Decizia nr. 11/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1, 86^2 și art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Clamparu și Ovidiu Constantin Pop în Dosarul nr. 1.803/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal răspund, pentru autorii excepției, apărătorii aleși, cu delegații la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Doamna avocat Domnica Antoniuc pune concluzii pentru autorul Ovidiu Constantin Pop și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală, invocând argumente similare cu cele din notele scrise.

Domnul avocat Ion Gherghișan pune concluzii pentru autorul Ioan Clamparu și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, arătând că în practica judiciară aplicabilitatea acestora naște probleme de natură să afecteze în principal libertatea individuală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iulie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.803/R/2006, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86^1, 86^2 și art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Clamparu și Ovidiu Constantin Pop în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (5) referitoare la durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la dispozițiile art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală se susține că, întrucât prevederile art. 23 alin. (5) din Constituție privind durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu disting după cum măsura a fost luată în prezența ori în lipsa inculpatului, reglementarea legală, potrivit căreia în cazul arestării în lipsă durata arestării preventive curge de la data punerii în executare a mandatului, contravine atât textului constituțional invocat, cât și dispozițiilor privind dreptul la apărare. în acest sens se arată că este vădit contrar Constituției ca un mandat de arestare emis în lipsa inculpatului să nu fie verificat periodic sub aspectul legalității și temeiniciei.

Referitor la dispozițiile art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală se susține că acestea contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece este suprimat principiul egalității armelor, acuzatul fiind lipsit de posibilitatea efectivă de a pune, în cadrul unui proces contradictoriu, întrebări martorului protejat. în felul acesta, dreptul la apărare este practic anihilat. Art. 86 1 din Codul de procedură penală contravine și dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu prevede o cale de atac rapidă și eficientă în fața unui judecător în cazul în care apărarea contestă modul de acordare a regimului juridic al martorului protejat al acuzării, cu trimitere concretă la credibilitatea acestuia și legitimitatea depoziției sale.

În sfârșit, autorul excepției critică alin. 1, 2 și 3 ale art. 86^2 din Codul de procedură penală, deoarece audierea martorului anonim de la distanță, prin intermediul mijloacelor tehnice video și audio, se face numai în prezența procurorului, excluzând orice referire la apărător și la drepturile acestuia.

Tribunalul Sibiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate, restrângerile reclamate de autorii excepției fiind în acord cu art. 53 din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate, instituind măsuri de protecție a datelor de identificare a martorului într-un proces penal și modalități speciale de ascultare a acestuia, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, aplicându-se tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei juridice.

De asemenea, dispozițiile legale criticate nu contravin drepturilor constituționale invocate și se încadrează în limitele stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că acestea nu numai că nu înfrâng dispozițiile art. 23 alin. (5) și (6) din Constituție, ci constituie o aplicare a acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86^1 cu denumirea marginală - Protecția datelor de identificare a martorului, ale art. 86^2 cu denumirea marginală - Modalități speciale de ascultare a martorului și ale art. 149 alin. 1 cu denumirea marginală - Durata arestării preventive, din Codul de procedură penală, care, așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, au următorul conținut:

- Art. 86^1 : "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar.

Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății de instanță, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptățite.

Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanței, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum și de cel care a dispus măsura.

Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiții de strictă confidențialitate.

În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecție a martorului.

Declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum și declarația martorului, consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pot fi audiați ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate și investigatorii sub acoperire.

Dispozițiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică și experților.";

- Art. 86^2: "În situațiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanța de judecată poate încuviința ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală ori în sala în care se desfășoară ședința de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condițiile alin. 1, la luarea declarației poate participa un consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, care are obligația de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoștință în timpul audierii. Organul judiciar are obligația să aducă la cunoștința martorului dreptul de a solicita audierea în prezența unui consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei rețele de televiziune cu imaginea și vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.

În cazul judecății, părțile și apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condițiile alin. 1-3. întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Președintele completului respinge întrebările care nu sunt utile și concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.

Declarația martorului ascultat, în condițiile arătate în alin. 1-3^1, se înregistrează prin mijloace tehnice video și audio și se redă integral în formă scrisă.

În cursul urmăririi penale, se întocmește un proces-verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului și acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organul de urmărire penală și se depune la dosarul cauzei.

Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță.

În cursul judecății, declarația martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanță, în condițiile prevăzute în alin. 5.

Suportul pe care a fost înregistrată declarația martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața căreia s-a făcut declarația, se păstrează în condițiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conține înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, și va fi păstrat în aceleași condiții.

Dispozițiile art. 78, 85 și ale art. 86 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 149 alin. 1: "Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Dispozițiile art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional sub aspectul unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

II. În ceea ce privește critica referitoare la art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia pentru arestarea în lipsă termenul maxim inițial de 30 de zile pentru care se poate dispune această măsură se calculează de la data punerii în executare a mandatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Textul Constituției are ca finalitate limitarea în timp a măsurii arestării preventive. Această problemă nu se poate pune însă decât atunci când persoana împotriva căreia s-a dispus luarea măsurii preventive a fost efectiv arestată, iar nu și atunci când se află în libertate, întrucât într-o asemenea situație nu se poate reține încălcarea vreunui drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1, art. 86^2 și art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Clamparu și Ovidiu Constantin Pop în Dosarul nr. 1.803/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2007.