice de combatere a dăunătorilor, prin stimularea creșterii prădătorilor, cca cc
reduce
necesitatea efectuării tratamentelor fitosanitare.
Managementul amenajarii teritoriului reprezintă o
formă
de favorizare a protectiei biologice a culturilor, fiind
o
abordare
pe baze ecologice
cu scopul
de a
stimula activilatea prădălorilor și
paraziților nalurali.
281.
Scopul
principal
al
activilății
de amenajare a leritoriului penlru creșterea rolului prădătorilor este de a crea o
anumită
infrastructură ecologică în
acord
cu peisajul
agricol
care să furnizeze pentru adulții de entomofagi, resursele necesare de hrană (pradă
alternativă
sau gazde) și
adăposturi
față
de
condițiile neprielnice. Aceste resurse trebuie
să fie integrate
în
teritoriu astfel
încât
să fie accesibile în timp și spațiu
pentru
prădătorii naturali și în același timp, practice
pentru a
fi implementate de către producătorii
agricoli.
282.
Creșlerea heterogenilății vegelației în
jurul
zonelor
cullivate
favorizează
creșlerea în ansamblu
a abundenței
și diversității organismelor prădătoare și parazite.
283.
Fermierul poale aplica câleva melode, deslul de simple,
pentru
slimularea
activității
artropodelor parazite și prădătoare, pornind de la creșlerea biodiversilății.
Metode pentru stimulare
a
biodiversității
aplicabile
În
fermă:
•
culturi
intercalate
sau culturi în
benzi:
două sau mai multe specii de plante sunt cullivale împreună pe același leren în benzi paralele sau în
parce
l
e alălurale;
•
cultura
ascunsă:
a doua cultură este însămânțată în
prima
cultură, în același
timp
sau
mai
târ.âu,
rezullând
două recolle anual;
•
insule
sau
fâșii de conservare:
o
fășie Ială de
aproximativ
5
- 6
m în afara parcelelor primește doar stropiri cu pesticide selective
având
spectru restrâns de acțiune;
•
benzi îmburuienate
În
interiorul culturilor:
Însămânțarea
câtorva benzi cu ierburi floricole neinvazive,
la
anumite intervale, transversal zonei cultivate. Acest sistem conduce la sporirea numărului
insectelor
prădătoare
pentru
afide;
•
cordoane
mărginașe sau
zone tampon:
au
impottanță
pc suprafețe mari de cultură.
Un
astfel de sistem sporește numărul de habitate disponibile pentru prădători și paraziți în vederea
iernării
și
a
reproducerii în
timpul
primăverii și hrănirii în
timpu
l
verii, întensificându-se astfel potențialul protecției biologice a culturilor agricole.
Invazia
buruienilor din astfel
de
sisteme este foarte redusă ,
iar uneori se crează situații de creștere
a
densității dăunătorilor.
Pe
aceaste coridoare se pot cultiva cu succes specii de
lolium
,
oferind astfel spații protejate pentru cuibăritul păsărilor ,
pentru viespii solitare ,
albine și
bondari.
Cele care conțin flori sălbatice furnizează
polen
și nectar pentru un mare număr de nevertebrate, incluzând speciile de bondari. Interesul
botanic
pc care îl prezintă acest sistem este determinat de faptul că acționează
ca
benzi
tampon
între diferitele practici agricole și habitatele sensibile, cum sunt gardurile vii și cursurile
de
apă.
•
plante insectar:
pot
fi cultivate sub formă de benzi intercalate, plante individuale, culturi acoperitoare între sau printre
rândurile
de
plante.
Un
spectru mai larg de resurse vegetale
(nectar,
polen) pentru
prădătorii
și paraziții naturali poate fi asigurat prin cultivarea în benzi a speciile din fam.
Apiaceae
(
pătrunjel
),
Crucijerae
(muștar),
Lamiaceae
(menta),
Compositae
(coada
șoricelului).
284.
Lucră r
ile târzii
ale
solului
pot fi
practicate cu succes în
reducerea
proliferării buruienilor și a afidelor. Se vor practica acele lucrări care nu produc
degradarea
calității solului, în special, în toamnele umede,
precum
și cele
care
nu favorizează procesele erozionale.
285.
Fiecare
fennier trebuie sa
ia
în
considerare și factorii naturali pentru a regla
densita
t ea populațiilor
de
organisme dăunătoare. ractorii
eco
l og i ci abiotici climatici
(temperatura,
umiditatea,
lumina,
ploaia)
alături cei edafici, chimici și biotici pot influența considerabil evoluția populațiilor
respect
i ve. Piecare factor abiotic are un prag inferior și un prag superior
de
temperatură,
umiditate etc. care, odată
d epă . ș i t ,
oprește multiplicarea
diferitelor
organisme.
286.
De
asemenea, factorii abiotici antropici, ca fertilizarea cu îng r ă . șăminte organice naturale și completarea nevoilor de creștere a culturilor cu
îngrășăminte
chimice
oferă
plantelor
de cultură o dezvoltare viguroasă ș1 mărește
rezistenta
acestora la boli ș1 dăunatori.
287.
Prin
păstrarea prin
fertilizare a nivelului
optim
al elementelor nutritive
în
sol
se poate
limita
atacul unor agenți fitopatogeni
sau
altor
organisme
dăunătoare.
Influența
benefică a fertilizării
se
datorează:
•
acțiunii direcle a
îngrășămintelor
asupra organismelor
dăunătoare;
•
acțiunii asupra mecanismelor enzimatice ale acestor organisme;
•
influenței
indirecte
prin modificări biochimice
ale
sucului celular la planta gazdă;
•
dezvollării
mai puternice a
sistemului
de
apărare
din
planlă;
•
creșterii ritmului dezvollării elementelor
slructurale
ale
tesulurilor;
•
schimbării epocii de
maturare;
•
schimbării proceselor de diferențiere, etc..
288.
Uncie
aspecte privind starea culturilor, a
recoltelor,
pot fi
i dentifica te
de
fermier pc
teren.
289.
Degradarea
calitații
recoltei,
adesea foaite gravă, poate fi observată de
fermier
pe
teren,
fiind foarte
relevantă.
Astfel, unul
dintre
cele mai evidente exemple este atacul diferiților dăunatori ai fructelor (din
timpul vegetației
și din depozit), cum sunt: rapănul
la
mere,
viermele
cireșelor, putregaiul albastru la citrice.
Un
alt exemplu, îl
reprezntă
atacul
ploșniței cerealelor, care determină
reducerea
conținutului de gluten și,
implicit, reducerea
calității cerută de
industria
de panificație.
290.
Un
aspect
mai putin cunoscut este cel al contaminanților
alimentari
de origine biologică, formați în timpul vegetației de către agenți fitopatogeni. Contaminarea
recoltei
de
porumb cu aflatoxinc, considerate cei mai periculoși contaminanți alimentari de origine biologică,
în
timpul vegetației, ca
urmare a infecției
boabelor
în
curs
de
formare cu ciuperci toxigene din grupul
A
.
pergillus flavus parasiticus.
Identificarea
acestora,
de
către fermier,
în
cultura de
porumb
devenind deosebit
de
importantă.
291.
Din astfel
de
motive combaterea dăunatorilor este foarte necesară pentru cultura plantelor.
Procedurile
de protecție a plantelor
împotriva
organismelor dăunatoarc
devenind
o componentă majoră
a
tuturor
ghidurilor
de bună
practică
agricolă.
292.
Combaterea dăunatorilor culturilor agricole prin diferite metode: chimice
(utilizare
de
pesticide), biologice
(crearea
organismelor antagoniste și a produselor naturale), genetice
(ameliorarea
rczistcnțici
plantelor
la
diferiți agenți dăunători), agrotehnice (lucrări ale solului,
inclusiv
prășit, asolamente
de
lungă durată) și fizico-mecanice (dezinfectări termice
ale
semințelor, chirurgie
vegetală,
dcscuscutarc a seminței etc.)
293.
Pesticidele
pot
fi mobile
sau
foarte
puternic absorbite de către materia
organică
din
sol, pot fi volatile,
persistente
sau rapid
degradabile
.
6.2
Pesticidele
Definiție:
•
pesticide:
mijloace
chimice
de
protecția
plantelor,
obținute
prin fornmlarea
și
condiționarea unuia sau a mai mullor ingredienle
biologic
active.
294.
Cu
foarte
puține excepții (ca de ex.,
regulatorii
de creștere vegetală, folosiți pentru controlul
creșterii
plantelor, sau produsele care acționează prin
activarea
rezistenței manisfestale sislemic în planle, și care
sunl
un fel de
"vaccinuri"
pentru plante)
ingredientele active biologic sunt
toxice.
Tocmai această toxicitate
impune
existenta in cod
a
unor
bune
practici privind distribuția și utilizarea pesticidelor.
295.
In categoria pesticidelor sunt incluse și urmatoarele categorii de substanțe: regulatorii de creștere, defolianții, desicanții,
activatorii
rezistentei manifestate sistemic, substanțele de curățire ale legumelor și fructelor, substanțele aplicate
pentru
prevenirea căderii fructelor, ca și substanțele aplicate înainte sau după recoltare
pentru
combaterea dăunătorilor care acționează în timpul depozitării și transportării
recoltei.
296.
Pentru diferitele
tipuri de substanțe este
impotantă:
•
forma sub care un pesticid este comercializat, al cărei scop final este
de
a face produsul utilizabil, eficient, reprezintă, în ralitate, o combinație
de
diver'-i compu'-i (solventi
surfactanti
cosurfactanti
muianti
adezivi
"1'
'ț
'
'
'
'
''
,
'
'
agenți de suspensie, amelioratori de penetrare cuticulară
etc.
) ;
•
împachetarea și modul de prezentare, sau condiționarea, care se referă, atât la conținutul, cât și la ambalajul protector folosit
pentru
distribuirea pesticidelor la utilizator, la fermier.
297.
Materialele folosite la condiționarea
pesticide
l or sunt la rândul lor poluanți chimici importanți (solvenții
organici,
surfactanții care sunt similari detergenților în privința poluării apelor
etc.
)
reprezentând
alt motiv
întemeiat
pentru
prezentarea
diferitelor măsuri
de
utilizare și
d
i stribuț i e a
lor
în codul
de
bune
practici.
298.
De
aceea, fiecare fermier trebuie să aibă în vedere:
•
tehnologia
de aplicare: reprezintă procesul fizic prin care pesticidele sunt aduse în contact cu organismul
țintă
sau sunt aduse
acolo
unde organsimul țintă va
intra
în contact cu acestea. Aplicarea pesticidelor se poate face prin
tratamente
în
perioada de
vegetație
(stropiri
cu diferite volume de
lich
i d și cu mijloace terestre sau
ae
r iene) sau prin
tra
t amente
l
a
sămânță (sămânță
în
sens generic, oricare organ al plantei utilizat pentru înființarea unei culturi,
inclusiv
tubercu
li i);
•
căile de utilizare a produselor
omologate
(cu
drept de punere de piață) oficial
recomandate
sau
autorizate de autoritățile naționale competente
în
scopul unei combateri eficiente și fiabile a organismelor dăunătoare,
trebuie
să includă mai mulle niveluri de utilizare a pesticidelor, care nu
trebuie
să depășească dozele cele mai ridicate autorizate sau care trebuie
să
fie aplicate în
așa
fel
încât
să
lase
un reziduu cât mai mic cu puțintă;
•
limita maximă de reziduuri: concentratia maximă de
rez i duuri de pesticide legal autorizate sau considerate ca acceptabile în unul sau mai multe produse alimentare, produs agricol sau produs
d estinat folosirii
în
furajarea animalelor.
6.
3 Produse
utilizate pentru protecția
plantelor
Io
protectia plantelor
sunt
folosite diferite produse chimice
(pesticide) și produse
biologice
,(biopreparate).
În
funcție
de
organismul
țintă
acestea
sunt:
erbicide, insecticide, fungicide,
acaricide, nematocide,
moluscocide,
raticide și compuși cu acțiune
mixtă.
299.
Biop r eparatele sunt mijloace biologice realizate pe baza unor microoganisme utile plantelor de cultura sau pe
baza
unor compuși naturali denumite sugestiv
"botanicale".
300.
Biopreparatele
au
o acț
i une complexă asupra plantelor de cultură,
da
t o r ită caracterului
l
or
biologic.
Termenul
cel
mai corect
nu este de biopreparat folosit
în
protecția plantelor, ci cel de
biopreparate de uz aț;ricol.
Un exemplu devenit deja clasic, ilustrativ pentru aceasta acțiune
complexa,
este cel al biopreparatelor
pc
bază de ciuperci antagoniste din genul
Trichoderma.
Unele
biopreparate, omo
l
ogate
ca
biofungicidc
,
s-au
dovedit
și
ca
stimulatoare
în
creșterea
vegetală
datorată
intervenției
în
nutriția plantelor.
30
I
.
Folosirea biopreparatelor constituie
o
orientare
importantă
în
agricultura actuala
datorită avantajelor pc care
Ic
prezintă.
Avantaje ale folosirii de către fermier
ale
biopreparatelor
:
•
r educerea poluării
mediului și alimentelor;
•
evitarea apariției populațiilor de dăunători cu
rezistență la
diferitele
tratamente
de combatere;
•
posibilitatea utilizării de
personal
necalificat în condiții de
totală
securitate,
atât
pentru culturile de plante, cât și pentru utilizator;
•
utilizare durabila a unei
resurse
utile din
sistemele
agricole neexploatate.
6.4
Regimul de utilizare a produselor
în
protecția plantelor
Utilizarea
produselor
în protecția
plantelor
este reglementată în România prin lege. lnlroducerea lor pe piață se face numai după omlogare de
Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz
Fitosanitar
(înființată prin OG
4/1995).
Potrivil
Regulamenlului
de funcționare a Comisiei
Interminisleriale
de
Omologare
a Produselor de uz Filosanitar, aprobal
prin OM
MAA
8343 / 1995, OM
MS 718/95 și
OM
MPAMI 444/95, penlru fiecare produs filosanilar nou
trebuie
să se obțină:
•
Avizul de pilotare,
•
Avizul de fabricație,
•
Avizul de mediu,
•
Avizul sanitar,
•
Raporlul
biologic asupra eficacilății,
•
Buletinul
de analiză fizico-chimică.
302.
Pentru
o substanță
activă
nouă, neînregistrată în
România, este
obligatorie efectuarea
a
cel puțin 2 ani de teste de eficacitate biologică. Procedura
de
omologare
a
produselor de uz
fitosanitar
(pesticide,
biopreparate)
este
în
acord
cu
documentele
europene corespunzătoare (Directiva Consiliului 91 / 4 .
14
EEC și
Directiva
Comisiei
93/7
1
EEC).
303.
Obținerea
avizelor menționate mai sus ce1tifică eficacitatea produsului și
eva l
uează riscurile pentru mediu și
pentru
sănătatea omului, stabilind în același
timp
și condițiile de utilizare necesare
pentru
un
control cficint
al riscurilor de
mediu
și de sănătate.
304.
După
introducerea pe piață, cadrul
leg i
slativ clasifică
produsele
utilizate în protecția plantelor în două categorii:
•
produse
din
grupa
de
toxicitate
TTT
și
TV
(slab
toxice),
care
sunt comercializate și utilizate
în
mod
liber;
•
produse din
grupa T
și
TT de
toxicitate
cu grad ridicat
și
foarte ridicat de toxicitate),
care
sunt
utilizate
numai
de
către
personal
specializat,
autorizat
de
către Autoritățile competente (inclusiv de Serviciul Arme, Muniții și Substanțe
toxice d i
n cadrul Inspectoratului
General
al Poliției).
305.
Utilizarea
pestic
i
delor
se face
în
cadrul tehnologiilor agricole de cultură,
la
recomandarea și sub controlul organismelor de specialitate.
306.
Fermierul nu
trebuie
să elimine nici un fel de resturi, deșeuri de pesticide în șanțuri,
canale,
în
ape de suprafață sau pe terenurile agricole.
Aceste
deșeuri ,
resturi
pot proveni din numeroase surse, cum ar fi:
•
excedentu l
de
lichide de pulverizare;
•
spălarea utilajelor;
•
pierderile de lichide de pulverizare în
t
impul
alimentării acestora sau
în
timpul operațiilor tehnologice
;
•
pierderile prin
neuniformitatea de distribuție;
•
ambalaje și rccipienți care mai
con țin
pestic i de
ș1
ca re
sunt aruncate sau depozitate necorespunzator;
•
lichide
reziduale
de
la
băi de imersare sau de
la
îmbăierea oilor;
•
ape care au servit
la
spălarea
produ
se
lor
agricole;
•
scurgeri din ambalaje sau recipienti
spart
i
sau crăpati;
•
pesticide eliminate datorită expirarii termenului de valabilitate.
307.
O
sursă
deosebit de importantă de poluare
locală
complexă, cu pesticide
și
îngrășăminte o
reprezintă
cultura legumelor și
plantelor
ornamentale în sere
și solarii. Substanțele
poluante ajung în
apele de suprafață prin
parcurgerea
altor
circuite
decât în
cazul culturilor agricole
și
anume:
•
deversări de
streșină (apă de
condensare sau
de
ploaie artificială)
ce antrenează
fertilizanți și pesticide
depuse
pe
vitrajele din
interior;
•
irigații care sunt
utilizate
concomitent cu fertilizarea
și pentru
administrarea pesticidelor;
•
apele de
spălare
a vitrajelor
pe
ambele fețe;
•
ape reziduale provenite
din tratamente
speciale ale florilor.
308.
Este necesar ca toate aceste
ape
să fie
recu perate
în
bazine etanșe de beton și să urmeze un circuit
închis
prin
rec ircula re,
fără a mai fi evacuate în exterior.
6.5
Depozitarea
Depozitarea pesticidelor se realizează doar în
locuri
special amenajate care sunt prevăzute cu dispozitive pentru:
•
prevenire
și stingerea incendiilor;
•
pro tec ția
muncii/tehnica securității muncii;
•
măsurare avizată metrologic
(cântar
e,
mensuri).
309.
Prevederile
legale impun ca
depozitele de pesticide
să fie corespunzator
delimitate
și
marcate
,
pentru asigurarea unei
protecții
fizice corespunzătoare.
310.
Subslantele din
grupa I-a
și
a II-a de toxicitate
se depozitează în
încăperi
separate și
condiții speciale ,
cu pază specializată și registru de evidență conform legii.
311.
Depozitele de pesticide nu vor fi amplasate
în
apropierea apelor de suprafață și nici în
zone
în care apa
freatică
este prezentă la mică adâncime. Amplasarea se va face
la
cel puțin 200 m
față
de oricare fel de așezări urbane sau rurale, surse de apă, furaje, câmpuri și
te
r enuri agricole, ferme și spații pentru animale.
312.
Depozitele vor fi construite numai din materiale durabile, neinflamabile, și trebuie să
aibă
capacitate de stocare corespunzătoare.
313.
Depozitul
de pesticide
trebuie
să poată
păstra produsele
în condiții de securitate, în eventualitatea
producerii
unor
scurgeri
sau
împrăștieri.
Podeaua
trebuie
să
fie impermeabilă și situată mai jos decât suprafața solului pentru a forma un bazin de
retenție
sau trebuie
s
ă
existe
pragu
r i
la
uși și
pereț
i
care să nu
perm
it ă
trecerea
lich
i delor prin ei și care să rețină materialul împrăștiat.
314.
Pentru protecția mediului în cazul incendiilor, este important ca depozitul să fie înconjurat cu un șanț betonat.
315.
Depozite
l e de pesticide se autorizează
în
conformitate cu prevederile
legislatieie in
vigoare. Autorizarea
depozi
t elor
de pesticide
se face numai după realizarea unor studii de impact asupra mediului, cu
evidențierea
riscurilor asupra componentelor de mediu și a managementului
aces
t o r
riscuri
,
și
după
completarea
bi
l
anțurilor
de mediu.
316.
ln organizarea
depozitelor
de
pesticide
trebuie
respectate, atât
regulile
de
igienă și sănătate publică,
cât și
prevederile
specifice
de
protecția
muncii.
Depozitul
de
pesticide trebuie să fie prevăzut cu flux de
persona
l
separat fizic de fluxul de
pesticide
,
cu facilități corespunzătoare:
dușu
r i și spălătoare cu apă caldă, WC-uri cu
evacua
r e în canalizare separată, vestiare
încălzite
penttu
schimbarea hainelor,
zonă
separată fizic pentru consumul alimentelor.
317.
Manipularea
pesticidelor
se
va face exclusiv
cu haine de
protecție
și cu echipamentul de protecție spedicat
p
r in normele de tehnica securității muncii, de ex., mască în cazul produselor de gazare.
318.
Pesticidele
depozitate
în condiții necorespunzatoare sunt periculoase
pentru
toate
componetele de mediu, și mai ales, pentru sănătatea
oamenilor.
Depozitele
de pesticide
se organizează
exclusiv
de
către
utilizatorii
de dimensiuni
medii
sau
mari
(exploatații
agricole de peste
120
ha la șes și
90
ha în zonele de
deal
și munte, prestatorii
d
e
servicii
de
protecția plantelor).
umai acestor utilizatori de
pestic i de
li se permite existența unor stocuri mari pc o
durată
mai
lungă.
Micii utilizatori nu au dreptul să-și constituie rezerve scmficativc
de
pesticide, care să depășească consumul pc perioada ciclului
de
vegetație.
319.
Chiar și în cazul
m
i cilor utilizatori,
pesticidele
trebuie stocate în condiții corespunzătoare (ferite
de
căldură, lumină și
umiditate excesive), separat de alte materiale (și mai ales de furaje sau de alimente).
Produsele
lichide se depozitează în
încăperi
cu temperaturi de minim 1 °C
și maxim 25°C.
320.
Nu este
permisă
încălzirea
cu surse
deschise
(sobe, reșouri
electr
i ce) a depozitelor
de
pesticide.
Insta
l ații l
e
de curent
electt·ic
din
depozite
l e de pesticide tt·ebuie să îndeplinească normativele pentru
medii
cu solvenți organici și pulberi și să permită spălarea cu
_jet de apă
sub presiune.
321.
ln
toate cazurile
,
pesticidele
v
or
fi
păstrate
exclusiv
în
ambalajele
lor
originale
,
pc rafturi sau pc paleți. Ambalajele mai grele de 20 kg vor fi manipulate exclusiv cu
d
i spozitive mecanice: cărucioare hidraulice, motostivuitoarc etc..
322.
Toți
utilizatorii
de pesticide
care dețin stocuri,
indiferent
de dimensiunile
lor,
trebuie să țină și să completeze un
registru
de evidență.
În
registrul de evidență al pesticidelor vor fi
incluse toa t
e operațiile
impl i
cate
de
utilizarea pesticidelor, inclusiv informații despre data achiziționării, data fabricației produsului, furnizorul
de pesticide și
prețul de achiziționare.
ln
cazul depozitelor de
pes t ic i de ,
descărcarea
de
gestiune a stocurilor
de pes t ic i de d i
n grupa
1-a
și a
li-a de
toxicitate se va face numai pc baza procesului verbal semnat de operatorii autorizați.
Stocurile de pesticide expirate se înregistrează
fa
Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor și la Ministerul Agriculturii,
Pădurilor
si
Dezvoltarii Rurale
și se distrng, pe cheltuiala celui care le deține, prin incinerare
in
instalații speciale, autorizate de Ministerul Mediulu si Gospodaririi Apelor.
323.
Descărcarea
din
gestiune se face
pe
baza procesului verbal
de
primire a pesticidelor expirate
la
unitatea care deține incineratorul autorizat și a facturii
de
prestare de servicii
de
incinerare.
E
l iminarea stocurilor
de
produși chimici periculoși este necesar să se realizeze cu ajutorul
tuturor
celor implicați și/sau afectați, inclusiv a comunităților locale.
6.6
Aplicarea produselor
utilizate
în protecția
plantelor și
măsuri de protejare a apelor
și
solului
324.
Măsurile de reducere
a
impaclului
asupra
mediului a pesticidelor utilizale,
au
în
vedere, în primul rând pe cele prevenlive:
•
reducerea
la mimim a protecției culturilor
prin
mijloace chimice,
prin
utilizarea altor
praclici
și melode care reduc îmbolnărilea culturilor: rotație
judicioasă a
culturilor, folosire de soiuri
rez
i stenle la boli și dăunători, folosire a semințelor,
răsadu
r ilor,
puieț
i lor ,
butașilor
liberi
de
boli și
dăunător
i,
măsuri de
i g i
enă
corespunzătoare pentru limitarea extinderii atacurilor de boli și dăunători;
•
alegerea
cu
atenție doar a pesticidelor autorizate care nu aduc
pr judic
ii
mediului;
•
utilizarea personalului instruit, atestat și
autorizat;
•
supravegherea strictă a
regimului
și a utilizării pesticidelor;
•
eliminarea tratamentelor din aer, atunci când terenurile agricole se află în apropierea
surselor de apă de la suprfață;
•
limitarea administrării îngrășămintelor deoarece
în
anumite situații uncie boli
ș1
dăunători
pol
fi favorizați de creșlerea
randamentului
și a
productivității
culturilor;
•
reducerea
utilizarii în scop preventiv a
pesticidelor ținând
cont
de faptu l
că
prezența
organismelor
parazitare
constituie
o situație normală
;
problema
acestora fiind
reconsiderată
când există pericol sau se depășeșle un anumil grad de nocivitale
;
•
înlocuirea în
parte
a ulilizarii
pesticidelor
prin mijloace și melode curale ecologic, diferite de cele chimice (metode
biologice,
metode preventive, capcane, îndepărtarea manuală
a
cuiburilor
de
dăunători, etc.).
325.
Fermierul trebuie să
ia
în considerare și următoarele măsuri complementare penlru
reducerea
canlilății de pesticide dispersale în mediu
:
•
echiparea dispozitivelor de pulverizare cu ecrane antidispersie care limilează împrăștierea pesticidelor în afara
zone
l or strict vizate;
•
pulverizatoarele
și în special,
duza
,
care este componenta cea mai importantă
a acestora,
trebuie
să fie menținute în cca mai
bună
stare de funcționare,
la parame
t ri optimi; în acest scop se vor efectua verificări periodice,
și dacă
este
necesar se va
cfcctaua
repararea sau înlocuirea imediată a pieselor defecte, uzate sau necorespunzătoare; de
asemenea,
se va controla stricta corelare
între
capacitatea și randamentul utilajelor de pulverizare și încărcarea cu pesticide suportată de mediu;
2
a
2
b
Fig.
7.
Duzele
trebuie
caii brate
î nainte de stropire.
I.
Fermierul
va alege duze cu aceeasi capacitate de
împrăștiere.
2 Înălțimea de
stropire,
va fi stabilită astfel
încât
să fie obținută o distribuție uniformă ,
omogenă a peslicidelor pe planle.
2a cazul
în
care există suprapunere între jeturi;
2h cazul
în
care nu există suprapunere
•
interdicția
înființării
livezilor în imediata apropiere a maselor de ape;
•
înființarea perdelelor forestiere împotriva vânturilor
predominante;
•
înființarea de
zone libere
de pesticide ,
pe o
lățime
de cel puțin 1
O
m
în
imediata apropiere a surselor
de
apă.
326.
Tratamentele chimice de combatere se aplică curativ
sau
preventiv,
în
perioada de vegetație,
sau
prin tratamente la
sămânță,
sau prin
tratarea
solului. Pesticidele se
aplică
de obicei, prin
tratamente
umede sub formă de stropiri, pulverizări, aerosoli.
327.
Numeroase
pesticide larg utilizate (bentazona,
atrazinul,
simazinul, dinozebul,
etc.)
sunt cuprinse
în
categoria substanțelor cu
risc ridicat
de
poluare
a apelor
de
suprafață și a apelor subterane. Atunci când se
identifică
astfel
de
pesticide
în
apele subterane ,
se
poate
presupune că se va produce
o
creștere a concentrației acestora,
luând
în
considerare faptul că mișcarea pe verticală prin
profilul
de sol se <lesta . șură
într-o
perioadă lungă de
timp.
328.
Stropirile se
realizează
cu ajutorul unor
echipamente
portabile sau carosabile. Pulverizările se fac cu utilaje cu
acționare
penumatică.
Aerosolii
se obțin cu utilaje speciale
(de
pulverizare,
de stropire foarte fină). Diferențierea
între
tratamentele umede este
determinată
de dimensiunea picăturilor, care descresc
de
la stropiri la aerosoli.
329.
Tratamentele
gazoase
de fac
în
spații
închise,
penttu dezinfectarea semințelor sau
tratarea
spațiilor de depozitare.
330.
Momelile
toxice
sunt folosite pentru combaterea
insectelor
la
sol (coropișnițe),
rozătoarelor
(șoareci
,
șobolani), limacșilor, corvidelor etcă
331.
Tratamentul
la
sămânță se face pe cale umedă sau uscată (după
tipul
de produs) folosind mașini speciale de
tratat
semințe.
332.
Cele mai periculoase produse pentru mediu și pentru sănătatea omului sunt pulberile diforitelor substanțe.
In România, practic,
nu mai există produse astfel aplicate ,
cu
excepția sulfului, care este însă un produs cu tentă ecologică, fiind natural, biodegradabil și cu
toxicitate
redusă pentru ale
organisme
decât cele
țintă.
333.
ln
general, toate pesticidele sunt substanțe biologic active care prezintă efecte secundare asupra mediului și sănătății
omului.
Atunci când există posibilitatea de
alegere
se
va
opta întotdeauna pentru produsul care arc cel mai mic
impact
asupra mediului
și
prezintă riscul cel mai redus pentru sănătatea
omului.
334.
Forma cea mai convenabilă
de
aplicare a pesticidelor din punctul
de
vedere al mediului
este
tratamentul la sămânță.
Deși este
preventivă, această formă de tratament trebuie să fie
preferențial
utilizată în zonele cu ape de suprafață.
Decizia utilizării pesticidelor
sau a mijloacelor alternative de protecția plantelor
aparține
în exclusivitate celui care realizează respectiva exploatație
agricolă,
fermier, proprietar sau
arendaș.
Aceasta decizie trebuie luată în funcție de situația concretă
din
respectiva exploatație agricolă.
Fermierii
fără
pregatire
agronomică de
specialitate
trebuie
să ia decizia de
aplicare a pesticidelor
numai după
consultarea unui
specialist.
335.
Aplicarea
pesticidelor
trebuie
realizată
numai
la
avertizare.
Avertizarea tratamentelor se face numai atunci când un dăunator are
tendința de
a se dezvolta peste pragul
economic de dăunare.
Pragul economic
de dăunare reprezintă nivelul populației de dăunători care
produce
o pagubă superioară costurilor totale (ecologice și economice) ale tratamentului cu mijloace de protecția plantelor (pesticide,
biopreparate).
Cele mai precise și mai avantajoase sunt sistemele
informatizate
de prognoză și
avertizare ,
care sunt utilizate
local.
336.
Având în vedere
rolul deosebit al sistemelor informatizatc
în prognoză și avertizare, în
cadrul bunelor practici agricole de
utilizare
a
pesticidelor,
sunt redate câteva detalii. Acestea sunt sisteme expert, care s-au
putut
realiza datorită dczvoltarii microprocesoarelor,
apar
i
ției
unor senzori fiabili și progreselor
în
telecomunicații. S-au construit, în
acest
fel, sisteme de
prognoză
și avertizare complexe, flexibile, a căror funcționare permite utilizarea rațională
a
metodelor și mijloacelor de protecție a plantelor, cu reducerea corespunzătoare a impactului
produs
de organismele
dăunătoare.
Sistemele informatizate
de
prognoză și avertizare sunt de fapt sisteme
expert,
care funcționează pc haza unor modele matematice ale proceselor biologice specifice.
337.
Obiectivul
programelor de prognoză și ave1tizare, respectiv utilizarea eficientă și
durab
il ă a resurselor
agromonicc
,
este corelat cu obiectivele economice și ecologice ale agriculturii durabile și agriculturii de precizie. Utilizarea sistemelor expert de prognoză și avertizare conduce, nu numai
la efecte
ecologice (reducerea poluării mediului și a alimentelor), ci arc și consecințe economice directe. Optimizarea tratamentelor determină importante economii de
pes
t icide, combustibil,
forță
de muncă, care permit amortizarea rapidă a investiției într-un sistem de
prognoză și
avertizare.
ln
țări ale Uniunii Europene, investițiiile în sisteme de
prognoză
și avertizare sunt considerate ca investiții de mediu și beneficiază de faciliăți fiscale.
338.
România se află în acest domeniu în topul
rea
l izării unor astfel de sisteme. În România
există
câteva tipuri de sisteme automate de avertizare, care combină cele mai recente realizări din domeniile electronicii,
informaticii
și, nu în ultimul rând,
a
l
protecției plantelor.
Aceste sisteme sunt compuse
din:
•
dintr-o stație centrală
de
memorare, prelucrare și vizualizare a datelor;
•
din una sau mai multe stații de măsurare și transmitere a datelor.
339.
Se
recomandă
ulilizarea aceslor sisleme de prognoză și averlizare
a
lratamentelor cu pesticide, ca una din cele mai convenabile soluții de reducere a efeclelor negative ale pesticidelor asupra mediului.
340.
Personalul
care se ocupă cu
aplicarea
pesticidelor
trebuie să fie
instruit corespunzător.
Pentru
produsele din grupa
1-a
și a
II-a
de
toxicitate ,
personalul
trebuie să fie calificat și autorizat.
341.
Volumul de soluție sau suspensie
de
produs la o singură
preparare
,
trebuie să fie în
d
i rectă legătură cu suprafața care urmează a fi tratată.
342.
De
câte ori este posibil, se vor utiliza produse fitosanitare cu selectivitate ridicată pentru
organismele
nețintă, utile plantelor de cultură (polenizatori, parazitoizi
și prădători, bacterii fixatoare de azot etc.)
343.
Tratamentele cu pesticide trebuie anunțate în
prealab i l
(în
scris)
autor i
tăților
locale ,
cu următoarele precizări:
-
tipul
de
tratament;
-
cullurile care urmează să fie prolejate;
-
parcelele pe care se vor aplica lratamenle;
-
perioada de aplicare;
-
tipul(rile) de
pesticid(e)
utilizat(e);
344.
ln
cazul
particu l
ar, al
tratamentelor
cu insecticide
la
culturi melifere,
trebuie
atenționați, de către
primarie ,
apicultorii din
zona
tratată,
pentru
a se evita pierderile produse stupilor. Această prevedere se aplică și autorităților competente care
efectuează
tratamente de interes
pub l
ic.
345.
ln
zonele
cu ape de suprafață, bunele practici agricole impun
limitarea
folosirii mijloacelor aero de tratament (elicoptere, motodeltaplane, avioane utilitare), întrucât aceste mijloace au o împrăștiere
prea
mare.
O
situație asemănătoare
este
și în cazul utilizării mijloacelor mecanice puternic suflante cum ar fi cele utilizate în vii și
livezi.
346.
ln
zonele
cu ape de suprafață se vor evita, pe cât posibil, tratamente cu insecticide loxice penlru pești (de ex. insecticide din clasa pirelroizilor de sinteză). Dacă nu este posibilă renunțarea
la
acesle pesticide se vor lua măsurile corespunzaloare de reducere a riscurilor (delimitarea precisă a perimetrului de lralament cu respeclarea unei distanțe de minimum 10 m până
l a
malul
apei,
echiparea ulilajelor de pulverizare cu ecrane antidispersie, corelarea strictă între capacitatea utilajelor de stropit și suprafața de
tratat,
aplicarea tratamentelor la
o
viteză a vântului sub 4m/s, interzicerea cu desăvârșire a deversărilor de ape poluate cu pesticide provenite din spălările utilajelor etc.).
347.
La efectuarea
tratamente
l or cu
pesticide
de
o
mare importanță este distanța dintre masele de apa adiacente și câmpul tratat. Este cât se poate de clar că tratarea câmpurilor aflate în apropierea unor ape de suprafață cât și întreținerea malurilor abrupte duce
la
poluarea acestor ape cu mari cantități de pesticide.
Aplicarea pesticidelor se va face
în
condiții meteorologice
optime
prevăzute pentru
tehnologiile
utilizate.
--
348.
Nu se
vor
efectua
tratamente
la temperaturi foarte
ridicate
și
î n timpul amiezii,
iar
l
a
produsele cu coeficient
invers
de temperatură se va
respecta
temperatura maximă
indicată. Nu se vor face tratamente
pc
ploaie
(sau
î nainte și
după)
sau când
umiditatea amosfcrică este ridicată. Viteza maximă a vântu l ui pc care se vor face tratamente va fi de 4 m / s.
ln
caz de vânt puternic tratamentele se vor efe . ctua numai
dimineața
sau seara.
Fig.
8.
Nu se
fac
tratamente cind viteza maxima a vintului este mai mare de
4
m/s
Fig
9.
Nu
se fac
tratamente pe
ploaie
349.
Aplicarea tratamentelor cu
pesticide
se face cu respectarea reguli l
or
specifice
de protecția
mediului și de securitatea muncii.
Cele mai importante reguli
sunt
următoarele:
•
aplicarea pesticidelor se
face
numai de personal
instruit,
care are cunoștiință
de
caractersiticile
produselor
și
de
prevederile regulilor de protecția muncii și
de
prevenire și stingere
a
incendii l
or
;
•
personalul care aplică pesticidele trebuie să fie într-o
stare
bună de sănătate ,
care este
atestată de
medicul
de
medicina muncii;
•
în
timpul
tratamentelor
cu pesticide se vor respecta
regulile
de
igienă ș1
sănătate publică;
•
personalul care aplică
pesticide trebuie
să verifice existența acordului
tehnic
și certificării utilajelor;
în
cazul în care utilajul funcționează necorespunzător personalul
trebuie să
oprească aplicarea
tratamentului
și să ia măsurile necesare pentru
remedierea
defecțiunilor;
•
este
interzisă
apl icarca pcstic
idei or
la
pomii înfloriți. Pomii înfloriți vor fi
tratați
numai
în
mod excepțional
(
ca de ex. tratamentele pentru combaterea focului
bacterian)
cu produse special omologate și după reguli specifice.
Nu
este permisă utilizarea
altor
produse de
uz
fitosanitar în
afara
celor care
sunt omologate
de Comisia Interministerială de Omologare a
Produselor
de
Uz
Fitosanitar.
350.
In
România, însă, uneori sunt
folosite
pesticide comercializate
ilegal
;
activitatea este sancționată prin
legislația
în vigoare.
351.
Folosirea pesticidelor comercializate
ilegal
are consecințe extrem de grave, inclusiv asupra utilizatorilor sau a comunităților din care aceștia
fac
parte.
352.
Folosirea pesticidelor achiziționate ilegal este descurajată prin aplicarea fermă a pedepselor prevăzute de
lege
și prin popularizarea riscurilor multiple
la
care se expun utilizatorii pesticidelor comercializate
ilegal.
6.7
Regimul
utilajelor tehnologice
353.
Utilajele
folosite în tratamente de protecție a plantelor nu pot avea o altă destinație.
354.
Folosirea acestor utilaje se face
după
recomandările
constructorului de utilaje, cerințele producătorului de pesticide și prevederile tehnologiilor de aplicare.
355.
ln
vederea asigurării unei funcționări corespunzătoare, utilajele de
stropit
vor
fi
regulat
testate
și certificate.
Fiecare
din dispozitivele de
distribuire
(duze
de
stropit, aspersoare rotative
etc.) vor trebui să descarce cantități similare
de
soluție / suspensie, într-o
manieră
constantă
și
reproductibilă. Sistemul
de
prindere
a
respectivelor
dispozitive
de stropit trebuie să permită
reglarea
strictă a distanței până la plantele
tratate.
Piesele uzate trebuie imediat
înlocuite
cu piese noi.
356.
Sistemele de
stropit
trebuie
să asigure o distribuție strict localizată
pc
rândul
de plante și nu pc întreg câmpul.
Trebuie
evitată apariția
zonelor
netratate și / sau a celor
dublu
tratate. Acest fapt se realizează prin marcarea suprafeței de tratat, iar utilajele de aplicat pesticide trebuie să
permită
respectarea
marcajelor.
357.
Doza de
pesticid
aplicată
la
ha
trebuie
corelată
strict
cu cantitatea
de
soluție stabilită
de
Comisia
Interministerială
pentru Omologarea
Produselor de
Uz Fitosanitar. Cantitatea
de
soluție este stabilită în funcție de sol,
tipul
și de vârsta culturii iar normele sunt cuprinse
într-un interval
foarte larg: 330 si
·
1
·
100
1/ha.
Pentru a
ușura
respectarea
dozei de pesticid, de obicei, recomandările
de
utilizare
prevăd
atât doza, cât și concentrația
recomandată la
norma de soluție
corespunzătoare.
358.
Calitatea
tratamentului
depinde de tipul utilajului de aplicare a
pesticidelor
și de pregătirea utilajului pentru
lucru,
dar și de calificarea operatorului și de preocuparea
acestuia
pentm prestarea unor tratamente
de
calitate.
359.
I.a
mașinile moderne
de
stropit, precizia
dozarii
și a
distribuției
soluțiilor permite
reducerea
cantității de substanțe chimice care
ajung pe
sol. Parametrii
procesului
de
lucru sunt în concordanță cu
reglajele
inițiale. Debitul de
soluție poate fi controlat, iar la unele mașini
el
poate
fi corelat automat cu viteza
de
deplasare a agregatului
de
stropit. Controlul
debitului
de soluție este necesar și
în
cazul mașinilor
de
aplicat
erbicide.
360.
Precizia aplicării soluțiilor de stropit cu fungicide și insecticide
depinde
în mare măsură de calitatea pulverizării și a
dirijării
picăturilor către plante. Calitatea pulverizării este influențată
în
foarte mare măsură
de
parametrii
tehnico-funcționali
ai duzelor de pulverizare și de starea acestora.
ln
ultimii ani au
fost
realizate numeroase tipuri
de duze
cu precizie foarte
bună,
pentru
diferite
condiții
de
lucru și diferite momente
de
aplicare a
tratamentului.
Aceste
duze
permit
dispersarea
în
picături fine și uniforme ca mărime.
361.
Utilizatorului
îi
revine
obligația de a alege duza potrivită cu specificul lucrării pe care urmează să o efectueze. Utilizatorul
trebuie
să evite
folosirea duzelor
uzate, murdare,
înfundate,
penttu că acestea, chiar dacă
inițial
au fost foarte bune, provoacă perturbări ale procesului de lucru,
duc
la formarea
de jeturi
asimetrice, cu picături mari,
distribuție
neunifonnă. Astfel, crește și riscul ca pe plantă și pe sol să ajungă, pe anumite
zone
,
concentrații mari
de
soluție, ceea ce duce
la
accentuarea gradului de plouare.
362.
Mașina de stropit cu
rampe
pentru aplicarea
tratamentelor
la
culturi
de
câmp trebuie să fie verificată, urmărindu-se ca de la
toate
duzele să
rezulte
aceeași cantitate de soluție în unitatea de
timp.
Codul
de
bune
practici
în
fermă are prevederi specifice referitoare la spălarea și/sau
decontaminarea
utilajelor folosite. Utilajele
de
pulverizare trebuie să fie prevăzute cu instalații
proprii
de spălare. Aceste
instalații
trebuie să permită spălarea, atât a utilajului, cât și a ambalajelor de pesticide. Este recomandat ca utilajul de stropit să aibă și un
rezervor
cu
apă
curată, de capacilale corespunzătoare.
363.
Apele de la spălarea ambalajelor vor
fi
transferate
în
soluția de stropit, cu
respectarea
normei
de
soluție aplicată pe unitatea de suprafață. Utilajele vor fi spălate cu jet
de
presiune,
în
zone
special amenajate, prevăzute cu
baze
de inactivare a pesticidelor
din
apele
de
spălare. Bazele
de
inactivare a apelor
de
spălare vor
fi
delimitate și marcate corespunzator
(Pericol,
zona otravită!). Amplasarea
bazelor
de inactivare va fi facută
la distantă
corespunzătoare
de
locuințe,
tăntâni,
adăposturi
de
animale, culturi agricole.
6.8
Metode alternative de protecție a
plantelor
364.
Metodele alternative de
protecția
plantelor, așa cum s-a aratat deja, sunt cele biologice
(prin
utilizare de organisme antagoniste și de
produse
naturale), genetice (prin ameliorarea
rezistenției
plantelor
la
organismele dăunatoare),
agrotehnice
(rotație, lucrări ale solului inclusiv prășit) și fizico-mecanice
(dezinfectări
termice
ale
semnițelor, chirurgie vegetală, descuscutare a seminței etc.).
Lcgislatia europeană
în
domeniul agriculturii arc,
printre
alte scopuri, și pc acela de limitare a folosirii produselor agrochimice
(îngrășăminte
și pesticide) și de
încurajare
a
dezvoltării
și utilizării de produse cu acțiune predominat ecologică pentru atingerea obiectivelor
agriculturii
durabile.
365.
Metodele
alternative
de protecția plantelor au grad
ridicat
de
durabilitate.
Exemplul cel mai elocvent este cel al
"solurilor
supresive",
respectiv
al solurilor
tratate
cu biopreparate pc baza antagoniștilor fitopatogeni, soluri care nu permit dezvoltarea unor boli
ale
plantelor pentru că
limitează
inoculul primar (rezerva de fitopatogen din sol).
366.
Plantele devin rezistente
la
organismele dăunatoare și prin inginerie genetică, ca de ex., cartoful
rezistent
la gândacul de Colorado datorită
înserării
unei anumite gene. Plantele modificate genetic nu pot fi introduse
în
România
decât cu
respectarea
prevederilor legale și pe baza avizelor Comisiei de Securitate Biologică.
367.
O serie întreagă de pesticide, traditional utilizate în protecția plantelor, au un impact redus asupra mediului, folosirea lor fiind permisă chiar și
în
cadrul riguroaselor sisteme de productie (agro) ecologică
(organică).
Astfel de produse sunt sulful sau sărurile de potasiu ale acizilor grași.
368.
Sulful poate fi utilizat în următoatrele situații:
la combaterea unor boli, cum este
făina rea
la
vița -de-vie ,
pomi
fructiferi,
legume, plante ornamentale, cereale păioase;
la combaterea afidelor, tripșilor și
acarieni
lor la
vița-de-vie,
pomi fructiferi,
legume
,
plante ornamentale.
369.
Sărurile de potasiu ale acizilor grași au utilizări similare
sulfului
(combaterea 1ăinariei
la vița
-de-
vie,
pomi fructiferi, legume, plante ornamentale, cereale păioase; combaterea afidelor, Lripșilor și
acarienilo
r
la vița-de-vie,
pomi
fructiferi,
legume,
plante ornamentale) și în plus mai pot fi utilizate pentru:
combaterea bacteriozelor
la
cultura fasolei și a soiei; pentru
limitarea răspândirii
focu
lui
bacterian al rozaceelor;
combaterea buruienilor în culturi ornamentale, grădini, parcuri.
370.
Cele mai răspândite produse biologice de uz fitosanitar
în
România
sunt bio
insecticidele
pe haza de
Bacillus
thuringiensis.
ln
tab elul
· 1
este prezentată o
listă
completă a produselor pe baza de
Bacill
us
thuringiensis
care sunt comercializate în România.
Tabel
1
-
Biopreparate pc
baza
de
Bacil/us thuringiensis
omologate În
România*
Denumire
comercială
B"cillus
thuringie11sis
var.
Dăunatori
combătuți
Bactospeine HP
WP
kurstaki
Lohe sia
hotrana
Dipcl
8L
kurstaki
Lymantria dispar
Dipel
ES
kurstaki
Tortrix viridana;
H
yphantria
cunea
Dipel
WP
kurstaki
Lobesia
botrana;
Pieri .\
·
brasicae; Mamestra brasi-
cae; Cydia
.funebrana;
H yphantria
cunea; Malacu- soma neustria; Drymonia
spp.
Dipel
2x
WP
kurstaki
Mamestra brasicae;
Pieris
rapae;
ll
yphantria
cu-nea; Lubesia butrana
Ecotech extra
kurstaki
l ,eptinotarsa
decemlineata
(!,,
-l ,2);
l,obesia botrana
Ecotech pro
kurstaki
L ymantria
dispar
roray (Biobit)
kurstaki
Mamestra brasica;
Pieri
rapae; Anarsia lineatella; Cydia molesta; T'nrtrix
viridana;
Gemnetridae
Novodo rȘ
tenebrionis
Leptiontarsa
decemlineata
Thuringin 6000
kurstaki
Phyllonnrycter hlancardella; Stygmella malella; Eriosoma lanigerum; Cydia funebrana; Eranis defo- liaria; Anarsia lineatella; Operophtera brumata;
Hyphant ria
cunea
*
Date
din Codex-ul produselor fitosanitare omologate
în
Ro
mânia.
371.
Este important să se efectueze controlul periodic fitosanitar. Acesta se efectuează, atât
la
sol, cât și
la
culturi și produsele agricole și are ca scop
evidența
,
estimarea și răspândirea
componenților
agrobiocenotici
prin
inventarierea
tuturor speciilor
din componența unei agrobiocenoze dintr-o unitate agricolă, zonă de cultură sau depozit de produse agricole.
În
acest mod se stabilește densitatea componenților agrobiocenotici și intensitatea atacului agenților patogeni.
Avantajele acestei metode sunt următoarele:
•
permite stabilirea perioadelor optime de combatere;
•
se poate interveni cu eficiență în prevenire și combatere
;
•
prin cunoașlerea speciilor
palogene
prezenle și a biologiei aceslora se pol
alege
mijloacele optime de combatere, inclusiv cele care sunt selective și nu
afectează
mediul
;
•
pennite emiterea avertizărilor
în
timp
util.
372.
Controlul fitosanitar și avertizarea au o deosebită importanță deoarece transformă administrarea preventivă
a pesticidelor
dintr-o operație de rutină într-una de excepție prin faptul ca utilizarea acestora se face în cantități
limite
de stricta necesitate și chiar
înlocuirea metodelor chimice
de
tratament cu metode biologice sau fizice de combatere.
373.
Sol
iții
practice
cc pot
înlocui
sau
reduce
utilizarea pesticidelor se
referă
la:
•
măsuri
agrofitotchnicc;
•
metode biologice de combatere a dăunătorilor
(ulilizare
a enlomofagilor paraziți și prădători,
acarofagi
prădători, lansarea
indivizilor
sterili în
perioadele
de
înmulțire) ;
•
mijloace fizice: tralarea solului cu vapori supraîncălziți, tralarea semințelor cu apă caldă și aer cald, capcane și momeli cu
feromoni,
clei sau toxice, omizitul, distmgere manuală a cuiburilor
sau a pupelor, chirnrgie și
igienă
vegetală, vânturarea semințelor,
descuscutarea,
scuturarea pomilor, etc.)
•
metode mecanice și
biologice de
combatere
a
burnienilor.
374.
Cunoasterea
tipului
de sol pentru fiecare teren agricol este importantă, atât
pentru
stabilirea hibrizilor, soiurilor,
varietăților
de plante cultivate, dar și a
posibililor dăunători
care
pot
ataca aceste culturi și aceasta datorită
preferințelor
acestora pentru anumite tipuri de sol,
de
exemplu: viermii sârmă se dezvoltă
în
solurile cu umiditate marc și usor acide.
375.
Rotația _judicioasă
a culturilor reduce atacul unor agenți
patogeni
care sunt specifici fiecărui
tip
de
planta
gazdă.
Practicarea
monoculturii conduce inevitabil
la
înmulțirea
puternică
a agenților
patogeni
și
a dăunătorilor
specifici
culturii
respective.
De aceea, este necesar să se înființeze asolamente
în
care rotația culturilor să fie astfel
organizată
încât același tip de
plantă
să nu revină în cultură
pe
aceeași soiă mai
repede
de patru ani,
iar
altele de șase ani
(floarea
soarelui, sfecla).
376.
Lucrările
solului contribuie la distrugerea multor dăunători, atât prin scoaterea lor la suprafață, cât și a larvelor, ouălor și
pupelor
care sunt apoi mâncate de păsari, sunt distruse de
temperaturi
scăzute sau
ridicate,
etc.,
în
plus, favorizează
accesul
inseclelor prădătoare și
totodală
dislrugerea buruienilor și a samulaslrei, gazde intermediare și focare pentru boli și dăunălori.
377.
Excesul de apă al solului favorizează
înmulțirea
dăunălorilor și agenților palogeni
a
căror proliferare esle
redusă
prin drenarea
terenului.
De asemenea, amendarea terenurilor acide conduce la
reducerea
incidenței unor boli și dăunălori.
378.
Alegerea epocii de însămânțare și
a adâncimii
de semănat sunl foarle importante; perioada de răsărire a
plantelor
să nu coincidă cu momentul
de
proliferare
a unor boli și dăunători: de ex., la
dăunătorii
mazării
-
molii și gărgărițe
-
care nu provoacă
daune
dacă culturile se însămânțează timpuriu
; de
asemenea cartofii însămânțați peste
I 0-13
cm adâncime sunt feriți de
infectarea
cu mană.
Fiecare acțiune în parte este reglementată precis, devenind obligatorie pentru toate exploatațiile agro-zootehnice, executându-se în mai multe etape și fiind compusă din mai multe operații care se derulează într-o anumită succesiune. Aplicarea în
timp
a acestor operațiuni urmărește un anumit ritm, caracteristic, corelat întotdeauna cu paiticularitățile și complexitatea exploatației agro-zootehnice.
Astfel, dezinsecția profilactică vizează distrugerea dăunătorilor (insecte, acarieni) semnalați pe tot parcursul anului.
Dezinsecția
de necesitate se instituie imediat după apariția suspiciunii de boală și vizează în special dăunătorii care produc disconfort sau
pe
cei care pot fi incriminați în transmiterea acesteia.
În prima situație, dezinsecția se
realizează periodic,
precum și
la
semnalarea
reapariției
unor insecte dăunătoare, iar
în
cca
de
a doua situație, se
repetă
în funcție
de
ciclul biologic al dăunătorului. Ambele
tipuri
de
dezinsecție
se realizează
indiferent
de ritmul în
care se face decontaminarea, deratizarea, rareori aceste trei acțiuni trebuie să fie corelate.
382.
Deratizarea
profilactică se impune în scopul reducerii
pierderilor economice provocate de rozătoare și în scopul prevenirii apariției unei în1bolnăviri ale animalelor sau omului. Aceasta se aplică în exteriorul construqiilor (în interiorul galeriilor, asupra căilor de circulație a rozătoarelor, în locurile de pătrundere a rozătoarelor
în
construcții,
în
jurul surselor de hrană sau de apă
la
care pot avea acces rozătoarele, etc.) și în interiorul construcțiilor (prin
"stații
de intoxicare a rozătoarelor").
383.
În
fermele cu sistem intensiv de creștere a animalelor, acțiunea majoră de combatere
a rozătoarelor se realizează
în intervalul
dintre depopularea și repopularea adăposturilor, înainte de efectuarea
decontaminării.
În
adăposturile populate cu animale,
deratizarea
de întreținere se aplică prin intermediul
"stațiilor
permanente de intoxicare a rozătoarelor" care se controlează
zilnic
și
la
nevoie se completează cu suportul
alimentar
otrăvit.
384.
Deratizarea de necesitate se impune imediat ce apare suspiciunea unei boli contagioase. Ea se realizează după un program bine stabilit
de
fermier
împreună
cu o întreprindere specializată și autorizată în acest scop,
iar
în uncie cazuri
de
către specialiștii proprii, atestați și autorizați
de
organismele abilitate.
385.
Programul privind
deratizarea
se referă la distrngerea tuturor rozătoarelor din perimetrul exploatației agrozootehnice, astfel
încât
să fie evitată împră . știerea acestora
în
vecinătăți. Penttu
realizarea
deratizării, dintr-o unitate, tt·ebuie corelată cu campanii
de
distrugere
a rozătoarelor și de cătt·e unitățile vecine.
386.
Aplicarea acțiunilor de disttugere a rozătoarelor din exploatațiile agrozootehnice
trebuie
să ia
în
considerare,
biologia
rozătoarelor și instalarea fenomenului de
rezistență.
Pentru obținerea unei eficiențe maxime și eliminarea apariției fenomenului de rezistență există posibilitatea utilizării unui singur
tip
de
raticid (în acest caz intervalul
dintre
deratizări
va fi minimum
de
6 luni),
fie folosirea mai multor substanțe, utilizând mai
întâi
raticide cu acțiune
lentă
(furfuril
hidramida,
anticoagulantele) și
în
ultima parte pe cele cu acțiune rapidă (hidrogen fosforat, fosfură
de
zinc).
387.
Decontaminarea
profilactică se realizează primăvara și
toamna
sau,
după
caz,
după depopularea
și apoi
înainte
de popularea adăposturilor.
388.
Decontaminările de necesitate și de
întreținere
se
aplică
ori de câte ori este necesar, fie după eliminarea unuia sau mai multor animale dintr-un efectiv, fie cu ocazia ridicării măsurilor de carantină,
în
cazul unor boli transmisibile.
7.2.1
Dezinsecția
389.
Datorită
modului lor specific de viață și posibilităților de
adaptare
la cele mai diverse condiții de microclimat, din diferitele
zone
geografice,
insectele
și acarienii
se
întâlnesc în
toate
exploatațiile agro-zoolehnice, indiferent de
sistemul
de întreținere al animalelor,
în
depozitele
agroalimentare,
grupuri sociale,
încăperi
de prelucrare a alimentelor și produselor de origine animală
sau
origine vegetală.
390.
În
funcție
de scopul urmărit și momentul aplicării, dezinsecțiile pot fi profilactice sau de necesitate, iar în funcție de modul în care se aplică, acestea pol fi
încadrate în:
dezinsecții generale, dezinsecții
totale
și dezinsecții parțiale.
391.
Pentru limitarea dezvoltării sau pentru distrugerea insectelor și acarienilor se
impun
următoarele măsuri
profilactice:
•
evacuarea sistematică a tuturor materiilor de origine animală sau vegetală din adăposturi sau alte spații aferente
( dejecții,
sânge, resturi
vegetale, etc.);
•
amenajarea platformelor și depozitelor de gunoi
la
o
distanță de 300-500 m față
de
locuințe și la cel puțin 100 m față
de
adăposturile în
care
se exploatează
animale
în unitățile de creștere
intensivă
și cât
mai departe
posibil
în
cazul creșterii extensive;
•
vidanjarea periodică a foselor colectoare, desfundarea și spălarea canalelor
de
scurgere și a rigolelor;
•
strângerea permanentă și
depozitarea
controlată a resturilor de furaje din adăposturi,
bucătării
furajere, cantine;
•
amenajarea
corespunzătoare
a
locului
pentru
colectarea
ș1
distrngerea
cadavrelor și confiscatelor de
abator;
•
drenarea
apelor stagnante din incinta fermelor și din jurul acestora;
•
întreținerea
corespunzătoare
a
spațiilor
verzi
din
incinta
exploatațiilor
agro-zootchnicc;
•
menținerea
umidității
relative a adăposturilor cu așternut permanent sau depozitelor de
furaje
sub
75%;
•
realizarea și menținerea pemrnnenlă a curățeniei generale;
•
efectuarea dezinsecțiilor
în
conformitate cu specificul și destinația construcțiilor, conform
legislației
în vigoare.
392.
Dezinsecția
profilactică a adăposturilor
pentru
animale trebuie să urmeze următoarele bune
practici :
•
dezinsecția
se efectuează numai după cc animalele au fost scoase
în
padocuri, curți sau
la
pășune
;
•
se efectuează curățenie mecanică: se evacuează gunoiul,
resturile
de furaje, se desfundă și se spală rigolele și canalele, se îndepărtează praful și murdăria
de
pe pereți, pervaze, tubulatură;
•
se scot din adăpost bolovanii de sare, bidoanele și gălețile
de
muls, uneltele de
lucru
și alte obiecte de inventar, care nu trebuie să vină în contact cu substanțele insecticide;
•
se aplică soluția cu
insecticid
prin
pulverizare
fină pe toate suprafețele, calculând
1
litru soluție dezinfectanlă pentru 20 m
2
;
•
se închid ușile și ferestrele
pentru
1-2
ore;
•
înainte
de
introducerea animalelor, substanța toxică se neutralizează prin spălare
cu
multă apă (12 l/m2), de pc
toate
suprafețele care vin în contact
direct
cu animalele
și, mai
ales,
jgheaburi,
iesle, hrănitori și
adăpători;
•
inseclele moarte
se
strâng
și se
dislrug pentru a nu fi consumale de către
animale.
393.
Dezinsecția
puncte
l or de colectare și prelucrare
a
produselor de origine
animală
este obligatorie, ca și menținerea curățeniei prin
văruire
frecventă a
pereților, montare
la nivelul ferestrelor a plaselor de
insecte,
evacuare zilnică a
resturilor
organice, etc.;
394.
Dezinsecția generală a
încăperilor se realizează
numai după
încheierea
programului de
lucru
și
după
evacuarea
produselor,
utilajelor
mobile,
găleților,
bidoanelor. Separatoarele de grăsimi,
instalațiile
de răcire și diferite alte utilaje care nu pot fi
evacuate se
vor
acoperi cu folii de polietilenă sau cu
hârtie
de ambalaj.
395.
Dintre substanțele
insecticide
vor fi
preferate piretroidele
sub formă de
soluție
sau sub formă de aerosoli. Aplicarea
insecticidelor
se va
face
pe pereți ,
pe
pervazul ușilor și ferestrelor ,
pardoseli și chiar
pe
suprafețele exterioare ale utilajelor mari care nu vin
în
contact cu materia primă.
396.
Penlru dezinsecția de
înlreținere
a
încăperilor
sau spațiilor
închise
mai pol fi ulilizale benzile lipicioase pentru muște și momelile toxice pentru gândaci.
După
încheierea
dezinsecției în spațiile
interioare acțiunea se
continuă
la
pereții exteriori ai clădirii și pe rampele de
încărcare-descărcare.
397.
Dacă este necesară dezinsecția ambalajelor, aceasta se face diferit, în funcție de tipul și malerialele din care sunl confecționate, prin opărire, încălzire
la
etuvă la
lemperatură
de 60-70°C, sau prin aspersare cu soluții de insecticide.
398.
Dezinsecția
de
necesitate are aceleași etape ca și dezinsecția profilactică, fiind obligatorie și se efectuează
atunci
când se intervine pentru combaterea bolilor infecțioase contagioase declarabile, și împreună cu deratizarea și decontaminarea.
399.
Dezinsecția
adăposturilor
pentru
animale se face
cu următoarele recomandări:
se depopulează adăpostul
;
fără să fie evacuate dejecțiile, resturile de furaje și
apă,
se pulverizează
toate
suprafețele cu soluție de sodă caustică 3%, calculându-se
I I
soluție/ m 2
.
După
1-2
ore se demontează și
îndepărtează
din adăpost părțile detașabile care se vor depozita, curăța și dezinsectiza pe o platformă betonată sau
într-o
altă încăpere curată.
Se evacuează și resturile de furaje, gunoiul de grajd, dejecțiile și se
transp01tă
la platforma de gunoi.
Se spală cu apă și se îndepă1tează mecanic toate
resturile
organice aderente de suprafețe. Suprafețele din pământ
vor
fi curățate de stratul superficial
(
pe
o adâncime de 3-5cm) care va fi de asemenea transp01tat la platforma de gunoi.
Părțile
demontate, curățate și spălate sunt
reasamblate.
Pe
întreaga suprafață decontaminabilă
a
adăpostului se aplică soluții 3% de sodă caustică
(la
care, iarna, se adaugă 5%
clorură
de sodiu),
utilizând
I litru
soluție/ni.
După
uscare,
pe înlreaga
suprafață
deconlaminabilă
se
aplică
soluția insecticidă, calculând
l
litru/30 m 2
.
Adăpostul se menține
limp
de 24 de ore închis, după care se aerisește, iar suprafețele cu care
vin în
contact animalele (pereți, boxe, grătare, jgheaburi de hrănire, adăpătorile, stâlpii de susținere până
la
înălțimea de
1,5
m) se spală abundent cu
apă.
Repopularea
se face numai după 48 de ore de
la
dezinsecție, spălare și aerisirea adăposturilor.
400.
Controlul eficienței dezinsecțiilor se face prin observarea prezenței insectelor moarte în spațiile tratate și prin absența celor vii din
atmosfera
încăperii sau de pe suprafețele și locurile în care se ascund.
7.2.2
Deratizarea
401.
Rozătoarele din cadrul exploatațiilor agro-zootehnice
(șobolanul
cenușiu,
șobolanul
negru
și șoarecii), pe
lângă faptul
că
reprezintă
surse de
contaminare a animalelor și a omului cu diferite microorganisme (bacterii ,
virusuri) sau
cu
paraziți,
produc și
pagube
economice importante prin consumul de furaje ,
grăunțe și
alte produse agroalimentare.O
pereche de șobolani
distruge annual peste
40
kg produse agroalimentare.
402.
Măsurile de combalere
a
rozăloarelor pot fi grupate
în:
măsuri care
limitează
sau împiedică
înmulțirea
lor ,
măsuri prin care se
realizează
distrugerea lor.
403.
Procedeele pentru
distrugerea
rozătoarelor se clasifică în:
a)
chimice,
b)
mecanice
c)
biologice.
a) Combaterea rozătoarelor prin procedee chimice:
404.
Substanțele chimice
utilizate
î
n
combaterea rozătoarelor sunt
denumite
generic
raticide.
Raticidele pot fi
reprezentate de
substanțe
anorganice,
substanțe organice
(în
general
de
natură vegetală) și substanțe chimice de sinteză.
405.
După modul cum acționează
raticidele toxice
pot fi:
de
ingestie, respiratorii.
406.
Raticidele din grupa toxicelor de ingestie
se
aplică
sub
formă de
momeli
toxice alimentare.
Suportul
alimentar al momelilor poate
fi
constituit
din
nutrețuri combinate, tainuri obținute
din
cereale,
bucăți
de carne, jumări, salamuri, la care se
poate
adăuga untură
sau
ulei comestibil
și unele substanțe
aromate. O categorie particulară
de substanțe toxice
de ingestie este reprezentată de
pulberile folosite
sub
formă
de prăfuire, pentru care suportul cel mai obișnuit este
pudra de
talc.
407.
Substanțele toxice
respiratorii
constituie un mijloc eficient pentru
distrugerea
rozătoarelor, deoarece se
pot
aplica
în
galeriile care nu au comunicare cu spații
locuite
de om sau alte animale
sau
în
interiorul
unor spații
limitate
care se pot
închide
ennetic.
h) Deratizarea în fermele de animale
408.
Se realizează diferil,
în funcpe
de Lipul
adăposlurilor,
sistemul de
întretinere
al animalelor, specia animală care se exploatează
în
acel adăpost, posibilitatea contactului animalelor cu raticidul sau cu rozătoarele asupra cărora
acționează
raticidul, etc.
c) Deratizarea în fermele de porci
409.
Cel mai indicat este ca deratizarea să se
realizeze
atunci când
adăposturile
sunt depopulate. În acest caz, după realizarea curățeniei
mecanice,
se folosesc
momeli toxice
și / sau prăfuiri cu pulberi toxice pc locurile circulate de rozătoare,
în
galeriile accesibile,
în
locurile de
acces
din afara adăposturilor. Concomitent se depun
în
adăposturi și
rccipicnți
cu apă otrăvită.
41O. În cazurile
în
care
nu
pot fi evacuate animalele, momelile
toxice
se depun
în
locuri la care
animalele
nu pot avea acces
(grinzile
de susținere
a
acoperișului, podului, camerele pentru
depozitarea
furajelor etc.).
În
unele situații pot fi
amplasate
"stații
de intoxicare", atât
în
interiorul
adăposturilor,
cât și
în
afara acestora.
411.
În timpul verii, o atenție deosebită trebuie acordată
spațiilor
verzi dintre
adăposturi
și din vecinătatea adăposturilor unde
șobolanii se retrag
și sapă galerii, canalelor de
scurgere, conductelor
de
alimentare cu apă și
hrană,
precum și canalelor de evacuare a
dejecțiilor.
Se
poate
acționa prin gazare asupra galeriilor accesibile.
Deratizarea
În
adăposturile
de
taurine
și
ovine:
412.
După depopularea
acestora,
sau în timpul când animalele sunt scoase la pășune este efectuată curățenia mecanică și evacuarea gunoiului
la
platformă,
se aplică procedeele de deratizare, folosind metodele menționate
în
cazul fermelor de porci.
Deratizarea
În fermele de păsări:
413.
Se execută obligatoriu, cu ocazia
depopulărilor
totale, după cc a fost
îndepărtat
așternutul și s-a efectuat curățenia generală.
414.
Rccomadări
generale în deratizare:
să se efectueze simultan
la
toate
obiective
l e din exploatația agrozootehnică și
la toate
unitățile
învecinate;
toate
operațiile
să se efectueze
ritmic
(obișnuit, trimestrial) și neîntrerupt.
7.2.3
Decontaminarea
(Dezinfecția)
415.
În funcție de scopul urmărit, decontaminarea poate fi: decontaminare profilactică și decontaminare de necesitate.
416.
În
funcție de arealul
în
care se
realizează,
decontaminarea poate fi: parțială, cănd se efectuează nunrni
în
anumite spații
ale
unui obiectiv; totală,
când este realizată
în
interiorul întregului obiectiv sau generală dacă
se
efectuează
în
toate obiectivele din componența unei exploatații agrozootehnice.
417.
În
funcție
de
complexitatea exploatației agrozootehnice, decontaminarea poate fi:
curentă și se realizează
în
oricare
unitate epidemiologică unde se exploatează
animale
de
fermă sau se procesează produse de
origine
animală sau de origine vegetală;
specială, care se
realizează
în
unități apicole, sericicole, piscicole, etc..
418.
Pentru decontaminarea
curentă,
fermierul
trebuie să efectueaze următoarele
acțiuni:
să evacueaze animalele din adăpost;
să scoată de sub tensiune
rețeaua
electrică
a
adăpostului;
să umezească întreaga suprafață decontaminabilă cu apă, sau după caz cu
alte
soluții
(detergente,
decapante etc.);
să îndepă1teze resturile grosiere
(furaje,
așternut,
dejecții)
și se le
transporte
cu bena etanșă, la
platforma
de
gunoi sau
la
treapta mecanică a stației
de
epurare;
să demonteze toate părțile detașabile din adăpost (ușițe, grătare, hrănitoare, adăpătoare, covorașc etc.) și să le depoziteze într-un loc special
amenajat
(obișnuit o
platformă
betonată și acoperită, o magazie betonată, un padoc betonat, obligatoriu racordate
l
a
un sistem de colectare a apelor uzate) unde
vor
fi supuse operațiunilor de curățire și decontaminare;
să curățe atent suprafața decontaminabilă de resturile organice aderente, cu ajutorul unui
_jet
de apă sub
presiune
(cel
puțin
I O atm), cu aer comprimat,
perii,
mături sau unele soluții decapante.
În
cazul suprafețelor acoperite cu pământ, se va
îndepărta
stratul superficial
pe
adâncimea de 15-20 cm,
iar
după evacuarea acestuia și
transportul
la
platforma
de
gunoi va fi înlocuit cu pământ proaspăt
provenind de
pe un teren neexpus
la
contaminare cu microorganisme sau paraziți. Acesta va fi
în
prealabil
amestecat în proporție
de
5:1 cu praf de var nestins sau cu clorură de var;
să efectueze reparațiile curente necesare
reluării
procesului de producție
în
acord
cu
tehnologia
de creștere și cu prevederile
programului
sanitar veterinar;
să efectueze repetat curățenia mecanică;
să remonteze părțile
detașabile,
care în prealabil au fost curățate și parțial decontaminate la locul de
depozitare;
se aplice decontaminantul cel mai eficient,
în
funcție de tipul adăpostului și specia animală.
419.
Tehnica aplicării decontaminantului ce o poate aplica fermierul, cuprinde:
alegerea
dccontaminantului
și
stabilirea concentrației și modul de aplicare; calcularea suprafațci totală cc trebuie decontam inată;
asigurarea mijloacelor necesare decontaminării și a
materialelor
de protecție;
prepararea soluției decontan1inante, în
concentrația
și
cantitatea stabilită;
pregătirea
obiectivului
pentru
deconlamiare
(se
îndepărtează
apa
din adăpători
și
instalația de
alimentare, din
excavațiile
și
infractuozilățile pardoselii,
se
deschid ușile tablourilor electrice, se completează
și închid ferestrele, se
închid robinetele etc.),
în deplină
concordanță
cu
cerințele
decontaminanlului și
instrucțiunile
de
aplicare (preîncălzire, etanșare, umidificare ele);
împărțirea cantității de
soluție de
lucru, calculată
pentru întregul
obiectiv, începând
de
la
tavan spre
podea și dinspre partea opusă ieșirii. Aplicarea
se face
prin pulverizare fină, pe întreaga suprafață decontaminabilă, uniform,
pentru
asigurarea concentrației eficiente a soluției decontaminante pentru toată suprafața;
închiderea
și sigilarea obiectivului, iar la intrarea în obiectivul decontaminat se
montează
o
inscripție
de
ave1tizare
cu
următorul
conținut:
"ATE
TIE, DECONTAM! ARE CHIMICĂ, PERICOL, ACCESUL INTERZIS".
întocmirea
actului sanitar-veterinar de decontaminare;
respectarea
timpului
de
contact
indicat
pentru
fiecare
tip
de
substanță dccontaminantă utilizată, tip
de
obiectiv și metodă de decontaminare.
7.3
Regimul produselor utilizate
7.3.1
Produse utilizate pentru realizarea decontaminărilor Clorul și compușii lui
420.
Clorul gazos poate fi
folosit pentru
dezinfecția apei sau pentru decontaminarea unor
obiecte din fermele zootehnice. Concentrația activă este
ltl
0000, care se obține cu
1,55g
clor lichid/ m 3
.
Pentru obținerea efectului dccontaminant timpul de contact este de
minimum
60 de minute,
cu
condiția ca
încăperile
în
care se aplică
să
fie etanșe.
421.
Cloramina arc stabilitate
mai
bună ca a altor compuși ai
clorului.
Se
produce
sub formă de comprimate (cloramina B),
pulbere (cloramina I). Un
comprimat de cloramină B, conține 0,50g de clor activ. Pentru prepararea
unui
litru de soluție dccontaminantă cu
· 1 %
clor
activ, sunt
necesare
20 comprimate
de cloramină
B. O eficiență mai
bună
se obține când cloramina este asociată cu clorura de amoniu, în
rapott l/1.
422.
Clorura de var. Produsul comercial conține
clorură de
calciu,
hipoclorit
de calciu și
hidroxid
de calciu. Este un dccontaminant puternic, atât
datorită
clorului gazos
încorporat
în ci,
cât
și
capacității
de
oxidare. Arc dezavantajul că este coroziv
și
puternic decolorant.
Eficacitatea
soluției limpezite
de
clorura de
var
scade în
prezența
substanțelor organice. Pentru decontaminare se
folosește
soluția limpede de clorură
de
var cc conține clor 3
%
sau 5
<Xi,
I
1/"I
m 2
.
423.
I lipocloritul
de sodiu se comercializează sub formă lichidă, cu un continut de
12
%
clor activ. Se folosește
pentru
decontaminarea instalațiilor
de
muls,
precum
șt
a
rccipicnților
folosiți
la
păstrarea,
prelucrarea
și
transportul
laptelui.
Profilactic,
în industria laptelui, se folosește soluția care conține 250 mg clor activ
la
I
litru apă,
la
temperatura
apei de 75°C.
I
lipocloritul
de sodiu se poate folosi și pentru dccontaminrca adăposturilor sau a suprafețelor. Pentru decontam inarc de
necesitate a
suprafețelor se utilizează concentrația de 3
'1/ci
clor activ.
Permanganatul de potasiu
424.
Se ulilizează penlru decontaminarea corpului animalelor,
în
concenlratie de 0,2-2%, iar penlru deconlaminarea lânii, a
ambalajelor
folosile
penlru
lransportul cărnii, se ulilizează
în
concenlratie de 2-4% cu timp de conlacl de 3 ore. In combinație cu formolul
poale fi folosil
la decontaminarea incubatoarelor.
Sulfatul de cupru (piatra vânătă)
425.
Sulfatul de cupru arc efect dezodorizant. Se utilizează
în
concentrație de 5
%
pentru decontaminarea
frigiderelor și
a camerelor frigorifice. Se
poate
folosi
și
pentru umezirea așternuturilor vacilor cu afecțiuni de natură
infecțioasă.
Sublimatul corosiv
426.
Sublimatul corosiv este utilizat pentru decontaminarea mâinilor, în concentrație
de
· 1 %,
iar pentru decontaminarea harnașamentelor și suprafețelor,
în
concentrație de 2%.
Soda caustică (hidroxidul de sodiu)
427.
Soda caustică este un dccontaminant cu spectru larg de acțiune. Se folosește pentru distrugerea bacteriilor (fiind activ și
față
de spori), virusurilor, ciupercilor microscopice,
precum
și pentru distrugerea paraziților. ln mod obișnuit se utilizează concentrații 3-5%. Când temperatura mediului este foarte scăzută, pentru a evita
înghețarea
soluției, se amestecă cu 5-15% sare de bucătărie. Pentru decontaminarea suprafețelor se folosește
· 1
I
itru soluție de sodă caustică 3-5%, pentru fiecare
Acidul sulfuric
2
111 .
428.
Se poate utiliza
în
concentrație de 5% pentru decontaminarea picilor
provenite
de la
animalele
bănuite de antrax și a gunoiului de grajd atunci când conține bacterii sporulate.
Varul sau oxidul de calciu
429.
Se folosește numai ca suspensie de
var
proaspăt stins, sub formă
de
lapte de var
în
concentrație
de
I
0-20
%.
Laptele
de var este un bun dccontaminant față de majoritatea microorganismelor care se întâlnesc în adăposturile
animalelor,
indiferent de specie.
Atlantolul 9/4
430.
Este
un dccontaminant care se livrează în stare lichidă; arc pi
I
14 și conține hidroxid de potasiu și hipoclorit
de
sodiu
(minimum
4,5%
clor
activ). Este slab coroziv
pentru
majoritatea
metalelor,
smalțului, sticlei și
materialelor
sintetice, dar este coroziv
pentru
cupru, aluminiu
și
aliajele
acestora.
Sub formă de soluție diluată nu este toxic, dar sub formă concentrată poate
provoca arsuri
grave.
ln
contact cu acizii degajă un gaz toxic. Este
un
dccontaminant
ideal
pentru instalațiile cu circuit
închis
(lăptării,
fabrici
de
berc, instalații de muls). Se utilizează numai sub formă de soluții calde,
minimum
35°C,
în
concentrație
de
0,5-1
%,
nefiind
influențat
de
duritatea
apei.
Pentru
realizarea
decontaminării
timpul de
contact este de minimum 30 minute.
00-CIDE
43
L
Se livrează sub formă de pulbere granulată
în
două pachete
distincte,
care se combină
în
momentul
preparării
soluției dccontaminatc: un pachet conține
clorură
de
amoniu,
polictanoxialehil-ctcr, fenoftalcina, iar celălalt pachet conține
hidroxid
de sodiu și diclorofen. Se utilizează
în
soluții de 0,5-1
%,
pcnru
decontaminarea suprafețelor. Sunt necesari 0,5
litri
soluție de lucru pentru fiecare ni2.
Formolul (formalina)
432.
Este denumirea comercială
a
produsului cc conține maximum
4{)<1/c, aldehidă
formică.
Acesta este un dezinfectant cu spectru
larg
de acțiune, a cărei eficacitate este influențată de numeroși factori, între care
temperatura
și umiditatea mediului ambiant sunt cei mai importanți. Aldehida formică existentă în compoziție are efect dezodorizant. Formolul poate fi utilizat pentru decontaminarea
depozitelo
r
de cereale sau a unor mici cantități de furaje, prin fumigație sau prin vaporizare. Atunci
când
se folosește pentru
decontaminarea
adăposturilor de animale este necesar ca
în
prealabil acestea să fie foarte
riguros
curățate și spălate, soluția folosită să aibă temperatura
de
25-30 ° C, iar atmosfera adăpostului minim
n°c.
ln mod obișnuit pentru realizarea decontaminărilor se utilizează soluția de 3% formol,
d
in
care se folosește aproximativ
I
litru pentru fiecare m 2
.
ln
cazurile
în
care temperatura adăposturilor este sub I 7°C, la soluția 3% formol se adaugă și bromocet
2%.
Pentru
decon
taminarea
de necesitate în tuberculoză, soluția 3% de formol se asociază cu o soluție 3%
de
sodă caustică. În
aces
t
caz decontaminarea se va
repeta
de 3 ori consecutiv, la interval de 1-2 orc, asigurâdu-sc un
t
imp
de
contact de minimum 3 orc
de la
ultima pulverizare. Pentru fiecare metru pătrat, în cazul celor
tre
i
pulvcrizari, se
va
utiliza
în total I
1 itru
so 1uțic
dczi
nfcctantă.
Formolul este o substanță
iritantă
,
foarte
toxică
.
lnghițită,
inhalată
sau absorbită prin piele
p
oate
avea
efec
t
mortal.
Potr
ivit
normelor internaționale este o substanță cancerigenă.
Bromura de
cetilpiridinium
433.
Această substanță se află în
come
rț
sub
denumi
rea
de
brom
oce
t,
cetazol, aseptol. Arc un spectru larg
de
activitate,
nu
pătează, nu este coroziv. Este incompatibil cu săpunurile și detergenții anionici.
Pentru deconta
m
inarea
suprafețelor netede și a mâinilor se folosește soluția
de
I%. Decontaminarea suprafețelor se face
prin
pulveriza
re
fină, utilizând 0,3-0,5
litr
i
de soluție pentru fiecare m 2
.
7.4
Depozitarea
434.
Majoritatea produselor utilizate pentru
rea
lizare
a
decontaminărilor, dezinsec!iilor și deratizărilor manifestă un grad diferit de
toxicitate
pentru om sau alte specii de animale existente
în
exploatațiile agro-zootehnice. De aceea, depozitarea lor trebuie faculă în
spații
special amenajate, care
să
ofere anumite condiții de temperatură,
umidit
ate
și
ventilație.
In
spațiile destinate depozitării este necesar să nu existe mari variații de
temperatură,
temperatura optimă fiind cea cuprinsă
între
+
4°C și
+24°C.
435.
De asemenea, în spa[iile pentru depozitare,
substanțe
le
trebuie ferite de ac[iunea directă a
luminii
sau a razdor solare și amplasate la o
anumită
distanță de sursele de încălzire.
Toate
decontaminantele, dezinsectizantele și deratizantele
se conservă
în
recipienți
i
originali ,
închise
ermetic
și
cu etichetele originale. In
spați
ile
pentru depozitare este intezis accesul copiilor și persoanelor neautorizate, iar pe ușa spa[iului pentru depozitare se vor fixa
ta
blițe
de avertizare
ăpericol
de moarte",
,,
pericol
de otrăvire", etc. Spațiul pentru depozitare trebuie să posede uși metalice, gratii
la
ferestre, uși
asigurate
permanent prin încuietori speciale și sigilate, iar cheile se păstrează numai de către
responsabilul desemna
t de beneficiar
,
care va ține o evidență strictă a consumurilor. Depozitarea substanțelor toxice, intră sub incidența decretului 466 / 1979.
7.5
Aplicarea produselor utilizate
și
protecția
apelor
și solului
436.
ln
exploatații l e agro-zootehnice poluarea
solului și
a ape l or este
și
consecința nerespectării prevederilor legale privind amplasarea,
organizarea
și administrarea unor astfel
de
chimicale de către fermieri.
ln
cazul exploatațiilor agrozootehnice sursele
pric
ipale de
poluare a apelor și solului sunt
r
eprezen
tate de
apele reziduale în care se acumulează, pe
lângă
microorganisme patogene, numeroase substanțe chimice toxice.
437.
Având
în
vedere cele prezentate anterior, rezultă că trebuie
acor
da
tă
importanță colectării, evacuării și
tratării
apelor reziduale
înaintea
deversării lor în receptori sau
înaintea folosirii lor
ca fcrtilizant. În acest
sens, conform actelor nomative, medicilor veterinari
Ic
revine
sarcina
de supraveghere permanentă a modului de epurare a apelor
reziduale
din unitățile
zootehnice
și de analiză
privind
folosirea lor ca fertilizant.
De
asemenea, ci dispun
și
măsurile
care
se impun pentru
inactivarea
d jccțiilor, a secrețiilor provenite
din abatoare,
lăptarii și de la animalele existente
în
fermele
zootehnice.
438.
Avizarea folosirii
dejecțiilor
se face numai după trecerea perioadei de stocare necesară,
în
funcție
de
tipul de fermentație
la
care au fost
supuse
(fermentare
aerobă, anaerobă sau mixtă) și după realizarea parametrilor de depoluare și neutralizare
prevazuți
în
tehnologia stațiilor de epurare.
439.
ln
vederea evitării poluării solului și apelor
cu
substanțe
toxice
prin activitațile
desfășurate
în
cadrul e x plo ataț ii l
or agrozootehnice este necesar ca:
depozitarea
și
folosirea
substanțelor chimice cu efect decontaminant,
dezinfectant
sau deratizant să se facă
în
condițiile
prevăzute
de
lege;
beneficiarul
să numească un
responsabil
pentru
fiecare
obiectiv
al
exploatației
care să cunoască măsurile ce se impun a fi respectate cu ocazia efectuării acestor acțiuni;
toate
exploatațiile
agrozootehnice
să
dispună de instalațiile
necesare
: sisteme de scurgere, sisteme de colectare și transport a apelor uzate,
stafii
de epurare,
locuri speciale
de colectare,
tehnologii
de neutralizare a substantelor chimice, ele., menite să impiedice poluarea
solului
sau a apelor de suprafată.
7.6
Regimul
utilajelor tehnologice
440.
Pentru aplicarea soluțiilor de dezinfecție și de
dcsinsccțic
în
spații productive și auxiliare
dintr-o
exploatație agrozootehnică se
folosesc
aparate și
mașini
speciale. Indiferent
de
tipul lor,
de
parametrii procesului sau de principiul de lucru, aceste utilaje
sunt alcătuite d
i n: rezervoare
de
soluție, sistem
de creare
a presiunii
cu
aparatura aferentă
de
reglare
și
protecție,
conducte și
dispozitive de
pulveriza
r e.
441.
Substanțele pentru dezinfecție și de
dezinsecție
sunt în general corozive; se impune
de
aceea,
ca
la
aceste
utilaje
toate
componentele care vin
în
contact cu soluțiile să fie
rezistente
la coroziune.
442.
Ne
î ndeplinirea
acestei
cerințe
conduce
nu numai
la
uzura prematură a utilajului, până la scoaterea lui
din
funcțiune, ci și la înrăutățirea calității
lucrării.
7.6.1
Aparatele
de
dezinfecție si
dezinsecție
443.
Aparatele
purtate
de om
au
rezervoare
de
capacitate mică.
Rezervoarele
sunt fie
închise,
de presiune, fie
sunt
rezervoare
deschise,
comunicând cu atmosfera. Pompele pentru crearea
presiunii
sunt acționate manual; la unele tipuri presiunea
este creată
în
prealabil, la altele pompa este
acționată
în
timpul lucrului.
ln
anumite cazuri,
pentru
aplicarea dezinsecției sau dezinfecției în spații auxiliare pot fi
folosite
aparate purtate
de
om și acționate de la un
motor
mic
cu ardere
internă,
destinate de fapt lucrărilor
în
hotiicultură.
Toate
aceste
aparate lucrează la
presiuni
mici, de 4-5
bari,
și cu debite mici.
444.
Se recomandă dispozitivele de pulverizare
cu
reglarea
jetu
l ui ,
în
așa
fel încât
să se
obțină o bună
suprafață
de
contact cu pereții încăperii. Spălarea aparatelor
după
întrebuințare este obligatorie;
trebuie respectate acelca..5i
reguli de
precau
ț ie
ca
și la aplicarea substanțelor chimice de
pro
t ecț i a plantelor.
7.6.2
Utilaje
ecologice pentru distrugerea muștelor
445.
O alternativă
la
dezinsecția cu substanțe chimice este
oferită
de aparatele cu impulsuri
e
l ectrice
de
înaltă
tensiune. Insectele
atrase de o lampă din cutia aparatului ating grătarul cu sârmele
aflate
sub
impulsuri
de
tensiune mare.
Energia
descărcării electrice
este
mare și nu este
suportată de
insecta,
care are masa
foarte
mică.
Generatorul de
impulsuri
electrice
este asemănător cu cel
de
la gardurile
electrice
pentru pășune.
7.6.3
Utilaje pentru spălare și dezinfecție în adăposturi de animale
446.
Aceste utilaje sunt folosite după depopulare și înainte de o nouă populare și au
în
alcătuire aceleași componente ca și aparatele de dezinfecție, dar se deosebesc prin următoarele caracteristici: presiuni mai mari și debite mai mari.
Toate
aceste mașini au pompele acționate de electromotoare.
447.
Lucrarea executată de utilajele cu presiuni de
lucm
de
15-25
bari, și debite mari, pennite
îndepartarea dejecțiilor
și a murdăriei de pe pereții boxelo r
,
ai ba t eri i lo r
,
ai altor utilaje fixe din adăpost, precum și de pe pardoseala, cu sau fără grătare, precum și antrenarea ca apă
reziduală
spre canale și fose de colectare. Aceleași utilaje pot servi și
la
dezinfecț i e ,
prin aplicarea unor debite relativ mari de soluție având concentrație mai mică.
448.
Utilajele de spălare cu presiuni foarte mari de 80-150 bari, jeturi cu debite
relativ
mici,
sunt
recomandabile în special pentru curățirea
după
depopulare a utilajelor fixe
din
adăposturile de animale, mai ales când suprafețele prezintă multe muchii și șanțuri care acumulează murdaria și când crusta de murdărie formată este mai compactă
și
mai greu de dislocat și
îndepărtat.
Aceste utilaje cu jet puternic, cu presiune foarte marc, nu se pretează la aplicarea soluțiilor de dezinfecție.
7.6.4
Mijloacele
tehnice
pentru spălarea și dezinfecția
instalațiilor
de muls
449.
Toate instalațiile de muls sunt prevăzute cu echipamente de spălare și dezinfecție pe
traseul laptelui,
după încheierea mulsului tuturor vacilor. Dezinfecția mașinii de muls după fiecare vacă se practică doar
la
unele instalații de muls cu cărucioare și la roboții de muls.
450.
Echipamentele
de spălare
și
dezinfecție
după
muls asigură grade diferite de mecanizare și automatizare, astfel:
la instalațiile de muls cu bidon ,
instalația de spălare și dezinfecție permite spălarea și dezinfecția în circuit închis a unnătoarelor componente ale mașinii
de muls: manșon de muls ,
colector de
lapte
,
furtunc scurte și
furtunul
lung
de lapte. Bidonul de lapte și va-;cle mai mari de colectare a laptelui muls sunt spălate și dezinfectate manual.
la instalațiile de muls având conducta de
lapte
în adăpost sau
la
platformă, circuitul apei sau al soluției este: manșon de muls, colector de lapte, furtunc scurte și furtun
lung
de
lapte
,
conductă de
lapte,
sistem de transfer. Se spală cu apă rece, apoi cu apă caldă
la
circa 40
°C,
apoi este recirculată soluția de dezinfecție. I "a
unele instalații modeme apa caldă are temperatura de 85
°C,
tară a afecta starea pieselor cu care vine în contact.
Urmează
spălarea cu apă rece, scopul principal fiind acum
îndepărtarea
soluției dezinfectante. Această fază este de importanță deosebită, căci
în
laptele
de
la
mulsul următor nu este permis să fie nici un fel de urmă de dezinfectant.
451.
Programul de spălare și dezinfecție al instalației de muls poate fi pus în aplicare prin comenzi manuale ,
sau poate fi comandat automat. Sistemele automate cu program asigură nu numai declanșarea fazelor
lucră
ri i de spălare și dezinfecție și durata acestora, ci și reglarea temperaturii și pregătirea soluțiilor dezinfectante.
452.
La multe sisteme de spălare și dezinfecție, soluția dezinfectantă este recuperată și poate fi
r eu t
ilizată
de mai multe ori. Substanțele dezinfectante sunt
speciale
pentru instalații de muls și nu pot fi substituite în nici un caz cu detergenți sau cu dczinfcctanți pentru alte scopuri. Ele trebuie să
îndeplinească
o seric de cerințe atât din punct de vedere al asigurării
igienei
laptelui, cât și din punctul de vedere al instalației: să aibă acțiune bacte ri cidă ,
să aibă bune
însușiri
de detergent ,
să nu fie toxice, să nu influențeze însușirile organoleptice ale laptelui, să se îndepărteze ușor cu apa, să nu atace piesele instalației de muls.
453.
Când soluția de dezinfecție nu mai este folosită, nu este permis ca ea să ajungă, împreună cu alte ape reziduale, în zone unde poate polua solul și apa freatică.
7.6.5
Utilaje
pentru
spălarea
ugerului
înainte de muls
454.
La uncie instalații de muls
la
platformă sunt prevăzute furtunc cu
duș,
manevrate de
mulgător,
cu apă caldă pentru spălarea ugerului
înainte
de atașarea paharelor de muls.
7.6.6
Mijloace tehnice pentru dezinfecția ugerului după muls:
455.
Jn
afara
de
dispozitivele
speciale
sub formă
de
pâlnie, manevrate de mulgator, există la unele
instalatii,
și
sisteme
cu duze de
pulverizare
amplasate pe podea in culoarul de ieșire de
la
platfonna de muls, și care
sunt
puse automat în funcțiune la trecerea animalului.
VIII.
DEȘEURI
ȘI
REZIDUURI
REZULTATE
DE
LA
În
exploatațiile agro-zootehnice, pe
lângă
deșeurile cu valoare fertilizantă
-
gunoi de grajd, djecții lichide și fluide
(prezentate
în voi
I
cap.
10),
pot
rezulta și
alte deșeuri
sau
reziduuri,
care netratate corespunzător pot deveni
agenți
de poluare ai solului,
apei
și aerului.
În
această categoric sunt
incluse
diferite
secreții
lichide
și
solide
rezultate
,
de exemplu,
de
la mulsul animalelor, de
la
locurile de
sacrificare ale acestora, ape uzate de
la
lucrările
de
igienizare
a adăposturilor, etc. Acestea trebuie gestionate cu foarte marc atenție pentru a evita poluarea apei și solului de către unele
substanțe
periculoase
sau
toxice
pc care le conțin
(agenți
patogeni, metale grele, detergenți, substanțe chimice folosite la dezinsecție și
dezinfecție,
etc.).
EXPLOATAȚII AGRO-ZOOTEHNICE
456.
Aceste
tipuri de
deșeuri trebuie tratate
în
stații de epurare
iar
după
realizarea parametrilor
de neutralizare și depoluare prevăzuți, folosite după caz ca
materiale
fertilizantc sau depozitate ca deșeuri conform normelor
în vigoare.
457.
Toate unitățile agro-zootchnicc mari
trebuie
să
dispună de
instalațiile aferente pentru efectuarea operațiilor
pentru
decontaminare și
neutralizare
a deșeurilor și
resturilor
provenite din exploatațiile agrozootehnice (sisteme de scurgere, colectare și transport, stații
de
epurare, locuri de
depozitare).
458.
Evacuarea apelor uzate
în
rețeaua de canale de desecare sau, după caz, de
irigații,
ori
pc
terenurile
agricole
se
va
face
numai
î n
condițiile
realizării
unei
epurări corespunzătoare.
459.
Un
tratament
deosebit trebuie acordat animalelor
decedate în
fermă și animalelor de fermă care au murit în cursul tranzitului. Carcasele acestora nu pot fi depozitate la
întâmplare,
deoarece consituie focare
de
răspândire a unor
boli și surse
de poluare a apelor de suprafață și subterane.
460.
Orice posesor de animale trebuie să raporteze moartea unui animal medicului
veterinar,
care,
în
urma examinării,
va recomanda procedura
cea mai adecvată de depozitare
sau
tratare
pentru situația
semnalată. Tratarea acestor tipuri de deșeuri se
face
în unități specializate,
aprobate
de Agenția
ațională Sanitară Veterinară
461.
Autoritatea competentă poate să decidă
înlăturarea
cadavrelor cu grad
ridicat
de
risc,
prin procedura arderii în crematoriu sau a
îngropării,
în cazul în care:
a)
există
pericol
de
propagare
a
riscurilor
legate
de
sănătate în
timpul
transportului;
b)
există suspiciunea că agenții patogeni ar putea
rezista tratamentelor
aplicate
în
unitățile
de
prelucrare
a deșeurilor de acest tip;
c)
carcasele animalelor
în
cauză provin din locuri
la
care accesul se realizează
dificil,
d)
cantitatea și
distanța
care trebuie
acoperită
nu
justifică
măsura colectării acestui tip de deșeuri.
462.
Îngroparea carca-,clor
de
animale decedate trebuie să se efectueze la o adâncime
suficientă (cel puțin
I
m),
pentru
a preveni
dezgroparea
lor
de către animale
sau
păsări carnivore și, de asemenea, pentru a preveni
poluarea
aernlui cu mirosuri dezagreabile
precum și
poluarea
surselor
de apă.
Înainte
de a
fi îngropate trebuie stropite
cu un
dezinfectant
corespunzător. Carcasele provenite
de
la animale
bolnave
trebuie îngropate
întregi
(cu piele sau blană
și
cu toate organele interne).
463.
La alegerea locului de
îngropare
se
va avea în vedere
ca acesta să fie situat la cel
puțin
500 m de
vatra
localității
și
la
cel
puțin
250
m de
fântâni, foraje
sau
izvoare din care se extrage apă potabilă pentru oameni și animale. De asemenea, fundul
gropii
trebuie să
fie
uscat,
respectiv
să
nu
fie acoperit de un strat de
apă.
464.
u
este permisă aruncarea animalelor
moarte
la platforma de
gunoi,
la platforma de compostare sau între ruine.
465.
Aceleași recomandări
se
aplică și
pentru
păsările
moarte
în
fermă.
IX.
DEȘEURI
ȘI
APE
UZATE
DE
LA
SECTORUL
DE PRELUCRARE A PRODUSELOR AGRICOLE ȘI ZOOTEHNICE
Apele uzate
și
deșeurile provenite
din sectorul
de
prelucrare
a produselor agricole
și
zootehnice au, de regulă, încărcătură mare
și foarte
specifcă de
substanțe
potențial
poluante,
în principal de
origine
organică - hidrați de carbon (zahăr, amidon),
grăsimi, proteine,
etc.. De asemenea,
o
încărcăhll"ă
semnificativă
de agenti patogeni, pot prezenta
și
reziduurile provenite,
în special,
din
sectorul
de prelucrare
a
produselor zootehnice.
466.
Apele uzate, provenite din sectoarele menționate mai sus, nu se deversează direct în apele de
suprafață sau
în re!eaua de
canale
pentru iriga!ii
sau
drenaj, deoarece au un efect
poluant
rapid
și
intens mai ales datorită consumului biochimic de oxigen
foarte ridicat.
Confom1 legii,
toate
unitățile de prelucrare
a
produselor vegetale (fabrici de zahăr,
fabrici
de conseve de legume, de sucuri
de fructe, de
ulei, etc)
și
animale
(abatoare,
fabrici de mezeluri
și
conseve de came, fabrici de prelucrare
a
laptelui,
etc.) trebuie prevăzute încă din faza
de proiectare
cu
stații
de tratare a apelor uzate
și
cu
tehnologii specifice
fiecărui tip de unitate.
467.
Respectarea
tehnologiilor
de epurare
și întreținerea corespunzătoare
a stațiilor de tratare a apelor uzate
sunt
măsuri de natură
să conducă
la
obținerea unor ape purificate
care
pot fi
deversate în
continuare în
sistemul
de
canalizare sau
pot fi folosite, dacă
sunt
corespunzătoare calitativ,
la
irigarea culturilor vegetale.
468.
ămolurile
de la stațiile de epurare pot fi
folosite,
după compostare, la fertilizarea
culturilor vegetale,
dacă
nu
există
alte restricții
privind
utilizarea lor
(de ex.
o
încărcătură
de metale
grele sau
de alte
substanțe periculoase
peste
limita
maximă admisibilă). Administrarea acestora trebuie făcută numai după analizarea
lor
de
către
laboratoarele de specialitate.
469.
Alte
deșeuri provenite
de
la
unități de prelucrare a produselor zootehnice, trebuie
prelucrate, conform
legii,
în
unități specializate, aprobate de Agenția Națională Sanitară Veterinară. Prin prelucrare se pot obține produse pentru
hrana
animalelor de casă și pentru pești sau diferite produse
tehnice
ori farmaceutice.
470.
Autoritatea
sanitară
veterinară
centrală,
în
situații
excepționale
și
sub supravegherea
veterinară
efectuată
de
autoritățile
competente,
poate
autoriza utilizarea
deșeurilor
de origine animală
în
scopuri științifice.
471.
Deșeurile care nu sunt potrivite pentru
prelucrare ,
se înlătură prin incinerare sau prin
îngropare într-un
sol corespunzător,
în
scopul prevenirii contaminării cursurilor de apă sau a poluării mediului.
X.
PRODUSE
PETROLIERE
Fermele
agricole moderne, atât cele vegetale cât și cele agro-zootehnice, presupun multe operații mecanizate pentru lucrările solului, întreținerea culturilor, creșterea animalelor, procesarea produselor, transport, etc. Obiectivul
principal
al acestora este eficientizarea lucrărilor și diminuarea ef01tului fizic
al
personalului din
fermă. Printre
sursele de energie folosite pentru derularea operațiunilor mecanizate, cea mai
importantă
este constituită
din
produse petroliere
(în
principal
motorină
și
benzine).
Acestora
li
se adaugă uleiuri minerale, de accea.5i proveniență, folosite pentru
întreținerea
(lubrifierea)
diferitelor
mecanisme. Toate aceste produse,
dacă
nu sunt gestionate cu
responsabilitate
,
pot produce fenomene grave de poluare, atât
în
sol, cât și în mediul acvatic.
Următoarele
recomandări de bune practici agricole sunt de natură să prevină sau să
reducă
a.s;emenea efecte negative.
472.
Rezervoarele
de produse petroliere se
recomandă
să fie amplasate
la
suprafață,
într-un
loc accesibil
pentru
mașinile care fac
alimentarea,
situat departe de surse de apă și mai ales de drenuri
de apă
îngropate în sol sau
poziționate
la suprafață.
473.
u
se recomandă îngroparea rezervoarelor dacă
există
riscul
de scurgeri care ar putea polua apa freatică sau
dacă
solul prezintă însușiri care favorizează coroziunea.
474.
În
locul de
amplasare a rezervorului trebuie
luate
măsuri speciale de prevenire
a
incendiilor.
475.
Arealul penlru depozilare lrebuie prevăzul cu materiale absorbante pentru a reține evenlualele
împrăștieri
produse în
limpul
alimenlării. Trebuie evilal ca
rezervoarele
mașinilor să fie supraîncărcate.
476.
Rezervoarele
se verifică regulat
și se repară dacă
se
conslată
scurgeri.
477.
Rezervoarele
mobile (cisternele) se
folosesc cu precauție, în
special
alunei
când se alimentează pompele de
irigare
amplasate în vecinătatea cursurilor de
apă.
478.
Starea tehnică
a
utilajelor, în special a motarelor, conductelor și racordurilor,
lrebuie
verificală
periodic
pentru
a
reduce
la
minim scurgerile de carburanți.
479.
Intervențiile
lehnice
la sislemul de alimentare cu combustibil efecluate în câmp, ca de exemplu
înlocuirea
filtrului de combustibil sau
a
unui
furtun
ș.a., sunt operații în cursul cărora se pol produce scurgeri de combuslibil pe sol. Trebuie luale măsuri
penlru
limitarea acestor pierderi.
480.
În
România
,
cea mai gravă cale
de
poluare cu molorina care ajunge
în
sol este provocată de sislemul
lehnic
de eliminare a
aerului
din sislemul de alimenlare cu combustibil al moloarelor de traclor. La lractoarele care sunt de mai mulle decenii
în
dotarea agriculturii românești este
prevăzut,
din fabricație, un sislem cu bule de aer pentru pomparea în exterior a motorinei, cu deversarea ei pe sol
fără
posibililăți de
*) Aprobata de
Ordinul nr. 1.234 din 14 noiembrie 2006 , publicat în Monitorul Oficial nr. 15 din 10 ianuarie 2007, Partea I.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.