Decizia nr. 215/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tarsin Com" - S.R.L. din Vicovu de Sus în Dosarul nr. 551/2006 al Judecătoriei Aleșd.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 551/2006, Judecătoria Aleșd a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tarsin Com" S.R.L. din Vicovu de Sus cu prilejul soluționării plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AIR nr. 0033309 din 21 iunie 2005, încheiat de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. din Bihor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prevăd sancționarea contravențională a operatorului de transport rutier pentru necompletarea pe diagramă a datelor de identificare ale conducătorilor auto și ale vehiculului în cazul în care vehiculul nu este dotat cu tahograf digital, sarcină ce revine conducătorului auto. Astfel, operatorul de transport răspunde pentru fapta altuia fără a fi cauzat cuiva vreun prejudiciu.

Judecătoria Aleșd apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

sunt constituționale. Astfel, arată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată prin

Legea nr. 466/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003.

Din notele scrise ale autorului excepției rezultă însă că obiectul criticii de neconstituționalitate îl constituie prevederile alin. (1) lit. c) al

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002 . Aceste prevederi au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. c), autorul excepției a fost sancționat cu amendă pentru fapta contravențională prevăzută de art. 15 lit. g) din ordonanță.

Așa fiind, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, dispoziții care au fost modificate prin articolul unic pct. 9 din

Legea nr. 335/2005

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 55/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.

Textul de lege criticat are următoarea redactare: "Contravențiile prevăzute la art. 15 se sancționează după cum urmează: [...]

c) cele de la lit. c), g) și h), cu amendă de la 1.500 lei (RON) la 2.000 lei (RON), aplicabilă operatorului de transport rutier;".

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aspecte asemănătoare celor invocate de autorul excepției au mai fost analizate și prin

Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, și

Decizia nr. 520 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 19 ianuarie 2005, precum și prin

Decizia nr. 400 din 9 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iunie 2006, când instanța de contencios constituțional a reținut că sancționarea operatorului de transport pentru nerespectarea unei obligații ce revine conducătorului auto este justificată prin raportul de prepușenie existent între operatorul auto și angajatul acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are posibilitatea și obligația de a impune conducătorului auto respectarea dispozițiilor legale privind organizarea timpului de muncă.

De asemenea, prin deciziile amintite Curtea a constatat că operatorul de transport care suferă pagube cauzate de conducătorul auto se poate întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea pagubelor.

Așa fiind, nu poate fi reținută nici critica autorului excepției potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o situație privilegiată conducătorului auto în raport cu operatorul de transport, contravenind astfel principiului constituțional al egalității în drepturi.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tarsin Com" - S.R.L. din Vicovu de Sus în Dosarul nr. 551/2006 al Judecătoriei Aleșd.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.