Decizia nr. 52/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "BANA-N" - S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecătoriei Săliște.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 iulie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006, Judecătoria Săliște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "BANA-N" - S.R.L. în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât "instituie răspunderea întreprinderii (angajatorului) pentru o faptă comisă în mod direct de conducătorul auto (angajat) fără consimțământul angajatorului și chiar împotriva voinței" acestuia.

Judecătoria Săliște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 și art. 16 din Constituție, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora, deoarece, în cazul în care societatea suferă un prejudiciu datorat faptei ilicite a prepusului său, acesta poate obține repararea integrală a prejudiciului produs de prepus, în conformitate cu dispozițiile art. 998-999 din Codul de procedură civilă".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 466/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate și completate ulterior prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 2 septembrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 335/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1) lit. e): "(1) Contravențiile prevăzute la art. 15 se sancționează după cum urmează:[...]

e) cea de la lit. e), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabilă întreprinderii, și imobilizarea vehiculului aflat în trafic, până la îndeplinirea condițiilor privind timpul de conducere, pauzele și perioadele de odihnă, după caz, sau cu amendă de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabilă întreprinderii, în cazul controlului la sediu, dacă nu i-a sancționat pe conducătorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonanțe."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) privind obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, și ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002 , în raport de prevederile art. 44 alin (2) din Legea fundamentală, privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, și față de o motivare similară. În acest sens este

Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că sancțiunea contravențională prevăzută de

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

nu poate fi considerată de natură să încalce protecția constituțională a dreptului de proprietate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin decizia menționată, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica formulată în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii, aceasta nu poate fi reținută, întrucât textul de lege ce face obiectul excepției nu consacră nicio discriminare, fiind deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei.

Prevederile constituționale ale art. 11 alin. (1) privind obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului nu sunt incidente în cauză, deoarece autoarea excepției nu a făcut nicio referire la vreun act internațional pretins a fi încălcat prin dispozițiile legale criticate.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "BANA-N" - S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecătoriei Săliște.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2007.