Decizia nr. 400/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 50/2006 al Judecătoriei Chișineu Criș.

La apelul nominal se prezintă partea Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. din Arad, prin consilier juridic Delia Durbaca. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că obligația a cărei nerespectare atrage sancțiunea prevăzută de textul de lege criticat este prevăzută la

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

care reglementează obligațiile întreprinderilor care efectuează transport rutier public sau în cont propriu. În plus, arată că între operatorul de transport și conducătorul auto există un raport de prepușenie. Astfel, dacă operatorul de transport suferă pagube cauzate de conducătorul auto, el se poate întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea pagubelor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că în cauză nu se ridică o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a textului de lege criticat, aspect ce nu intră în competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 50/2006, Judecătoria Chișineu Criș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluționării plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AIR nr. 0042606 din 6 decembrie 2005, încheiate de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. din Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

contravin art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât prevăd sancționarea contravențională a operatorului de transport rutier pentru necompletarea pe diagramă a datelor de identificare ale conducătorilor auto și ale vehiculului, în cazul în care vehiculul nu este dotat cu tahograf digital, sarcină ce revine conducătorului auto. Astfel, se aduce atingere proprietății operatorului de transport rutier, fără ca acesta să fie vinovat de încălcarea vreunei obligații legale și fără a fi cauzat cuiva vreun prejudiciu.

Judecătoria Chișineu Criș apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în măsura în care operatorului de transport nu îi incumbă obligația pentru nerespectarea căreia a fost sancționat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât în cauză se ridică probleme de interpretare și aplicare a legii, aspecte ce sunt exclusiv de competența instanțelor judecătorești, neputând face obiectul controlului de constituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile at.16 alin. (1) lit. c) din

Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

sunt constituționale. Astfel, textul de lege criticat, instituind sancțiuni pentru întreprindere, nu poate fi considerat a fi de natură să încalce protecția constituțională a dreptului de proprietate. Totodată, soluția legislativă criticată se justifică prin raportul de prepușenie existent între întreprindere și angajatul acesteia, conducătorul auto. De asemenea, arată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată prin

Legea nr. 466/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, așa cum au fost modificate aceste dispoziții prin articolul unic pct. 9 din

Legea nr. 335/2005

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 55/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

"Contravențiile prevăzute la art. 15 se sancționează după cum urmează: [...]

c) cele de la lit. c), g) și h), cu amendă de la 1.500 lei (RON) la 2.000 lei (RON), aplicabilă operatorului de transport rutier;".

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aspecte asemănătoare celor invocate de autorul excepției au mai fost analizate și prin

Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, și

Decizia nr. 520 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 19 ianuarie 2005, când instanța de contencios constituțional a reținut că sancționarea operatorului de transport pentru nerespectarea unei obligații ce revine conducătorului auto este justificată prin raportul de prepușenie existent între operatorul auto și angajatul acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are posibilitatea și obligația de a impune conducătorului auto respectarea dispozițiilor legale privind organizarea timpului de muncă.

De asemenea, prin deciziile amintite Curtea a reținut că sancțiunea contravențională prevăzută de lege apare justificată și nu poate fi considerată a fi de natură să încalce protecția constituțională a dreptului de proprietate, fiind consecința legală a încălcării dispozițiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstituționalitate.

De altfel, Curtea constată că operatorul de transport care suferă pagube cauzate de conducătorul auto se poate întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea pagubelor.

Așa fiind, nu poate fi reținută nici critica autorului excepției potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o situație privilegiată conducătorului auto în raport cu operatorul de transport, contravenind astfel principiului constituțional al egalității în drepturi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 50/2006 al Judecătoriei Chișineu Criș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.