Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 26/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

prezumat în vigoare

Data actului
11 ianuarie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 79 din 1 februarie 2007
Citat de
5 acte
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 9.126 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mircea Sărăcuț în Dosarul nr. 3.227/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.227/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mircea Sărăcuț într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, întocmit de un agent constatator al Inspectoratului de Poliție Județean Vâlcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia precizează că din textul de lege criticat rezultă că îi revine contravenientului sarcina de a-și proba nevinovăția în fața instanței, fiind astfel încălcat dreptul constituțional la respectarea prezumției de nevinovăție. Mai arată că, în opinia sa, este nesocotit principiul statului de drept, bazat pe respectarea drepturilor omului, întrucât organul constatator este liber să constate contravențiile, să stabilească vinovăția și să aplice sancțiunile potrivit unei competențe foarte largi, fiind apoi scutit de orice sarcină a probării acuzațiilor și sancțiunilor îndreptate împotriva contravenientului.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 183/2003 .

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Precizează că prezumția de nevinovăție se referă exclusiv la procese cu caracter penal, fiind reglementată de Constituție în legătură cu libertatea individuală a persoanei. Or, textul de lege criticat nu pune contravenientul în fața unui verdict definitiv de vinovăție și răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

Articolul 15

alin. (1): "Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) care consacră România ca stat de drept, democratic și social și ale art. 23 alin. (11) care prevăd că, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De asemenea, autorul excepției susține că prevederile

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

încalcă și dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează respectarea prezumției de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prevederile

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor constituie o normă procedurală prin care legiuitorul delegat a înțeles să reglementeze modalitatea de constatare a săvârșirii unei contravenții. Sub acest aspect, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, pronunțându-se asupra constituționalității unor prevederi cu caracter procedural din ordonanța criticată și prin raportare la art. 23 alin. (8) [devenit alin. (11)] din Constituție, Curtea a statuat că potrivit teoriei și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, la care se referă prevederile

art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , ci faza judiciară a acesteia. De aceea, este nefondată critica privind nesocotirea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 23 alin. (8) din Constituție, care instituie principiul respectării prezumției de nevinovăție.

Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reține că textul de lege criticat este contrar vreuneia dintre prevederile constituționale sau convenționale invocate de autorul excepției.

Prin aceeași decizie, în legătură cu susțineri asemănătoare celor din prezenta cauză, referitoare la răsturnarea sarcinii probei, a cărei consecință o constituie, de asemenea, încălcarea prezumției de nevinovăție, Curtea a reținut că "din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".

În ceea ce privește susținerea autorului excepției conform căreia "organul constatator - în speță, polițistul este liber să constate contravențiile, să stabilească vinovății și să aplice sancțiunile potrivit unei competențe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei acuzațiilor și sancțiunilor sale îndreptate împotriva contravenienților", ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală care statuează principiul statului de drept, democratic și social, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Faptul că autorul excepției atribuie agentului constatator un anumit comportament nu constituie o chestiune de constitu-ționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, care excede controlului instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mircea Sărăcuț în Dosarul nr. 3.227/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.