Decizia nr. 193/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Artur Kocharyan și Vadim Casu în Dosarul nr. 1.372/2003 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

La apelul nominal răspunde avocat Ion Grigoroiu, pentru autorul excepției Artur Kocharyan, lipsă fiind autorul excepției Vadim Casu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepției Artur Kocharyan solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată, susținând că dispozițiile art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la apărare. Se arată că din redactarea art. 86^2 alin. 2 din Codul de procedură penală rezultă că la audierea martorilor în timpul judecății participă doar procurorul și președintele instanței, nefiind asigurat dreptul la apărare al inculpatului, câtă vreme acesta, nefiind prezent la audiere, nu are posibilitatea de a pune întrebări martorilor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției. În acest sens și cu referire la jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Kostovski contra Olandei, arată că principiul potrivit căruia fiecare element de probă trebuie prezentat în fața acuzatului permite și excepții, sub rezerva respectării dreptului la apărare, respectiv a asigurării pentru acuzat a dreptului de a asculta declarațiile martorului și de a-l interoga pe acesta. Or, dispozițiile art. 86^2 alin. 8 din Codul de procedură penală, prin trimiterea expresă la dispozițiile art. 86 din același cod, care stipulează în alin. 2 că "După ce martorul a făcut declarații, i se pot pune întrebări cu privire la faptele și împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părților, precum și în ce mod a luat cunoștință despre cele declarate", asigură îndeplinirea acestor exigențe corespunzătoare respectării dreptului la apărare, inculpatul având posibilitatea legală de a pune întrebări martorului. Conchizând, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.372/2003, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Artur Kocharyan și Vadim Casu, inculpați în dosarul menționat, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate, referitoare la protecția martorilor, încalcă dreptul la apărare reglementat de art. 24 din Constituție, republicată, și de art. 6 pct. 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că, potrivit dispozițiilor art. 86^2 alin. 2 din Codul de procedură penală, la audierea martorilor în timpul judecății participă doar procurorul și președintele instanței, ceea ce înseamnă că dreptul la apărare este încălcat, inculpatul neavând posibilitatea de a asculta depozițiile martorilor și de a le pune întrebări. Referindu-se la speță, autorii excepției arată că, în timpul cercetării judecătorești, instanța, la cererea procurorului, a hotărât audierea secretă a unui număr de cinci martori, deși în faza de urmărire penală inculpații au cunoscut martorii, identitatea și adresele acestora. Martorii au fost audiați în lipsa inculpaților și a apărătorului ales, ajungându-se la această îngrădire a dreptului la apărare potrivit susținerilor autorilor excepției - prin interpretarea dispozițiilor art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală.

Tribunalul Argeș - Secția penală consideră că excepția este neîntemeiată, textele criticate fiind în acord cu prevederile art. 53 din Constituție, republicată, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se arată că dispozițiile legale criticate, care dau posibilitatea procurorului sau instanței de judecată ca, în urma admiterii cererii formulate de partea interesată sau de procuror, în situația în care există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului, a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, să încuviințeze martorului să nu declare aceste date, nu încalcă dreptul la apărare al inculpatului sau principiul proporționalității, având în vedere situația ce a determinat restrângerea dreptului la apărare, și anume necesitatea protejării drepturilor și libertăților martorilor audiați în cauză. Totodată se arată că, potrivit dispozițiilor art. 86^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ceea ce nu face decât să garanteze dreptul la apărare al inculpatului, contrar celor susținute de autorii excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate constituie limitări normale ale dreptului la apărare, în considerarea apărării ordinii publice, a sănătății, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și în vederea desfășurării instrucției penale, în concordanță cu dispozițiile art. 53 și art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată. Se mai arată că această restrângere este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că aplicarea unor măsuri similare celor prevăzute în art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală este conformă Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este îndeplinită condiția existenței unor măsuri de control care să suplinească presupusa limitare, precum și condiția ca declarația obținută în aceste circumstanțe să nu constituie singurul element probatoriu care stă la baza condamnării. Or, aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât elementele procesuale de echilibrare a măsurilor prevăzute de art. 86^1 și 86^2 satisfac standardele stabilite de Curte, iar în ceea ce privește declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În concluzie, Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că nu poate fi reținută neconstituționalitatea dispozițiilor art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 24 și 53 din Constituție, republicată, deoarece textele legale criticate nu aduc atingere existenței dreptului la apărare, ci doar restrâng, în limitele stabilite de Constituție, exercițiul acestui drept. Scopul protecției datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia, precum și celorlalți cetățeni care ar fi expuși prin declararea identității reale a martorului dreptul la viață, la integritate fizică și libertate individuală. Restrângerea exercițiului dreptului este proporțională cu situația care a determinat-o și are loc numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că fără ea ar fi periclitate drepturile și libertățile menționate. Se mai arată că declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, nefiind încălcat, așadar, dreptul la apărare. Se conchide că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 86^1: "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar.

Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății de instanță, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptățite.

Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanței, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum și de cel care a dispus măsura.

Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiții de strictă confidențialitate.

În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecție a martorului.

Declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum și declarația martorului, consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pot fi audiați ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate și investigatorii sub acoperire.

Dispozițiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică și experților.";

- Art. 86^2: "În situațiile prevăzute în art. 86^1, dacă există mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau, după caz, instanța poate admite ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală sau în sala în care se desfășoară ședința de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

Luarea declarației martorului, în condițiile arătate în alin. 1, se face în prezența procurorului.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei rețele de televiziune cu imaginea și vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.

Declarația martorului ascultat, în condițiile arătate în alin. 1 și 2, se înregistrează prin mijloace tehnice video și audio și se redă integral în formă scrisă.

În cursul urmăririi penale, se întocmește un proces-verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului și acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organul de urmărire penală și se depune la dosarul cauzei. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță.

În cursul judecății, declarația martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanță, în condițiile prevăzute în alin. 5.

Casetele video și audio pe care a fost înregistrată declarația martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața căreia s-a făcut declarația, se păstrează în condițiile prevăzute în alin. 5. Casetele video și audio înregistrate în cursul urmăririi penale vor fi înaintate la terminarea urmăririi penale instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, și vor fi păstrate în aceleași condiții.

Dispozițiile art. 78, 85 și ale art. 86 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24, care garantează dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 pct. 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la apărare, în contextul mai larg al dreptului la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 53 din Constituție, republicată, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Curtea observă că dispozițiile legale supuse criticii de neconstituționalitate reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale citate, necesitatea asigurării protecției datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apărare al persoanei supuse acuzării. Această măsură este impusă de necesitatea asigurării pentru martor, precum și pentru ceilalți cetățeni care ar fi expuși prin declararea identității reale a martorului a dreptului la viață, la integritate fizică și libertate individuală, valori supreme și garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, republicată. Restrângerea dreptului la apărare este proporțională cu situația care a determinat-o, realizându-se numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitate drepturile și libertățile menționate, și nu încalcă acest drept, contrar celor susținute de autorii excepției.

Curtea mai observă că, în ceea ce privește problema restrângerii dreptului la apărare realizată prin aplicarea unor măsuri similare celor prevăzute în art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice acuzat are, în special, dreptul (...) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării (...)", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că se admit excepții de la principiul potrivit căruia elementele de probă trebuie produse în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însă sub rezerva respectării drepturilor apărării care impun, ca regulă generală, să se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie în acuzare și de a interoga autorul mărturiei, și cu respectarea condiției ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul și a combate mărturia acestuia, hotărârea de condamnare să nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe această mărturie (cazul Kostovski contra Olandei, 1989).

În acord cu cele statuate în această jurisprudență, dispozițiile supuse criticii de neconstituționalitate reglementează, pe de o parte, posibilitatea de a i se pune întrebări martorului supus măsurilor de protecție, după ce acesta a făcut declarații (prin trimiterea realizată de art. 86^2 alin. 8 din Codul de procedură penală la dispozițiile art. 86 din același cod, referitoare la modul și limitele ascultării martorului, dispoziții cu privire la care se arată că "se aplică în mod corespunzător"), iar pe de altă parte, reglementează obligația coroborării, în vederea aflării adevărului, a declarațiilor martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (prin dispozițiile art. 86^1 alin. 6 din Codul de procedură penală). Totodată, măsurile de protecție menționate se conformează unor reguli stricte privind consemnarea declarațiilor martorului, semnarea acestora, aducerea la cunoștința organelor judiciare și verificarea lor. De asemenea, după dispariția pericolului care a determinat luarea acestor măsuri, documentele privind identitatea reală a martorului sunt introduse în dosarul penal.

Față de cele reținute, nu poate fi primită susținerea autorilor excepției în sensul că dispozițiile art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare, întrucât textele legale criticate nu aduc atingere existenței acestui drept, ci doar îl restrâng, în limitele stabilite de Constituție, și, de asemenea, există suficiente elemente procesuale de echilibrare a măsurilor reglementate prin aceste norme, în concordanță cu prevederile art. 24 și 53 din Constituție, republicată, precum și cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 și 86^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Artur Kocharyan și Vadim Casu în Dosarul nr. 1.372/2003 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2004.