Decizia nr. 934/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) și ale art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) și ale
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Savin Năstase în Dosarul nr. 5.444/2005 al Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.444/2005, Tribunalul Arad - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) și ale
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Savin Năstase cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ formulate în vederea anulării unor acte administrative privind plata contribuției de asigurări de sănătate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile
art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 95/2006
sunt neconstituționale, întrucât condiționează exercițiul dreptului la ocrotirea sănătății de dobândirea calității de asigurat în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate și obligă la plata contribuției pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, chiar și în condițiile existenței unor sisteme alternative de asigurări de sănătate voluntare pentru care asiguratul a optat. Astfel, în opinia sa, dreptul la ocrotirea sănătății este transformat, de fapt, într-o obligație, încălcându-se libertatea individuală. În ceea ce privește dispozițiile
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , arată că acestea instituie discriminări în defavoarea persoanelor care desfășoară activități independente, acestea fiind obligate să achite o contribuție raportată la nivelul salariului minim brut pe țară, chiar dacă veniturile realizate sunt mai mici decât acest nivel, în timp ce pentru celelalte categorii de asigurați contribuția se calculează în funcție de veniturile obținute. De asemenea, consideră că, prin aplicarea unei cote unice de 6,5% asupra veniturilor, cetățenii sunt impuși la contribuții mult diferențiate în raport cu veniturile realizate, deși beneficiază cu toți de servicii medicale identice.
Tribunalul Arad - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile Constituției, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, amintind în acest sens Curții Constituționale
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) și ale
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:
Articolul 208
: "(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați. [...]
(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: [...]
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; [...]
(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.";
Articolul 257
: "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar [...]."
În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:
- art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor;
- art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei;
- art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății;
- art. 47 alin. (2) referitor la dreptul cetățenilor la asistență medicală;
- art. 56 alin. (2) privind asigurarea așezării juste a sarcinilor fiscale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că un prim aspect de neconstituționalitate invocat vizează caracterul obligatoriu al asigurării și al contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, mai ales în condițiile existenței și a unor sisteme alternative de asigurări de sănătate voluntare pentru care se poate opta.
Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Astfel, dispozițiile
art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 95/2006
reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
În ceea ce privește critica de constituționalitate raportată la art. 23 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că respectarea obligațiilor ce revin cetățenilor potrivit legislației în vigoare nu poate fi privită ca o violare a libertății individuale și a siguranței persoanei.
Față de al doilea aspect de neconstituționalitate invocat de autorul excepției, în raport cu dispozițiile
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , Curtea constată că acesta a mai fost analizat în cadrul controlului de constituționalitate sub aspectul acelorași critici invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, și
Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a statuat că "este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate".
De asemenea, Curtea a reținut că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului".
Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
În sfârșit, Curtea constată că legiuitorul, având în vedere situația specifică a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcție de proveniența veniturilor, a înțeles să stabilească un tratament juridic diferențiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabilește contribuția lunară. Acest mod de reglementare nu contravine însă principiului constituțional al egalității în drepturi care permite legiuitorului să instituie un tratament juridic diferențiat atunci când situațiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite. De altfel, Curtea observă că nu doar în cazul persoanelor care obțin venituri din activități independente minimul veniturilor față de care se calculează contribuția îl reprezintă salariul de bază minim brut pe țară, ci și persoanele prevăzute la
art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006
se află în aceeași situație.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) și ale
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Savin Năstase în Dosarul nr. 5.444/2005 al Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.