Decizia nr. 862/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17, art. 18 și

art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Federația "Energia Mileniul III" în Dosarul nr. 30.384/299/2005 (nr. vechi 29.916/2005) al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul autorului excepției. Lipsește partea Federația Sindicală "Hidroelectrica" HIDROSIND, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prevederile

art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996

permit apariția unor situații abuzive în practică, astfel că înregistrarea contractului colectiv de muncă poate avea loc și în condițiile în care acesta nu este semnat de organizația sindicală care reprezintă salariații din unitate sau din ramură sub un anumit procent.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30.384/299/2005 (nr. vechi 29.916/2005), Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17, art. 18 și

art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Federația "Energia Mileniul III" în cauza ce are ca obiect constatarea nereprezentativității autorului excepției și a legalității înregistrării contractului colectiv de muncă fără semnătura acestuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că stabilirea prin lege a unor criterii cantitative privind reprezentativitatea organizațiilor sindicale, precum și permisiunea înregistrării unor contracte colective de muncă nesemnate de organizația sindicală care reprezintă salariații din unitate sau din ramură sub un anumit procent sunt contrare rolului sindicatelor, dreptului la asociere, dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective, garantate de Constituție, prevăzute și de convențiile Organizației Internaționale a Muncii.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, deși art. 40 din Constituție permite asocierea cetățenilor în sindicate, aceasta nu împiedică stabilirea prin legi speciale a condițiilor necesare care trebuie îndeplinite de organele sindicale la negocierea contractului colectiv de muncă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă și a caracterului obligatoriu al convențiilor colective nu înseamnă și posibilitatea participării părților la negocieri și la semnarea convențiilor respective, fără îndeplinirea de către acestea a condițiilor prevăzute de lege. De asemenea, consideră că textele de lege criticate reprezintă o expresie a prevederilor art. 9 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească organizațiile sindicale pentru a putea participa la negocierea contractului colectiv de muncă este atributul exclusiv al legiuitorului, iar stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească contractul colectiv de muncă pentru a putea fi înregistrat nu este de natură să aducă atingere libertății de asociere a cetățenilor și garantării dreptului la negocieri colective în materie de muncă și a caracterului obligatoriu al convenției colective.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17, art. 18 și

art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998. Lit. c) a alin. (2) al

art. 26 a fost introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2004

pentru completarea

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 19 martie 2004, aprobată prin

Legea nr. 218/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004. Aceste dispoziții legale au următorul conținut:

- Art. 17: "(1) La negocierea contractelor colective de muncă la nivel național, de ramură și de unitate participă organizațiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

a) la nivel național:

- au statut legal de confederație sindicală;

- au independență organizatorică și patrimonială;

- au în componență structuri sindicale proprii, în cel puțin jumătate din numărul total al județelor, inclusiv în municipiul București;

- au în componență federații sindicale reprezentative din cel puțin 25% din ramurile de activitate;

- organizațiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puțin egal cu 5% din efectivul salariaților din economia națională;

b) la nivel de ramură:

- au statut legal de federație sindicală;

- au independență organizatorică și patrimonială;

- organizațiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puțin egal cu 7% din efectivul salariaților din ramura respectivă;

c) la nivel de unitate:

- au statut legal de organizație sindicală;

- numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin o treime din numărul salariaților unității.

(2) Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor sindicale se constată, la cererea acestora, de către instanțele judecătorești, după cum urmează:

a) la nivel național și de ramură, de către Tribunalul Municipiului București;

b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul unității.

(3) Hotărârea este supusă numai recursului.";

- Art. 18: "(1) Organizațiile sindicale reprezentative la nivel național sunt reprezentative și la nivelul ramurilor și al grupurilor de unități în care au organizații componente de tip federativ. Sunt, de asemenea, reprezentative și federațiile sindicale care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b).

(2) În mod corespunzător, organizațiile sindicale reprezentative la nivelul ramurilor sunt reprezentative și la nivelul grupurilor de unități în care au organizații sindicale proprii.

(3) Organizațiile sindicale din unitate sunt reprezentative, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c), precum și dacă sunt afiliate la o organizație sindicală reprezentativă.";

- Art. 26 alin. (2) lit. c): "(2) Contractele colective de muncă vor fi înregistrate fără semnătura tuturor reprezentanților părților, dacă:

[...]

c) reprezentanții părților la negociere care nu au semnat contractul colectiv de muncă reprezintă sub o treime din numărul salariaților unității, sub 7% din efectivul salariaților din ramura respectivă sau sub 5% din efectivul salariaților din economia națională, după caz."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege autorul excepției invocă dispozițiile constituționale ale art. 9 privind rolul sindicatelor, art. 40 privind libertatea de asociere și art. 41 alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri colective și a caracterului obligatoriu al convențiilor colective.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 9 din Constituție, sindicatele, patronatele și organizațiile profesionale își desfășoară activitatea conform statutelor lor, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească condițiile obligatorii în care aceste organizații își desfășoară activitatea, inclusiv condițiile de reprezentativitate pentru a putea îndeplini anumite acte importante. De asemenea, același articol din Constituție prevede că organizațiile sindicale "contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor". Prin urmare, în situația în care actele îndeplinite ori măsurile luate au efecte nu numai asupra membrilor lor, ci și asupra restului salariaților din unitate, din ramură sau pe plan național, apare ca firească cerința legală ca aceste organizații să aibă un grad minim de reprezentativitate. În același timp, în cazul în care la negocierile colective participă și organizații care nu au gradul de reprezentativitate cerut de lege și care, în final, nu acceptă anumite clauze ale contractului colectiv de muncă asupra cărora au convenit organizațiile patronale și sindicale reprezentative, cele nereprezentative nu pot împiedica încheierea convenției colective și nici înregistrarea ori aplicarea acesteia.

Prin prisma acestor argumente, Curtea reține că stabilirea unor condiții legale privind reprezentativitatea reprezintă o expresie a dispozițiilor constituționale referitoare la activitatea și rolul sindicatelor, ce nu afectează în niciun fel exercițiul dreptului la liberă asociere ori garanția caracterului obligatoriu al convențiilor colective legal încheiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17, art. 18 și

art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Federația "Energia Mileniul III" în Dosarul nr. 30.384/299/2005 (nr. vechi 29.916/2005) al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.