Decizia nr. 942/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000 , excepție ridicată de Vasile Lața în Dosarul nr. 1.695/2005 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.695/2005, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000 , excepție ridicată de Vasile Lața.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat se aplică doar pentru anumite categorii de persoane și reglementează o formă distinctă a luării de mită ca infracțiune de corupție, modalitate care consacră într-o manieră extensivă prin analogie principiul legalității infracțiunilor și pedepselor. Astfel,

art. 6 din Legea nr. 78/2000 , prin trimitere la Codul penal, stabilește în mod nejustificat un regim juridic discriminatoriu, deoarece nu conține o pedeapsă proprie.

Tribunalul Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece

art. 6 din Legea nr. 78/2000

cuprinde o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile constituționale. Critica adusă în motivarea excepției de neconstituționalitate, în sensul că textul vizat ar fi discriminatoriu, este considerată de instanță neîntemeiată, întrucât principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic diferit pentru situații diferite, iar distincțiile făcute de legiuitor prin

Legea nr. 78/2000

sunt justificate față de categoria faptelor reglementate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 23 alin. (12), art. 21 alin. (3) și ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție nu au legătură cu prevederile legale criticate. De asemenea, art. 124, 11 și 20 din Legea fundamentală, precum și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au relevanță în soluționarea excepției invocate, întrucât dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

conțin o sancțiune prevăzută în Codul penal, nefiind vorba de pedepsirea unei infracțiuni care nu era incriminată la momentul săvârșirii faptei.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea legală indicată nu aduce atingere principiului egalității, imparțialității și unicității justiției și se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, respectiv tuturor celor care au săvârșit infracțiuni de corupție. De asemenea, prevederile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

nu conțin norme de procedură, ci de drept substanțial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încălcarea dispozițiilor constituționale privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 23 alin. (12) și ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, deoarece pedeapsa este stabilită și aplicată în temeiul dispozițiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conținut: "Infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea și stabilirea pedepselor numai în condițiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind includerea infracțiunilor, pedepselor și regimului acestora în domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale art. 11 privind Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 privind Tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000 , sub aspectul acelorași critici de neconstituționalitate, Curtea s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 48/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006. Cu acel prilej, Curtea a constatat că reglementarea care formează obiectul excepției nu constituie o incriminare prin analogie, așa cum greșit susține autorul acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziția legală atacată prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că nu poate primi nici susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

încalcă celelalte principii constituționale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepției.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Vasile Lața în Dosarul nr. 1.695/2005 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2006.