Decizia nr. 125/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. e) și

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială - "Turkrom" - S.A. Focșani în Dosarul nr. 9.746/2005 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, deoarece acestea nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.746/2005, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu-ționalitate a prevederilor art. 15 lit. e) și

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Turkrom" - S.A. Focșani în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele legale criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată, deoarece instituie o sancțiune patrimonială în sarcina societății comerciale, în condițiile în care fapta contravențională nu-i este imputabilă, fiind comisă de o altă persoană.

Judecătoria Bacău opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției instituie, în condițiile legii, anumite limitări ale dreptului de proprietate privată, iar art. 16 alin. (1) lit. e) din ordonanță reprezintă tocmai o astfel de limitare.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale care instituie sancțiuni pentru conducătorii și operatorii auto în cazul neîndeplinirii obligațiilor privind timpul de conducere, pauzele și perioadele de odihnă nu pot fi considerate a fi de natură să încalce protecția constituțională a dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 lit. e) și

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 466/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate și completate ulterior prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 2 septembrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 335/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005, cu următorul conținut:

- Art. 15 lit. e): "Constituie contravenții, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează ca atare următoarele fapte:

e) nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă și de repaus ale conducătorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili;";

- Art. 16 alin. (1) lit. e): "(1) Contravențiile prevăzute la art. 15 se sancționează după cum urmează:

e) cea de la lit. e), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabilă întreprinderii, și imobilizarea vehiculului aflat în trafic, până la îndeplinirea condițiilor privind timpul de conducere, pauzele și perioadele de odihnă, după caz, sau cu amendă de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabilă întreprinderii, în cazul controlului la sediu, dacă nu i-a sancționat pe conducătorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonanțe."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, critica de neconstituționalitate constă în susținerea că obligarea operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto, în speță nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă și de repaus, este de natură a contraveni prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2).

Curtea constată că soluția legislativă criticată se justifică prin raportul de prepușenie existent între operatorul auto și angajatul acestuia, conducătorul auto, raport în virtutea căruia comitentul are posibilitatea și obligația de a impune conducătorului auto respectarea prevederilor privind organizarea timpului de muncă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în mod evident, măsura este destinată a stăvili tendința unor operatori auto de a folosi cât mai intensiv parcul de vehicule și personalul angajat, cu grave consecințe asupra siguranței circulației rutiere.

De asemenea, Curtea reține că sancțiunea contravențională prevăzută de lege apare justificată și nu poate fi considerată a fi de natură să încalce protecția constituțională a dreptului de proprietate, fiind consecința legală a încălcării dispozițiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. e) și

art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Turkrom" - S.A. Focșani în Dosarul nr. 9.746/2005 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2006.